STRASIHASTRII

172. Tehnica folosirii olanelor

2011-04-24T21:39:00.000-07:00

Tehnica folosirii olanelor

Autor photo: C . R . B .

Olanele folosite pentru aducţiunea apei aveau forma trunchiului de con, diferenţa dintre razele bazelor era mică; mai târziu, fiind folosită roata olarului, s-a ajuns la forma cilindrică. Orificiul unei baze era micşorat prin aşa numitul ţugui ( muştiuc ) ; această micşorare folosea în primul rând la îmbinare ( de tipul moş în babă ) dar şi faptului că nu se pierdea apa. Cu timpul buzele de îmbinare erau făcute cu cerc – era oprită prelingerea apei pe sub olan. Dezavantajul: spaţiul ce făcea ca apa „ să staţioneze“ în olan , cu timpul se umplea cu firicele de rocă ( colmatare) – în acest caz olanele erau cercetate de la vână către bazinul de colectare.

La Bâlcă în Seciu – olanele erau străvechi,lucrate cu mâna în sistemul

„ inele adăugate “ şi aşezate pe platou de lespezi şi legate cu clisă roşie ( nemuritoare – zicea nea Zăican ) . Protecţia „de deasupra“ era asigurată prin jgheaburi de scândură ( cu vârful unghiului în sus ) sau prin tunel zidit.

Din memoria colectivă: în zona deal-munte din Curbură , cei vechi secau un lac folosind olanele – golirea făcându-se pe principiul furtunului. Scopul: dacă lacul era folosit pentru topit cânepa , după zeci de ani trebuia curăţat , sau , foarte demult, era folosit ca ascunzătoare.

Când am intrat în contact cu această descriere am zâmbit şi am dat din mână ca pentru o glumă care te păcăleşte până la urmă. Povestitorul a insistat să am răbdare:

– unul dintre olane avea răsuflătoare, celelalte erau „ normale“ – din cele folosite la aducţiune;

– la fiecare nod ( locul de îmbinare ) se folosea clisă roşie de Camboru, în plus nodul se înfăşura cu pânză de cânepă sau pielicele;

– în construcţia acestui „ furtun“ olanul cu orificiu pentru răsuflătoare ocupa punctul de maxim ( vârf de creastă );

– amorsarea se făcea astupând gura ce cobora în lac a primului olan şi cea a ultimului , prin răsuflătoare se turna apa de amorsă, aerul din olane ieşea tot prin acest orificiu – diametrul jetului de apă de umplere era cu mult mai mic decât diametrul unui olan sau decât diametrul orificiului de amorsare;

– când „furtunul“ era plin se astupa cilindrul răsuflătoare şi , în acelaşi moment erau scoase dopurile de la capetele „furtunului“;

Dacă diametrul mic al unui olan era de 10 cm , atunci viteza de golire era considerabilă. Procedeul acesta al furtunului, însă cu alte piese decât olane, este folosit şi în prezent la zidirea sau rezidirea unei fântâni, bineînţeles acolo unde există diferenţă de nivel.

Pe principiul vaselor comunicante şi fiind folosite „ ca legătură “ olane au fost create lacuri artificiale în vecinătatea unui lac natural .

De Grigore Rotaru Delacamboru

171. Floarea vieţii şi Solidele Platon ( 2 ) ( simetria )

2011-04-14T08:21:00.000-07:00

Floarea vieţii şi Solidele Platon ( 2 )

( simetria )

1) Celula de Apă are centru de simetrie şi şase axe de simetrie : diagonalele şi mediatoarele laturilor; în simetria de rotaţie Celula de apă se autoîmbină pentru măsura de 60⁰ a unghiului de rotaţie – axa de simetrie ( C₆ ) este perpendiculară pe planul celulei în centrul ei.

2) Situaţiile de simetrie ale Celulei de Apă rămân aceleaşi şi pentru Floarea Vieţii.

„ Floarea vieţii “, în modelul hexagonal înscris într-un cerc , este formată din 19 cercuri complete şi 36 arce de cerc.

3) Dacă extindem la nesfârşit această construcţie , atunci fiecare din cele şase axe de simetrie, care la rândul lor sunt axe de simetrie pentru reţea, au paralele care trec prin noduri .

4) Un nivel este considerat liber dacă nu mai este străbătut nici de cercuri, nici de arce.

a) Dacă eliminăm „ sămânţa vieţii “ , adică eliminăm la nivelul I – cele şapte cercuri ce formează componenta elementară şi cele şase cercuri de legătură, putem observa „din interior“ armonia acestei structuri.

5) a) Am eliminat cele şase cercuri care trec prin vârfurile primului nivel. Până în acest moment au fost eliminate 13 + 6 = 19 cercuri pline – câte are Floarea vieţii.

b) Am eliminat următoarele 12 cercuri şi nivelul doi este gol complet (liber şi de cercuri pline şi de arce ).

6) a) Eliminăm cele şase cercuri care trec prin vârfurile nivelului doi.

b) Eliminăm următoarele 18 cercuri şi nivelul trei este liber şi de cercuri şi de arce. Cercul mare ce delimitează Floarea vieţii rămâne liber.

Total pentru cercurile eliminate: 13 + 6 + 12 + 6 + 18 = 55 cercuri eliminate.

7) a) Eliminăm cele şase cercuri care trec prin vârfurile nivelului trei.

b) Eliminăm următoarele 24 cercuri şi nivelul patru este liber şi de cercuri şi de arce. Cercul mare ce delimitează Floarea vieţii rămâne liber.

Total pentru cercurile eliminate: 55 + 6 + 24 = 85 cercuri eliminate.

De Grigore Rotaru Delacamboru

170. Floarea vieţii şi Solidele Platon ( 1 ) ( construcţie geometrică )

2011-03-02T13:54:00.000-08:00

Floarea vieţii şi Solidele Platon ( 1 )

( construcţie geometrică )

Construcţie :

– desenăm cercul de centru O₁ şi rază R ( lungimea razei – după necesităţi ) este numit cercul de lucru, întreaga compoziţie are ca părţi numai astfel de de cercuri ; punctul O₁ este şi centrul sistemului de axe rectangulare în planul de lucru.

– pe axa verticală de la cercul – origine în sus constuim două cercuri cu centrele în O₂ şi O₄ care determină două Vezica Piscis – mari cu axele lor mari pe orizontală şi de la origine în jos alte două cercuri cu centrele în O₃ şi O₅. Cu centrul în O₁ şi de rază cât trei raze ale cercului de lucru construim cercul cuprinzător care va fi tangent cercurilor cu centrele în O₄ şi O₅. Punem în evidenţă capetele axei mari ale unei Vezica Piscis, de exemplu O₆ şi O₇.

– cercul cu centrul în O₆ intersectează axa orizontală în O₈ , iar cercul cu centrul în O₇ intersectează axa orizontală în O₉.

– construim cercurile cu centrele în O₈ şi O₉ şi verticalele în aceste puncte, iar cu centrele pe aceste două verticale construim şi cercurile cu centrele în O₁₃,O₁₄,O₁₈,O₁₉ .

– construim „ cercurile pline “ cu centrele în : O₁₀,O₆ , O₁₁ , O₁₂ , O₁₃ , O₇ , O₁₆ , O₁₇,. A fost posibil să construim 19 cercuri pline.

