luni, 5 martie 2012

174. Ursul la călcat

174. Ursul la călcat

Mâine or să vină cu ursul ! Aceasta era scânteia şi de obicei o aprindea Nea Dumitru Ursaru ; el nu avea urs , dar avea neamuri în pădurea Băleanca şi acelea trimiteau zvonul. Nea Dumitru cânta la vioară duminica la Podul Samarului , era cineva şi ţinea la prestigiu , nu răspândea el zvonul : tata o bănuia pe Da, Stana , ea era rumâncă din alt sat şi s-a lăsat încântată având suflet sensibil , iar Nea Dumitru avea talent – atât la vioară , cât şi din cel actoricesc: îşi însoţea melodiile cu expresii ale feţei care răspândeau negura.

Mâine era o zi de primăvară ce nu avea o dată fixă, mai pe la început , se topise zăpada şi au dat cei dintâi muguri , oricum până în arat. Ursarii aveau în pădure ca locuinţe un fel de bordeie; tot prin acea parte de lume trăiau şi rudarii. Rudarii coborau prin sate mai des: aduceau fuse , linguri , copăi , găvane , duble şi primeau şi comenzi pentru piesele mărunte ale războiului de ţesut. Ursarii trimeteau zvon în secret la Nea Dumitru – de faptul că vin mâine, jupânul să fie acasă , acela fiind capul familiei ( bărbatul ).

Când ajungea zvonul la urechile noastre ( ale copiilor) satul intra în fierbere , aveam şi noi sistem de a transmite o veste : < mâine vedem ursul ! > şi primeai invariabil răspunsul … ştiam ! “. Mai toată noaptea de după zvon nu dormeam: ne imaginam animalul în diferite situaţii , mai ales în două picioare şi înalt cât casa , doar au venit şi în alţi ani!“. Problema devenea oficială după masa de seară, părinţii vorbeau în şoptă : să pregătim ţolul de coviltir , mâine vin ursarii ! - zicea tata ; iar o să stau cu inima în guşă că o să te facă tizic ! – se împotrivea de formă mama şi plecau la magazie . Şi eu şi fraţii mai mici auziserăm tot şi brusc ne-am trezit din somn: ai auzit nene ? – mă întrebau , am auzit ! , răspundeam eu cu falsă indiferenţă - deh, eram mai mare !

Multe am înţeles atunci , la acea vârstă , altele mai târziu : ursul era un fel de doftoroi – dacă te călca îţi lua durerea de şale, odată prin masajul pe care îl făcea , a doua oară prin atingerea animal – om o parte din energia Cosmosului se transfera pacientului . Călcatul era o terapie preventivă .

De ce era vizat mai întâi pentru acest eveniment capul familiei ( tata): a) el făcea treburile dure ( aratul , cositul , la pădure , e.t.c.) ; b) durerea de şale îl lovea maI des pe bărbat; c) ca să te laşi călcat necesita un oarecare curaj ; după eveniment tata îşi ascundea emoţia , dar nu reuşea complet, nu cred că îi era frică , dar ritualul în sine producea emoţie generală , satul era dat peste cap şi emoţia privitorilor era transmisă actorilor, numai ursul asculta liniştit de comenzi , şi el se mai împotrivea uneori dar îl liniştea lanţul întins pe băţ şi care era legat de belciugul din nas. d) după un aşa spectacol alura de om deosebit a celui călcat creştea în strălucire, devenea un fel de erou, toată lumea îl privea admirativ, iar femeile de-o vârstă cu dumnealui mai aruncau câte o aluzie pe care noi – copii nu trebuia să - i înţelegem rostul , adică pe româneşte, dacă dădeai semn că ai înţeles erai numit iritic sau bordufan , adică chestiunile astea nu-s de nasul tău şi dacă ai înţeles înseamnă că ceva nelalocul lui este cu tine; noi tăceam mâlc. Cineva avea grijă să ne închidă în casă pe timpul spectacolului , dar de uitat ne uitam şi de auzit auzeam. În zilele următoare, vai de copilul al cărui tată nu a fost călcat de urs: era umilit pur şi simplu şi nici o scuză de-a lui nu avea valoare; noi – copii eram nemiloşi.

e) cred că ţinea de tradiţie : cel călcat de urs să afirme că se simte mai puternic şi mai tânăr; poate că chiar aşa era ! f) în unele zile ale curgerii anului respectiv se depănau amintiri , fiecare gest era analizat , cum comanda Ursarul ăl bătrân , cum bătea în tobă băiatul lui , ce versuri a zis nevasta ( unele deochiate ! ) şi repetau de atâtea ori că mai toată lumea le ştia pe de rost , pe ici pe acolo mai reparau , prin alte locuri mai adăugau, mai toată lumea ştia sau fabrica versuri.