– construim dreptele - suport care trec prin punctele A-F, B-E,C-D , O₄-O₁₈,

O₁₀-O₉,O₈O₁₇, O₁₄-O₅ şi dreptele - suport care trec prin punctele A - B,C -F,

D-E ,O₄-O₁₃ , O₈ - O₁₃ , O₈ - O₁₅ , O₉-O₁₂ , O₅-O₁₉. Aceste oblice se intersectează în afara cercului cuprinzător în una din variantele: oblică - oblică, oblică – verticală sau oblică – orizontală şi sunt determinate punctele P₁ , P₂ ... P₁₈ , centrele unor cercuri de lucru din care vom folosi numai arce - a şasea parte dintr-un astfel de cerc.

– Celula de Apă se multiplică la nesfârşit în această reţea, Floarea Vieţi este o delimitare prin convenţie din această reţea, delimitare care nu afost făcută întâmplător: proiecţiile în D2 ale Solidelor Platon se regăsesc în această structură.

– în dialogul Timaios filozoful defineşte partea cea mai simplă care stă la originea celor patru corpuri elementare:

„ Vom începe cu figura cea mai simplă şi cea mai mică; elementul ei este triunghiul care are ipotenuza de două ori mai lungă decât latura cea mai scurtă “

„ Cât despre noi, lăsându-le la o parte pe toate celelalte, postulăm că dintre aceste triunghiuri unul este cel mai frumos : acela din care o pereche formează un al treilea triunghi, cel echilateral. “

– triunghi Platon , „ cel mai frumos “ : O₁KO₇ şi echilateral : O₁O₁₇O₇.

– Celula de apă este acoperită de 12 triunghiuri Platon.

– constuim cercuri cu centrele în Q₁, Q₂ ,Q₃ ,O₄ , ... , Q₁₂ , însă pentru desenul în D2 la Floarea vieţii folosim din ele numai semicercuri.

– constuim cercuri cu centrele în A, B, … F, însă pentru desenul în D2 la Floarea vieţii folosim din ele numai treimi .

– Platon : „ Iar acum trebuie să arătăm ce anume proprietăţi ar fi să aibă corpurile cele mai frumoase pentru a fi : patru la număr şi diferite unele de altele , însă astfel încât , în timp ce se descompun , să se poată constitui unele din altele. Dar dacă izbutim acest lucru , iată-ne în posesia adevărului cu privire la naşterea pământului şi a focului , precum şi a corpurilor care se situează , proporţional între ele ( apa şi aerul – notă adăugată R. G. !). Căci nu vom admite în faţa nimănui că pot exista corpuri vizibile mai frumoase decât acestea , fiecare corespunzând unui singur tip ( un anume fel de figură în spaţiu - nota 124 – Cătălin Partenie ).

Din : Platon , Opere VII 1993 – Editura Ştiinţifică – Timaios - traducere şi note – Cătălin Partenie .

– în prezent suntem suprasaturaţi de modelul unui atom: nişte biluţe,fie îngrămădite în nucleu, fie fără odihnă alergând pe orbite. Particulele cele mai mici ale lui Platon sunt „ triunghiurile frumoase“; cât de mici ? Aici a funcţionat <> : atât de mici încât cu mintea nu le putem imagina, adică , la nevoie , avem libertatea să depăşim ultimul prag. Alegerea triunghiului ( cel mai simplu poligon „care cuprinde“, delimitează o parte din D2) nu-i întâmplătoare : corespondenţa ce se doreşte a fi determinată între elementele primordiale şi Solide face apel , până la urmă, la acest poligon; proiecţiile Solidelor în D2 sunt asamblate după linii din Floarea vieţii – la rândul ei compusă numai din triunghiuri frumoase.

– în reţeaua fără sfârşit din care provine Floarea vieţii, Celula de Apă – unitate de lucru în dualitate virtuală cu cercul de lucru, se repetă , evident , fără sfârşit; o Celulă de Apă include 12 triunghiuri Platon.

– punctele P₁, P₂, … P₁₈ , zte trei sunt coliniare, fiind determinate şase derepte, care intersectându-se două câte două , la rândul lor , determină o Celulă de Apă.

– notă: afirmaţiile din această postare , chair cele compuse cu ocazia construcţiei la Floarea vieţii nu au primit justificări , acestea fiind exerciţii

simple de geometrie plană; construcţia „ ştiinţifică “ trebuie să respecte regulile clasice folosite la construcţiile cu rigla şi compasul. Este posibil să observăm , chiar şi din această postare că trebuie să plecăm de undeva, să avem o unitate de lucru, să respectăm ( totuşi !) anumite convenţii care au devenit stabile în timp . Natura dublă a domeniului : geometrie + sacralitate ne obligă să luăm aminte !

– cercurile cu centrele în O₄, O₁₃, O₁₄ , O₅ , O₁₉ şi O₁₈ sunt tangente cercului ce are lungimea razei de trei ori cât lungimea cercului de lucru – în punctele A, B, C, D, E şi F , puncte care sunt vârfurile Celulei de Apă.

– punctele O₄ , O₁₃ ,O₁₄ ,O₅ , O₁₉, O₁₈ sunt vârfurile altei Celule de apă .

Bibliografie

1. http://rozetaalbastra.blogspot.com/

2. http://vremuialavremii.blogspot.com/

3. http://picasaweb.google.com/rot.grigore

4. http://www.crestinortodox.ro/credinta/sinoadele-ecumenice-bisericii-69801.html

5. http://vismitsimbol.blogspot.com/2009/02/sanzienele.html

6. Traian Lalescu - Geometria triunghiului, Editura Apollo, Craiova 1993

7 . http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:Tzki3UgG_twJ: romaniaesoterica.blogspot.com/2008/11/kogaion-apogeul-fiintei-motto-in-tine.html+taina+kogaionului+muntele+sacru+al+dacilor&cd=24&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&source=www.google.ro

8. Ion Pascaru, Petre Nachila - Matematica gimnaziala in concursurile scolare,

Editura Tiparg 2005

9 Ion Chitescu, Marcel Chirita – Geometria patrulaterului, Editura Teora, 1998

10.http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://www.geometrycode.com/sg/index.shtml&ei=WspXTczYEoTh4AbNv-SXBw&sa=X&oi=translate&ct=result&resnum=1&sqi=2&ved=0CBwQ7gEwAA&prev=/search%3Fq%3DSacred%2BGeometry%2BHome%2BPage%2Bby%2BBruce%2BRawles%26hl%3Dro%26prmd%3Divnso

11. http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://www.fractal.org/Bewustzijns-Besturings-Model/Sacred-Geometry.htm&ei=oSNKTd6pDs-RswbP0pmYDw&sa=X&oi=translate&ct=result&resnum=3&sqi=2&ved=0CDMQ7gEwAg&prev=/search%3Fq%3Dvesica%2Bpiscis%2Bfractali%26hl%3Dro%26prmd%3Divns

12. Constantin Ionescu – Tiu - Geometrie plana si in spatiu pentru admitere,

Editura Albatros 1976

13. http://www.jesus8880.com/chapters/gematria/vesica-pisces.htm

14. http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://www.jesus8880.com/&ei= SSlKTdKtHcT1sgajqZmYDw&sa=X&oi=translate&ct=result&resnum=1&sqi=2&ved=0CB0Q7gEwAA&prev=/search%3Fq%3DJesus%2B8880%2BThe%2BSacred%2BGeometry%2BMysteries%2Bof%2BChristianity%26hl%3Dro%26prmd%3Divns

15. Liviu Nicolescu, Vladimir Broskov – Probleme practice de geometrie, Editura Tehnica Bucuresti 1990

16. http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://www.brucerawles.

com/files/tag-pentagram002c-vesica-piscis002c-swastika002c-dna002c-spiral002c-golden-ratio002c-chalice-well002c-medieval-art002c-christ002c-no-separation.htm&ei=5spXTYrhBI-M4gbDy7nABw&sa=X&oi=translate&ct=result&resnum=4&sqi=2&ved=0CDsQ7gEwAw&prev=/search%3Fq%3DSacred%2BGeometry%2BHome%2BPage%2Bby%2BBruce%2BRawles%2BVesica%2Bpiscis%26hl%3Dro%26prmd%3Divnso

17. Miron Oprea – Scurta istorie a matematicii, Editura Premier, Ploiesti 2000

18. Platon – Opere VII – Editura ştiinţifică , Bucureşti 1993.

de Rotaru Grigore Delacamboru

169. Rozetele suprapuse

2011-02-24T21:30:00.001-08:00

Rozetele suprapuse

Rozetele suprapuse reprezintă o imagine de pretenţie : sculptura în lemn sau în piatră prin altorelief în două nivele trebuie să aibă dimensiuni mari ( cerute prin aglomerarea de petale ) . Pe cruci nu întâlnim asemenea elemente, .însă în vreun subiect de frescă sau împodobirea vreunei tăblii de lemn – da !

Construcţie : fie OK vârfurile unei Vezica Piscis din construcţia Rozetei. Rezultatul intersecţiei dintre OK şi cercul cu centrul în O este punctul L. Construim cecul cu centrul în L şi de rază OL şi construim cercul cu centrul în O şi de rază OM; intersecţia acestor două cercuri reprezintă prima petală pentru noua rozetă.

„ Rozetele suprapuse“ – un exemplu de contopire dintre simbolurile cultului solar şi cele ale noii religii.

Semnificaţii: în D2 – împărţirea planului în zone grupate câte trei, cele douăsprezece zodii , în creştinism cei doisprezece apostoli, etc.

Pentru D3 – Rudolf Steiner despre cele douăsprezece puncte fixe ale spaţiului …aici: http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA113/GA113_CF9.html

de Grigore Rotaru Delacamboru

168. Cele şapte cercuri, Rozeta albastră,Celula de apă , Vesica Piscis

2011-02-13T06:34:00.001-08:00

168. Cele şapte cercuri, Rozeta albastră,Celula de apă , Vesica Piscis

1. Cele şapte cercuri şi Rozeta Albastră

– construim patru drepte concurente în punctul O din plan încât să fie determinate şase unghiuri congruente consecutive ( care acoperă planul ).

– construim un cerc cu raza de lungime dată şi centrul în O; circumferinţa acestui cerc prin intersecţie cu cele patru drepte determină şase puncte.

– construim şase cercuri cu centrele în punctele descrise mai sus; ele sunt concurente în punctul O şi intersecţia lor, două câte două, determină cele şase „ petale “ ale rozetei, de fapt , Vesica Piscis ( mică ) ce are lungimea axei mari cât lungimea laturii Celulei de Apă.

Dacă din cele şase petale eliminăm trei „ prin săritură “ , evident rămâne Rozeta cu trei petale ( mici ! ); o petală a unei astfel de rozete mai este numită Vesica Piscis – mică: axa mare pentru vezică este cât raza cercului circumscris rozetei ( latura Celulei de Apă).

2. Pe plaiurile din Curbură am găsit cruci având ca desen Rozeta cu trei petale; evident că Rozeta cu şase petale are o frecvenţă mai bună: de multe ori aceiaşi cruce are trei rozete ( faza de început a punerii în evidenţă a Sfintei Treimi ) , dar iniţialele hristice sunt incizate. Un amestec de înlocuire liniştită: simbolul solar nu este infirmat , tendinţa de a fi trecut pe seama artei „ casnice“, începe să dispară de pe „ eşarfa “ de la uşa de intrare în biserică şi clopotniţe şi este folosit din plin la poarta de intrare în gospodărie sau la stâlpii de prispă.

Rozeta cu şase petale este numită şi „ rozeta transilvană “; dacă ne referim strict la numărul „ cazurilor “ din Curbură , atunci denumirea nu se justifică. Chiar dacă cineva ar introduce în ecuaţie alţi parametri , denumirea tot nu se justifică, simbolul fiind străvechi; denumirea de „ maramureşeană “ ar avea o rezonanţă mai dulce cu trecutul, dar în întregul teritoriu stăpânit de Burebista găsim acest simbol.

3. Cele patru cercuri determină de cinci ori Vesica Piscis; patru având axele mari segmentele: O₁F, O₂C, O₁E, O₂D şi aflându-se în corespondenţă cu cele patru elemente primordiale ( apa, aerul, pământul şi focul ). A cincia Vesica Piscis are axa mare segmentul AB şi se află în corespondenţă cu al cincilea element - quintesenţia; modul în care se întrepătruns cercurile de reprezentare este destul se sugestiv; o Vesica Piscis mică, ce are axa mare segmentul O₁O₂, ar simboliza aici că întregul sistem este caracterizat prin starea de neadormire.

4. Cinci cercuri congruente ( două fiind tangente axei orizontale,alte două fiind tangente axei verticale, iar al cincilea are centru în O ) , determină patru Vesica Piscis cu axele mari : AR, CD, EF şi GH . În acest caz , partea din figură ce are corespondenţă cu quntesenţia este cercul ce centrul în O.

Dacă urmărim modul cum interferează cele patru stihii, părţile comune fiind identice în cazul în care între o pereche cu elemente în opoziţie, al treilea se intersectează cu celelalte două , care nu sunt cu el în opoziţie totală.

Axa mare pentru Vesica Piscis este diagonală mică în Celula de Apă.

5.În cazul desenului anterior,dacă punem în evidenţă partea comună a două cercuri aşezate consecutiv din cele patru, atunci iese în evidenţă Rozeta cu patru petale; cele patru petale au punct comun în O, iar celelalte vârfuri determină un pătrat – ( KLPQ ) - cu latura de lungime cât a diametrului cercului de lucru.

Foarte rar,dar am întâlnit cruci cu o astfel de rozetă. Semnificaţii (bănuite !): dacă instalăm prima bisectoare pe orizontală avem imaginea unei cruci, dar şi „ un drum fără sfârşit“ al creaţiei, cele patru faze ale lunii, patru triplete ale zodiacului, etc.

6. Vesica Piscis gemene şi Celula de Apă

Dacă desenăm trei cercuri congruente , cu centrele pe aceiaşi axă, astfel încât să formeze două Vesica Piscis , atunci cercul din mijloc este împărţit în şase arce congruente.

Cioplitorii de cruci foloseau pentru desenul Rozetei cu şase petale compasul cu două ţiuri : fixau pentru rază o anumită lungime şi obligau braţele să nu mai fie mobile ( o tijă blocată cu cep - pană, mai târziu cu piuliţă – şurub )

7. Triquetra

O anumită ordine a dezvoltării acestui simbol: mai întâi a fost Punctul şi , în ordinea dezvoltării minţii pe teren geometric, cercul, Vesica Piscis şi abia Triquetra – Nodul Trinităţii. Dacă Vesica Piscis a folosit pe timpul persecuţiilor , Nodul Treime este adoptat ca un simbol de completare: s-a considerat că nici armonia cuvintelor, nici a sunetelor nu pot exprima unele subtilităţi, în plus nu este de neglijat întreita încărcătură de energii subtile pe care desenul o emană.

Construcţia:

– pe o axă orizontală localizăm trei segmente congruente consecutive şi construim Vesica Piscis – axa mare va ocupa o direcţie verticală

– cu centrul în punctul B construim cercul cu raza de lungime cât ale celorlalte două cercuri.

– triquetra --- ( latină ) – trei colţuri.