Între sate , cei din alaiul Ursarulor se odihneau: nici voce , nici tobă , nici clopoţei , doar unul dintre copii ursarului mergea la câteva sute de metri înainte , în caz de nevoie să dea de ştire că vine un atelaj ( de obicei tras de boi ) : cel cu ursul părăsea drumul şi se ascundea undeva în peisajul mărginaş - să nu se sperie bovinele. De cum intrau în sat începea gălăgia, să se ştie , să se ducă buhul ; traversau satul până la capătul celălalt fără să intre în vreo gospodărie, să se răspândească mirosul de urs . De obicei , de unde începeau aveau un punct sigur , o gospodărie unde au fost primiţi an de an. Trecând prin sat – ursul nu era solicitat în nici un fel, mergea normal ( în patru labe ); în convoi numai cel cu toba avea de lucru şi mai foloseau nişte clopoţei de acioaie, lumea ieşea pe la porţi , câinii satului fie că lătaru , fie că urlau de-a dreptul , chiar şi câte un alt animal domestic se manifesta sonor, un tânăr din alai ţipa peste toată hărmălaia : a sosit ursul , nene ! şi îi mai răspundea câte unul din sat : o să-i dăm măsline ! , sau altul mai măscăricios : pupaţi-l … undeva … să meargă în două labe , văzduhul fierbea de ecouri , ca la urs !

Cînd ajungeau la destinaţie – alaiul se oprea , erau date nişte ordine scurte , se organizau pentru adevăratul spectacol , care începea de aici de la poartă. Cel care primea cu ursul deschidea porţile mari , pe unde intra de obicei atelajul , fie din respect faţă de vizitatori , fie din raţiuni practice : un grup aşa de mare ( copii mai mari din sat erau lasaţi să participe , fireşte erau însoţiţi ) trebuia să aibă confort la intrare . Alaiul nu intra în curte până nu venea jupânul să întâmpine , chiar dacă porţile erau deschise. Întâmpinarea consta în urări de bun venit , o sticlă de ţuică de-o litră pentru urasarul ăl bătrân , să-şi dreagă glasul pentru comenzi şi o jumătate kilogram zahăr cubic pentru urs , pentru ca să fie amăgit. Dresorul gusta din ţuică şi , obligatoriu , trebuia să mimeze că i-a luat gura foc , apoi da semnalul adevăratului început , toba cadenţa un anume ritm , ursul primea o bucăţică de zahăr – semn că trebuie să se ridice în două labe şi să danseze şi tot dresorul rostea primele versuri ( strigături):

Ursul nostru-i mare domn

Astăzi s-a trezit din somn

Uite ursu-i pe cărare

Gătiţi-vă de mâncare

Ursu-i mulţumit de soartă

Dar nu vrea să stea la poartă.

I se făcea un anume semn ursului şi începea să-şi mişte labele din aer … arăta că este nerăbdător să intre. La încuviinţarea gospodarului , cu ursul în frunte , alaiul se îndreapta spre arie - locul amenajat unde era întins ţolul şi peste ţol o pătură; până acolo stăpânul îl mai oprea o dată sau de două ori şi , la comenzi foarte ascunse ursul interpreta mici scenete; de exemplu , pe verticală fiind îşi mişca dosul înt-un mod provocator , cu intenţii de alunecări speciale ale bărbăţiei , apoi primea mult dorita bucăţică de zahăr. Odată ce alaiul a pătruns în curte , versurile erau strigate fie de soţia ursarului , fie de fiul ce mare. Cea dintâi grijă era pentru mâncare şi băutură ,cu aluzii pentru oamenii din alai ,dar ,chipurile, cea mai mare grijă ar fi pentru urs:

Intră ursu-n bătătură

Să găsiţi de băutură.

Ursul nostru e bătrân

Vrea dulceţuri şi nu fân.

Ursul nostru joacă bine

Însă vrea miere de-albine.

A stat prea mult în bârlog

Şi are poftă de joc .