– în perioada de persecuţie a creştinismului – simbolul peştelui ( secret ) a folosit la a recunoaşte dacă cealaltă persoană este de aceiaşi religie cu tine.

– triquetra este constituită prin participarea a trei peşti ( trei Vesica piscis), dar fiind adoptat de creştini simbolizează Sfânta Treime ( Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul,Dumnezeu Duhul Sfânt);desenul e numit şi Nodul Treime.

– sensul original a fost acela de triunghi, probabil din motiv că unind vârfurile se obţine un triunghi echilateral.

– pentru varianta în care se doreşte a se reda iluzia de întreţesut – liniile desenului se dublează, la locul de întretăiere liniile apar „ pe deasupra “ sau „pe dedesupt“ şi aspectul general este de nod.

– sensurile acestui simbol au profunzimi uluitoare, totuşi numărul apariţiilor este modest; trebuie să luăm în calcul necesitatea de a fi convocate atâtea concilii ecumenice ( dintre ele – principale au fost şapte, ultimul din acestea şapte …în anul 757 d.Hr. ) unde s-a aşezat bază pentru învăţătură creştină. Toate sinoadele au avut drept una dintre probleme rezolvarea diferitelor erezii ce aveau atingere cu natura Sf. Treimi; deci întârzierea răspândirii acestui simbol ar avea printre cauze rezolvarea unor probleme de fond.

8. Triquetra cu cerc

O variantă a simbolului „triquetra“ este triquetra cu cerc, nodul trinităţii: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Structura desenului este tot de „trasee întrepătrunse“ , cercul; aduce un plus de greutate simboluluiîmbogăţindu-l sugerând ideea de totalitate,întreg de nezdruncinat (treimea nedespărţită ).

Creştinii din insulele britanice au preluat simbolul de la vechii celţi dându-i semnificaţie nouă, aceea de trinitate.

9. Simbolurile Geometriei Sacre au vechimi care nu pot fi aproximate în limite rezonabile. Mai mult, sunt descoperite obiecte străvechi ale căror forme ( fie proiectate în D2, fie privite în spaţiu frontal sau sub anume unghi) ne-ar determina să considerăm că acelea sunt matrice ale unui anume simbol; mai noile descoperiri obligă a fi reconsiderate multe judecăţi aşa – zis bătute în cuie. Terenul este mişcător !

Spaţială

de Grigore Rotaru Delacamboru

BIBLIOGRAFIE :

1. http://rozetaalbastra.blogspot.com/

2. http://vremuialavremii.blogspot.com/

3. http://picasaweb.google.com/rot.grigore

4. http://www.crestinortodox.ro/credinta/sinoadele-ecumenice-bisericii-69801.html

5. http://vismitsimbol.blogspot.com/2009/02/sanzienele.html

6. http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:uabCiswjBp8J: quadratus.wordpress.com/2008/09/05/kogaion-muntele-sacru-al-dacilor/+taina+kogaionului+muntele+sacru+al+dacilor&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&source=www.google.ro

8. http://forum.triburile.ro/showthread.php?t=25838&page=12

9. http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=en&u=http://www.sacred-geometry.com/video-previews.html&prev=/search%3Fq%3DSacred%2BGeometry%2BHome%2BPage%2Bby%2BBruce%2BRawles%2BVesica%2Bpiscis%26hl%3Dro%26prmd%3Divnso&rurl=translate.google.ro&twu=1&usg=ALkJrhgM4GogyZpUOFNgFdB9pbWwPfe0Hw

12. http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://www.astronargon.us/Achad%27 s%2520Physics.html&ei=oSNKTd6pDs-RswbP0pmYDw&sa=X&oi=translate&ct=result&resnum=9&sqi=2&ved=0CGgQ7gEwCA&prev=/search%3Fq%3Dvesica%2Bpiscis%2Bfractali%26hl%3Dro%26prmd%3Divns

13. http://www.jesus8880.com/chapters/gematria/vesica-pisces.htm

15. http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://www.halexandria.org/ dward097.htm&ei=-yhKTc6oNMrLswbd3KyUDw&sa=X&oi=translate&ct=result&resnum=9&sqi=2&ved=0CE4Q7gEwCA&prev=/search%3Fq%3Dvesica%2Bpiscis%26hl%3Dro%26prmd%3Divns

16. http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://www.brucerawles.

167. Vesica Piscis; semnul peştelui la Iosif ( 2 )

2011-02-09T12:39:00.000-08:00

Vesica Piscis; semnul peştelui la Iosif ( 2 )

Am construit cercul ce trece prin vârfurile aflate pe axa mare; AB = diametru.

Diametrul AB este împărţit în trei segmente congruente şi determinăm astfel centrele a două cercuri tangente interioare cercului susţinut de acest diametru; notăm centrele lor cu O₃ şi O₄.

Construim cercul de diametru O₁O₂ . Operaţia se repetă: împărţim segmentul O₃O₄ în trei părţi congruente ….

de Grigore Rotaru Delacamboru

166. Vesica Piscis; semnul peştelui la Iosif ( 1 )

2011-02-07T09:51:00.001-08:00

Vesica Piscis; semnul peştelui la Iosif ( 1 )

1) Etapele realizării desenului şi relaţii între elemente

– construim două cercuri cu centrele pe aceiaşi verticală , cu raze de lungimi egale; în fiecare cerc este înscris hexagonul regulat: vârful unui astfel de hexagon este centrul cercului circumscris celuilalt hexagon. Luat astfel în considerare - un arc din Vesica Piscis are 120 grade ( vezica mare ).

notăm punctele de intersecţie ale celor două cercuri cu A şi B ; cercurile cu centrele în A şi B şi cu razele de lungimi egale cât ale razelor cercurilor iniţiale intersectându-se formează „ vesica mică “ .

– seg. PQ este format din trei segmente congruente:

PO₁= O₁O₂ = O₂Q.

– Celula de Apă este formată prin treime de romburi: AO₂BO₁; PO₁BC; PO₁AE; la fel a doua celulă. Vesica Piscis include un astfel de romb:.

– în rombul din Vesica Piscis AB este diagonala mare şi O₁O₂ este diagonala mică; punctele A şi B mai sunt numite „vârfurile“.

– în triunghiul ABC dacă BC = l, atunci AB = latura .radical din 3; raportul dintre diagonala mare şi diagonala mică este radical din 3.

– cei din vechime foloseau acest desen pentru determinarea unghiurilor de 30 grade şi 60 grade; această înlesnire provine din relaţiile de legătură între elementele hexagonului regulat. Unghiul O₁AB are măsura de 30 grade deoarece unghiul BAC ( înscris în cerc) corespunde arcului BC cu măsura de 60 grade.

– rombul tip Vesica Piscis este format prin participarea a două triunghiuri echilaterale identice sau îl putem considera format prin dublă participare: hexagonul PEAO₂BC ( de sus ) şi hexagonul QFAO₁BD ( de jos ).

– Vesica Piscis este formată prin suprapunerea a două suprafeţe.

– mai trebuie observate figurile geometrice: hexagonul PEFQDC, dreptunghiurile independente ABCE şi ABDF,în D3 cuburile PEO₁CO₁AO₂B şi O₁AO₂BO₂FQD cu faţa O₁AO₂B comună, triunghiurile echilaterale ( Yang – Yin ) ADC şi BEF , romburile independente O₁CPE, O₁AO₂B şi O₂FQD, triunghiurile alăturate rombului din Vesica Piscis AO₁E, BO₁C, AO₂F, DO₂B.

– în triunghiul O₁O₂S putem calcula rădăcina pătrată a lui 2.

– în triunghiul MTS putem calcula rădăcina pătrată a lui 5.

2. Semnificaţii:

– Vesica Piscis fiind formată prin intersecţia a două cercuri în D2 (sfere în D3 ) , cu raze de lungimi egale - conduce către simbolul terenului comun, al punctului de vedere comun ( rezultatul unei întrevederi în doi ) , viziune comună, empatie, înţelegere reciprocă,

– rombul înscris în Vezica Prices reprezintă a treia parte din Celula de Apă şi faptul că raportul axelor este rădăcina pătrată a lui 3 ( 265 împărţit la 153 ), sunt referinţe către natura Treimii; desenul exprimă profunzimea acestei noţiuni – limbajul raţional fiind completat.

de Grigore Rotaru Delacamboru

165. La Uluce

2011-01-26T11:19:00.000-08:00

La Uluce

Ciuciur

– S-a auzit că aţi fost la pădure, pe unde aţi trecut ? – Pe La Uluce. Unul din vechii ciobani din Curbură avea o teorie: calitatea laptelui vine din iarbă, din apă şi din sare. – Mare filozofie ! – Nu-i mare , mai greu este să creezi aşa condiţii. Ulucele în cascadă erau aşezate pe un teren ân pantă: fiecare ocupa orizontala ( fireşte !) , dar descreşterea în cascadă ar ar fi făcut ca primele uluce , cele de lângă ciuciur să fie prea înalte, nai ales pentru turme; forma terenului rezolvă problema.

Uluc de lemn

În aceiaşi cascadă erau aşezate 4 - 5 uluce: era evitată astfel îmbulzeala primului moment , când animalele ajungeau la apă. Ulucul de lemn ( perisabil !) oferea avantajul că fără prea mare efort era confecţionat cu uşurinţă: fără prea mare efort era găsit un anin de 10 metri şi suficient de gros. Ulucul de piatră ( obiect de pretenţie ) trebuia să fie în grija cuiva; cu timpul au rămas în ţarini şi în păduri numai ulucele fixe ( puţine la număr !). Ulucul mobil a ajuns lângă fântâna satului . Dacă sursa de apă a rămas la stadiul de bâlcă ( gropă amenajată sumar ) apa era adusă înspre uluce pe ciuciur; în cazul în careerau folosite olane ( îngropate !) , atunci la capătul şirului lor aştepta ulucul din piatră şi îngropat ( precauţie faţă de îngheţ ). Bâlca era amenajată cu un zid simplu , fără ghizduri sau era îngropat în bâlcă un trunchi de salcie scorburoasă: stând în apă , la buza de jos forma rădăcini; am găsit bâlcă amenajată astfel ,după 60 de ani lemnul din apă era verde şi am vrut să o scoatem pentru amenajare modernă , dar 6 boi nu au clintit-o. Trebuie scris şi despre bâlca zidită, în loc de ghizduri cu bordei ( acoperiş ) şi ieşire spre exterior fie prin ciuciur de lemn , fie prin jgheab de piatră. O enigmă uriaşă : în zona cu atâta piatră, bună pentru orice, a fost găsită o fântână cu zid din lemne; avea formă paralelipipedică şi îmbinări în ţincuri. La polul opus: o fântână zidită numai cu tuburi tip-ghizduri.

Bâlcă - bordei cu jgheab de piatră

De Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photos : R. G.

164. Ulucul de piatră

2011-01-25T13:14:00.000-08:00

Ulucul de piatră

Ulucul din imagine este fix; aici se adăpau animalele folosite de sfinţii călugări sau animalele păstorilor aflaţi în trecere. Poate fi considerat un sistem simplu, dar ingenios de a capta apa de ploaie.Şanţul de supraplin se află pe buza liberă a ulucului – prin faptul că există te îndeamnă să descoperi ce rost a avut. Acest şanţ este incizat până spre fundul ulucului. Prima bănuială: dacă ulucul găzduia apă, atunci pe timp de iarnă trebuia să rămână gol, iar şanţul de supraplin executa golirea – apa îngeţată pe timpul nopţii … Şanţul de pe buza dinspre minimasiv este „colector“ : apa de ploaie , apa de rouă a nopţii … ajungeau în uluc. Ulucul de piatră mobil era făcut aici lângă stâncă şi transportat în căruţă cu drugi şi fân – la beneficiar. Se ocupa de acestea echipa care făcea tuburile , colacele , sţâlpii de hotar, treptele şi stâlpii de întâmpinare pentru case, biserici, clopotniţe, etc. Rămân în stadiul de enigme acele uluce „ total fixe“ incizate în locuri total inaccesibile oricărui animal , fără şanţ de colectare , dar prevăzute cu şanţ de supraplin: la Aluniş – partea de nord - vest al Zidului Uriaşilor, la Piatra Rotării, aici la Nucu – în opoziţie cu minimasivul Dionisie, la Cetăţeni , la Şinca Veche. Este lansată ideea că ar fi jgheaburi de colectare ( pe timp liniştit) a sângeleui de ritual; alt element de susţinere decât memoria colectivă – nu-i. Sângele ar fi fost „înmulţit“ cu apă în timpul ritualului şi coborât prin şanţul de supraplin, apoi prin jgheburi temporare către cea mai apropiată apă curgătoare – prinos pentru belşugul unei perioade de timp. Animalul de sacrificiu era dus pe platou, deasupra căuşului, sau existau pe platou cavităţi semisferice ; sîngele rămânea în acele cavităţi până când erau parcurse fazele ritualului , mai ales incantaţii şi fumigaţii. La şfârşit sângele era înmulţit cu apă din firul curgător din apropiere . Atunci gropile colectoare formau un senin şi prin şanţul de supraplin dăltuit în aceiaşi stâncă lichidul cobora spre apa curgătoare – mesajul era determinat să umble; dacă stânca era „ lângă“ apa curgătoare trecerea se făcea direct, dacă stânca era mai departe , atunci sângele de scarificiu ajungea în apa curgătoare prin jgheaburi de lemn sau de piatră aşezate în cascadă. Cel mai simplu jgheab ( ciuciur ): mai mulţi ani era urmărită o ramură tânără de salcie ( ma rar: trunchiul tânăr al unui tei), în fiecare primăvară era curăţită de rămurele - „copiii“ ; când ajungea la lungimea de 5-6 metri ( după 4 ani ) – tot primăvara – când urca mâzga , ramura era tăiată şi pe firul ei se făceau două incizii diametral opuse şi paralele … prin decojire rezultau două piese. Succesul operaţiei consta în curăţirea la timp a copiilor, pe timp de un an tăietura de înlăturare se cicatriza şi viitorul ciuciur nu avea găuri. Acest utilaj a funcţionat mult timp chiar în secolul trecut , prin ţarini , la vreo bâlcă … apa devenea folositoare sub o oarecare igienă; de regulă – apa din ciuciur cădea în vreun uluc de lemn sau de piatră. Acesta era un mod rapid şi economic de a folosi apa vreunui loc – ziditul unei fântâni în ţarină era deja un lucru serios. Străsihaştrii , mai apoi sihaştrii, aveau grijă ca fiecare ochi de apă bună să aibă amjenajate ciuciurul şi ulucul; păstorii transhumanţi solicitau aceasta şi … nu rămâneau datori. Păstorii pelasgi considerau apa element sacru, practicau scrificiul animalier, aveau în tarhart cele patru sferturi ale platoului mic; urmaşii lor, de pe vremea dacilor – au trăit în această formulă de înţelegere cu străsihaştrii ; apariţia în zonă a călugărilor creştini a făcut ca imaginea sângelui înmulţit cu apă să dispară. Mai mult, când cei doi mioritici săvârşesc năprasnicul omor, spre a-şi răscumpăra o parte din vină – sunt îndemnaţi să intre în burta de piatră a muntelui cioplind – incinta să rămână de închinăciune. Balada nu mai cuprinde această parte a răscumpărării, însă cei din partea locului ştiu acestea: pe sub nouri se frământă o durere şi frunza paltinilor şi a plopilor se mişcă fără hodină.

De Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photos : C. R. B.

163.Firida şi altarul audian ( 1 )

2011-01-17T05:27:00.001-08:00

Firida şi altarul audian ( 1 )

Firidă în incintă

Autor photo: R. G.

Audienii au trăit în Zona de Curbură – o spun izvoarele scrise şi unele urme de la rupestre. Un element aparent minor – firida – poate oferi indicii nebănuite. Casele din zona deal - munte ( cel puţin cele din Curbură ), în ultimele două secole au fost construite ţinându-se cont de vorbele ce au venit din vechime: soclul faţadei are cel puţin 2 metri ( terenul în pantă obligă la aşa ceva ) , casa are beci ( sub una din camere sau două – mai rar), beciul are firidă şi ascunzătoare ( eventual).

Beciul are independenţă energetică totală; foarte rar în beci este săpată fântâna pentru apă sau pentru alimente; de obicei, dacă au fost condiţii financiare , acestea există în curte , independent de casă. Firida din beci apare odată ce zidul se înalţă, gospodarul insistent o „ încastrează“ în zid prin participarea a cinci lespezi şi realizează un cub sau un paralelipiped cu o faţă liberă, aceea care dă în beci şi este anexată sau nu o uşiţă. Ce se păstrează în firidă: a) substanţe benefice: vasele cu hrana de o zi, oale cu hrană conservată ( ex: carne în untură) şi , mai în spate … sticla cu agheazmă. Este simplu de înţeles că acest loc „ ţine rece “ şi străluce de curăţenie. Dacă în gospodărie există fântăna pentru alimente , atunci în firidă erau ţinute „ la loc curat “ pietroaiele pentru murături şi pisălogul pentru grîul de colivă ( făcut din piatră sticloasă). b) dacă adăpostea substanţe periculoase ( foarte rar ) , atunci firida avea fereastră şi încuietoare . Această anexă – firida din beci – are ca strămoş firida din grote. Toate incintele rupestre au firide: Cetăţeni, Corbii de piatră, Şinca Veche, Basarabi - Murfatlar, în Moldova şi de aici şi de dincolo, etc. La Aluniş – Colţi există firide şi în bisericuţă ( în naos şi în altar ) şi în chilii. În una din chilii există o „laviţă“ dăltuită în rocă, iar dedesubtul ei – un început de firidă. Dacă „Scaunul“ a fost parte componentă a unei „ construcţii“ ( multe prefixe „stră“ în faţa lui „ vechi “ ) , atunci şi acolo trebuie luate în considerare unele firide ( reper pentru vechimea Scaunului poate oferi Platoul cu semne – semne încă nedescifrate; acum foarte grabnic supuse trecerii !). Firida rupestrelor este făcută în perete şi nu peretele face firida precum în cazul zidirii. Peretele despărţitor ce izolează altarul fiind „ artificial“, putem bănui că incinta a fost iniţial o singură încăpere şi firidele – mici altare ale acelor momente. Înspre sud – firida cea mare – nu are aspectul de lucru început, suprafaţa peretelui din spatele firidei arată a produs final şi nu a obiectiv început şi părăsit pe timpul lucrului; poate o piatră a rotării închisă. Prezenţa firidelor - altar în aceiaşi grotă face posibilă aprecierea că momentul primelor dăltuieli în piatră coboară ca vechime spre secolul al IV-lea, în unele locuri, sau înainte de Hristos – în altele ( unde există mai multe indicii).

Firide în aer liber

Autor photo: P. R.

Dicţionar camborean:

răgălie= răgăţână, ratină, spleanţă , schirnoavă,baraidună,buduhală, lişcută.

de Grigore Rotaru Delacamboru

162. Despre olanul pentru brăduţ

2010-12-15T12:39:00.000-08:00

Despre olanul pentru brăduţ

Ce ironie ! . Ograda casei în care m-am născut este vecină în partea de nord cu dealul Vătraiul – aici exisă pini de plantaţie ; dincolo de Vătraiu există pădurea Samaru – unde găseşti şi molizi, iar în pădurea Băleanca , spre Penteleu , creşte bradul brad. Împreună cu fraţii mei am hotărât să cerem voie să aducem în casă , de Anul Nou …un pui de brad …să-l împodobim, după cum auzeam şi noi că se face. „ Nu mai avem grâu în hambar ? “ – a răspuns tata. La aşa distanţă în timp, acum nu ştiu ce să fac: să mă bucur că am văzut brazi împodobiţi numai la nunţi, să mă întristez că n-am avut unul ( cel puţin ) de un An Nou ! Pentru munteni bradul era copac sfânt – cum să-l tai fără nici un rost !? Brazii din curtea bisericii nu erau tăiaţi cu nici o ocazie ( unul străvechi care a avut şi un beteşug a căzut, dar a fost lăsat să putrezească pe loc – ca lemnul din cruci), iar în ogradă să plantezi brazi nu era bine: „bradul este fala muntelui“ .

În seara de Sfântul Andrei – bunica aducea olanul ( îl scotea din ladă) , iar noi aducem grâul şi pământul de flori ( gunoi din pădure – îl căutam numai în pădurea de fag, în văioagele în care frunza a putrezit ). Îl cerneam, îl amestecam cu nisip, cu apă şi cu boabele de grâu şi lipeam olanul cu această compoziţie sub un strat de vreo 2 cm. Pentru primele patru – cinci zile înfăşam acest gogoloi până când porneau rădăcinile; îl udam odată pe zi , aşa peste cârpă. Când apărea moţul primei frunzuliţe îndepărtam cârpa, ne bucuram că anul ce o să vină o să avem noroc ( întotdeauna era semn de noroc: încolţeau toate boabele ) şi aproape de sărbători brăduţul era adunat; în creştetul olanului orificiul era aşa conceput că intra o nuieluşă cât grosimea unui deget; acolo , pentru o singură zi puneam Steaua, în celelalte zile era aşezat un măr: „ al cunoaşterii “ – zicea tata şi noi nu înţelegeam nimic – (nici nu era nevoie ). Olanul era cam cât o sticlă de un litru şi de înalt şi de gros, cu forma de trunchi de con , gol în interior şi cu baza mare cu mult mai mare decât baza mică. Acest trunchi de con nu era neted ( bunica îl numea bărdaca pentru brăduţ – deşi era olan - olan), avea trepte, aşa era formula: „ în clisă“ de patru ori meşterul olar a rupt ritmul netezimii şi a adăugat inele , „umeri“– să nu o ia pământul la vale. Cel pe care îl ştiu eu era făcut la roată şi nu era dat cu smalţ, avea „ ploicică“ – grunjineii erau lăsaţi cu intenţie pentru stabilitatea mai bună a pământului. Ce vechime avea obiectul nu vom putea descoperi: „ Aşa l-am pomenit !“ – zicea bunica. Când grâul ajungea la 4 -5 cm …„brăduţul“ era o frumuseţe … ocupa un loc de cinste: fundul de lemn pe care era aşezat - era nou. Totuşi presăram pe acest postament ace de brad !