Promisiunile sunt pe măsură : ursul face şi desface , fertilizează pământul şi vindecă beteşugul numit durerea de şale: lângă ţol , gospodarul a avut grijă să deseneze direct pe pământul afânat simbolic - un cerc. Aici ursul dansează pentru ca ogorul să fie fertil în anul agricol care a început :

E curat, l-am pieptănat

Ursul nostru e spălat

Cu ape neîncepute

Şi e tare în vârtute

Frământă pământ arat

Să fie rodul bogat .

În acest moment ursul este invitat să se culce în cercul respectiv , poziţia iernatului din bârlog, să determine tăriile din străfunduri ale pământului să urce către suprafaţă , către stratul arabil .

Următorul moment, partea culminantă a spectacolului , era că gospodarul era invitat să se întindă pe rogojină ( macat, velinţă ) ; ţolul era mai cuprinzător şi era domaniu pentru dihanie,iar locul de vindecare pentru gospodar era suprapus.

I se făcea reclamă ursului , ce puteri miraculoase are , ce beneficii va avea gospodarul, etc :

Ursul nostru e blajin

Şi-i vindecător deplin.

Asta-i urs întreg la cruce

Sănătate îţi aduce,

Sănătate şi tărie

Să fi bun la plugărie

Te poftesc pe dumneata

Pune-ţi burta pe saltea

Când suie Moşu pe şale

Adă oala cu sarmale.

Dacă-l cinsteşti pe năprui

Îţi dă din puterea lui.

Toate aceste angajamente şi îndemnări sunt făcute către gospodar; apoi dă indicaţii ursului :

Joacă-ursule-apăsat

Că ai sub tălpi un bărbat

Hai , târâş , târâş , târâş

Şi-o să te cinstesc acuş

I-al de jos şi până sus

Sulegeşte-l ca pe fus

Lasă-te şi spre grumaz

Scoate omul din necaz

Tot pe şale pe oscioare

Să îl facem fată mare

Frânguieşte-l binişor

Tot oscior după oscior

Variantă:

( Tot pe şale-ncetişor

Să nu-i rupem vreun oscior )

Acum joacă mărunţel

Să îl dezmorţim niţel

Te întinde pe o parte

Să plece răul departe

Te lungeşte măi Ursilă

Mai încet şi mai cu milă

Lasă-te peste rumân

Ţi-o da miere şi nu fân

Te suceşte rostogol

Până vei cădea în gol

Hai, din nou să te ridici

Mai are un junghi aici,

Freacă-l bre, cu talpa moale

Şi i-ai durerea de şale ,

Dă cu laba şomoiog

Să nu ajungă olog

Hai de-a dura , hai de-a dura

Să se-ndrepte arătura.

Fi atent la săritură

Că-i clantăne dinţii-n gură

Lasă-l zdravăn şi curat

Ca argintul strecurat

Dă-i puteri de om viteaz

Să nu pată vreun necaz

Când o ridica de plug

Să clatine boii-n jug

Să ridice femeia

Cu-o mână ca pe-o nuia

Să îi fie de folos

Pân la anu sănătos.

Mai acuma la sfârşit

Te apleacă fii smerit

Ia-i mâna şi i-o sărută

Ţi-o da pită neîncepută

Nu firimitură deasă

Doar făcuşi treabă aleasă .

O să-ţi deie loc la masă

Doar nu t-om lega de leasă.

( va urma ! )

Notă : Aceste rânduri încercă a descrie un eveniment al anilor 1956 – 1960 ( aşa am prins eu) ; versurile sunt culese din zona de Curbură : Cătiaş , Colţi , Nucu , Brăieşti. Nu ascund faptul că am consultat multe culegeri de folclor şi am căutat să reţin acele strigături neculese vreodată şi nici pe cele licenţioase nu am indrăznit a le include ca provocare, deşi savoarea lor este indescriptibilă ; se înţelege că treabă curată în absolut în aşa domeniu este greu de făcut şi , poate nu ar fi indicat : o vorbă , dacă este frumoasă circulă cu iuţeala fugerului , iar maeştrii ursari băteau lumea în lung şi în lat cu o viteză greu de imaginat .

Februarie 2012

De Grigore Rotaru Delacamboru



Autor photo : R . G .

7 comentarii:

Ady spunea...

Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com

Cristina C spunea...

Salut!
Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
Un an nou fericit iti doresc!

sunike sunike spunea...

http://www.pionulcareconteaza.blogspot.ro/

Georgiana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Emre Ateş spunea...


tekirdağ escort
kırıkkale escort
şırnak escort

Ahmet Lefkoşa spunea...

artvin escort
bartın escort
bayburt escort

Cemil İpek spunea...



giresun escort
kırklareli escort
kırşehir escort