În această zonă „ de trecere “ de la deal spre munte nu se cultivă grâul: muntenii au pământ în Bărăgan şi de acolo aduc bucatele. Pădurea de brad nu lasă grâul să crească: bradul ţine rece ! olanul pentru brăduţ - un fel de titlu ca pentru o invenţie, vorbe mari ( şi nu tocmai !),să ocrotim pădurea … plămânul planetei, etc.

Acum în ogradă – în partea din spatele casei au răsărit şi brazi din sămânţa adusă de vânt şi i-am lăsat să crească: acolo în natură; fără să-l deranjăm din rădăcini, de Sărbători împodobim unul nu prea înalt – pentru bucuria şi luarea la cunoştinţă a nepoţilor. „ Dacă acele bradului sunt vii , prin vârfurile lor se transmite către tine putere, acele care se pălesc fură tăria din om. Cum să ţii în casă un brăduţ care se păleşte !? “ Tata bănuia că astfel de vorbe erau răspândite în vechime de către străsihaştrii, le repeta când se ivea ocazia şi ne lăsa să înţelegem că sunt de neclintit, că le-a respectat şi dumnealui , altfel cum să ai noroc !

Să fie numai bine !

Autor photos : R. G.

De Grigore Rotaru Delacamboru

161. Despre felul cum oboseau lemnul cei din vechime folosind olanele şi focul

2010-11-28T12:37:00.000-08:00

Olane de apă - Brusturiş ; autor photo : C.C.I.

Până să înţeleg de ce ţine bunica olanul cel mare în ladă, înconjurat de bumbac şi înfăşat în pânză , trecerea timpului a făcut să nu mai fie bunica , dar a dispărut şi olanul. Când eram copil „înmuiatul lemnului pentru cercuri “ se făcea deja în ţeavă de fier făcută dintr-un singur segment şi cu trei răsuflători; atât se mai folosea ca gest din vechime: la capătul pe unde se introducea firul de lemn de mesteacăn – se aplica dop de clisă roşie.Apa fiartă se introducea prin una din gurile de răsuflare şi se clocotea timp de o oră; sub ţeavă se făcea foc în mai multe puncte. Când era scos lemnul – se ridica ţeava cu o pârghie la capătul ce avea dopul de clisă. Foarte repede , cu mănuşi în mâini şi cu ajutorul unui cleşte de lemn , o bară de lemn cu crestătură, făceau din această jumătate de lemn fiert – un arc de cerc, mai mult decât un semicerc ( care era legat să răcească în această încordare ), apoi introduceau cealltă jumătate la fiert. Cleştele de lemn avea formă de talpă de sanie şi în curba acestei bare de lemn se găsea crestătura: acolo era aşezt firul de lemn pentru a fi curbat prin forţă de pârghie şi să devină cerc. Pentru că aveam obligaţia să întreţin cele patru puncte de foc, fără să vreau auzeam toată discuţia: cu olanele te chinuiai mai mult, pentru că foloseai 8 – 10 olane, pentru fiecare avei două puncte de sprijin şi sub fiecare o gură de foc. Aveai şi încheieturile moş în babă unde se folosea clisa , iar în aceea zonă să nu bată flacăra. Când timpul de fierbere s-a scurs se recupera apa fiartă pe la unul din capete fiind refolosită. Olanul avea spre 60 cm lungime şi 14 -16 cm în diametru,forma de trunchi de con cu diferenţa de mărime dintre baze nu tocmai mare, iar la jumătate, în T-eu, răsuflătoarea – un tub scurt dar la fel de gros. Răsuflătoarea era şi locul – tampon pentru apă când aceasta îşi mărea volumul pe timpul fierberii şi da peste. Un astfel de obiect ( olanul ) era făcut cu mâna ( nu cu roata ) prin inele de clisă adăugate pe un miez de lemn care avea această formă uşor trunchi-conică. Înainte de a fi adăugate inelele , miezul de lemn era dat cu grunjineală – un amestec de tip lutuială cu nisip şi pământ cu oxizi de fier şi seu de oaie în compoziţie; inelele erau împiedicate să adere la miezul de lemn. După uscare , olanul erau scos de pe acest calapod şi trecut printr-o baie tot de argilă ( aceiaşi compoziţie ca a lui) dar mult mai moale , de consistenţa smântânii … era botezat ( zâmbeau făuritorii şi îi dădeau în râs câte un nume fistichiu … fie porecla unuia din sat – vezi- Doamne, olanul avea onoarea de a fi asemuit cu respectiva persoană ! ) …legăturile dintre inele căpătau forţă; olanul era aşezat din nou pentru uscare , pe verticală, fără a se mai folosi miezul de lemn. După a doua uscare era ars. Când asamblam „coloana“ ( coloană de olane la orizontală ?!) mă ajuta vreun coleg de şcolă de prin vecini: – Pe cine punem în vârf ? – Pe Jumară ! – Al doilea ? – Maţ Gros ! … – Al şaselea ? – Pe Jarcău ! …. fiecare olan avea un astfel de nume şi le deosebeam după formă sau unele semne căpătate odată „ la clisă “ şi a doua oară la „ copt“. O tocitoare cu capacitatea de 2000 litri primea şi 12 cercuri de lemn: capetele cercului formau o împletitură – unul pe sub celălalt de câteva ori – erau petrecute, preveştite … ( cuvinte folosite cu acest sens în zonă). În anii 1955, 1965 încă se mai confecţionau cercuri de lemn şi nu neapărat pentru a se păstra tradiţia … cercul de fier era păstrat pentru butoaie. Cleştele de lemn – o unealtă simplă – era făcut din ulm: buzele crestăturii să nu sară în aşchii; era numit Călcător sau Călăul – lemnul care schingiuea lemn, forma circulară amintind de trasul pe roată - probabil.

Dicţionar camborean

Zărzănios … nu a fost găsit în DEX; în zonă , despre un copil care face prostioare …permise !

Din DEX …. Zârzanie = zâzanie = intrigă

de Grigore Rotaru Delacamboru

160. Pistornicul ( 5 )

2010-11-20T05:12:00.000-08:00

160. Pistornicul ( 5 )

Cruce la Sibiciu

Imaginea înscrisă pe faţa unui pistornic imită crucea ( corp în D3 ) – aceiaşi imagine la scară mică ; de fapt , pecetea ( faţa pistornicului ) este faţa crucii ( partea principală a feţei ): axul vertical, axul orizontal şi centrul, iar însemnele celor patru cadrane răman aceleaşi prin care se consfinţeşte că „Isus este biruitorul“. Pistornicul este un purtător de imagine de dinspre Cruce către Prescură şi elementul de legătură între cele patru tării. Cineva mă atenţioanează că există pistornic cu aceleaşi părţi componente ( trunchi, cilindru, acoperiş – teică ) numai că trunchiul ar fi secţionat şi pecetea ar avea formă de cruce cu braţele egale. Partea centrală a unei cruci – monument este de aceiaşi formă: echilibrul era asigurat de amplasarea celor patru discuri cu iniţialele „ pe braţele “ acestui dodecagon ( crucea ) iar central discul cel mare al rozetei cu şase petale. „Aranjamentul “ feţei unei astfel de cruci stă sub influenţa considerării celor patru elemente primordiale, sub aceiaşi cuprindere: quintesenţia. Sistemul de axe a fost folosit iniţial din nevoia de a fi recunoscut un anume obiect sau ca motiv de înfrumuseţare; greutăţile de lut descoperite la Turdaş au incizate asemenea semne: paralele tăiate de o perpendiculară, unghiuri drepte, zvastică ce are axele în unghi drept, zvastică cu o axă oblică – fiind redate senzaţia de spaţialitate şi ideea de mişcare circulară. Semnul ataşat unui obiect cu scopul de a fi avertizaţi că posesorul aparţine unui grup pe o anumită îndeletnicire (pescuitul , ţesutul, creşterea animalelor,etc.) , într-un fel se tranzvazează la pistornic prin imaginea – ştampilă: sunt creştin ! Perpendicularitatea ( mai sofisticat : în virtual ) este descoperită la seria de unghiuri – poate romburi – autoincluse incizate pe falanga de cal de la Cuina Turcului: crucea virtuală a diagonalelelor ( bisectoare).

Unelte

Pieptenele din Curbură adună pe un singur desen ( tulburător ) foarte multe imagini-simbol înlănţuite pe un ax central – coloana fără sfârşit – cu un capăt fix – pământul (incizia ce sugerează coloana trebuie privită ca element suplimentar, un suport aflat în mişcare – înălţându-se, adăugarea de simboluri se poate face oricând fiind posibile oricât de multe variaţii pe tema aceluiaşi simbol; Coloana este axa de simetrie a ansamblului: diagonală în romb, ramura – nervură pentru acele bradului, perpendiculara ce taie paralele, . Felul cum alternează aceste simboluri pe Coloană are o anume logică şi este posibil a fi determinat un anume text ( mesaj). Imaginea de pe faţa pistornicului are multiple semnificaţii: se transmite un mesaj, este o verigă în lanţul unui ritual, are privilegiul de a fi negativul imaginii din oglindă : făuritorii unor astfel de obiecte au grijă să incizeze litera A „în zonă tulbure “ , în oglindă să poată fi citit tot A; celelalte litere ale mesajului au avantajul simetriei fată de axa ce desparte realul de virtual.Coloana pistornicului se înalţă ( în invizibil) din originea creată de axe , prin axa de simetrie a trunchiului- purtător, apoi prin axa cilindrului, etc. Gestul concret al aplicării ştampilei determină şi înalţă , stabilizează şi se depune garanţie.

Pieptenele de Curbura

de Grigore Rotaru Delacamboru

159. Pistornicul ( 4 )

2010-10-29T12:27:00.000-07:00

Pistornicul ( 4 )

La Alunis - stanga

De la platoul mobil al pelasgului până la pistornicul creştinului , omenirea a făcut un singur pas: aburul sângelui ( vehicul de sacrificiu ) a fost înlocuit cu aburul pâinii coapte şi al vinului ( în formă primară – când răscolindu-se face bulboane ). Fiecare din cele două obiecte asigură pregătirea ofrandei.

Pietrele Broscaru: Axe rectangulare libere si
Axe rectangulare in patrat

Dintre Solidele Platon – cubul este etalonul stabilităţii; atunci trunchiul de piramidă are , faţă de un cub , un plus de stabilitate – când susţinerea se face pe baza mare. Dintr-un cub obţinem un trunchi de piramidă îndepărtând material, însă centrul de greutate coboară , stabilitatea creşte. Aici se află răspunsul la întrebarea de ce piesa principală a pistornicului să fie trunchi de piramidă şi nu cub: cei din vechime agreau simplitatea , doar un trunchi de piramidă se obţine mai greu , dar stabilitatea mai mare şi un plus de estetic ( forma trapezoidală conduce către supleţe – prin urcare a elementului feminin şi prin coborâre a elementului masculin ). O variantă a piesei prezentate aici are la partea de sus , în locul micului cub cu muchii atenuate – un fel de cupolă, chiar o semisferă cu cercul principal ( baza ) un pic mai mare decât al cilindului - coloană, dar nu depăşeşte , în proiecţie , baza mică a trunchiului. Centrul de greutate al acestui corp compus nu iese din interiorul trunchiului. Pistornicul fiind un obiect „ de lucru “ şi fără vârfuri emană un efect de formă mic,chiar dacă orientarea faţă de magnetismul pământului ar fi ideală.

Pistornic din os

Este interesant faptul că prelungită în virtual – piramida din care provine trunchiul are prin raportare proporţională dimensiunile Marei Piramide din Egipt , iar vârful ei se află pe axa de simetrie totală a corpului la mijlocul înălţimii cilindrului. Piramida din care ar proveni întregul obiect are înălţimea cât dublul înălţimii obiectului şi prin forma ce ar afişa acea piramidă - emisia de energie benefică ar fi spre maxim. Putem deduce că pistornicul nu este un obiect care să faciliteze captarea şi transferul energiilor;este posibil , odată făcut , datorită formei şi a raportării unor dimensiuni faţă de altele, să fie un sistem închis – dotat cu o formă de energie dar nemişcătoare ; şi de aici şi impresia de răceală , de distanţă ce inspiră celor ce văd pentru prima oară obiectul.

Am notat acestea cu ideea împăcării că acel meseriaş nici vorbă să fi gândit aşa ceva, măestria lui o găsim în altă parte, în gestul de a reproduce exact ce s-a pomenit. Dacă a fost gândită o schemă de început , a cum să devină acest obiect , atunci numai „ tătânele “ şi cu cel mai priceput dintre lucrători se jucau cu această matematică. Am auzit obiecţie de genul că nu avea cine să gândească aşa ceva, oamenii aceia fiind simpli, doar cu talent în arta cioplitului. Că aveau talent este indubitabil , dar că nu se ocupau de încifrarea mesajului prin forme şi că acele forme ar fi fost rodul întâmplărilor – nu trebuie să fim atât de siguri: etruscii jucau la jocul de zar , cu mii de ani până în Hristos, iar zarurile erau nişte dodecaedre. Dodecaedru are douăsprezece feţe şi treizeci de muchii şi fiind zar în acel caz , ne imaginăm că era corp regulat … făcut din fildeş, deci nu turnat.

La Alunis - dreapta

Autor Photos : R.G.

De Grigore Rotaru Delacamboru

158. Pistornicul ( 3 )

2010-10-28T10:48:00.000-07:00

Pistornicul ( 3 )

Este posibil să devină pistornic !

Corpul unui pistornic are formă de tip artizanat sau a unui monolit de corpuri geometrice. Forma platoului- ştampilă : rotundă ( spun specialiştii …existentă în Oltenia) şi pătrată ( şi în Zona de Curbură). Dacă obiectul este din piatră, cel care face incizii pe platou pentru delimitare ( buza ) şi pentru litere – combină talentul de miniaturist cu cel de bun cioplitor: dacă şanţurile de incizie nu sunt făcute în unghiuri drepte, atunci pistornicul „ nu taie “ şi „ semnul “ nu rămâne după ce pâinea se coace. Este important ca semnul să fie vizibil când pâinea este coaptă , preotul decupează într-un anume fel această parte.

Nu am văzut platouri – ştampilă fără buză; de obicei firul de buză are formă rectangulară, la fel ca şanţurile de incizie, dar am întâlnit ( pistornic din lemn ) şi fir de buză - fierăstrău. Explicaţia unei aşa inovaţii ar fi că platoul – ştampilă străpunge cu mai multă eficienţă pelicula netedă a aluatului şi acel vid necesar de a fi creat între aluat şi ştampilă este asigurat. Simbolismul împrejmuirii pe care o numim buză : „aici este un spaţiu sacru “ , pâinicile cu formele lor rotunde amintesc de cultul străvechi al soarelui şi , în plus, buza, pe un aşa teren , cu forma ei de zid rectangular ( ne-am fi aşteptat să fie folosită dunga – funie ) , la fel ca zidul ce înconjoară în vechime o cetate sau ( în prezent ) unele gospodării - are rol apotropaic. Tăbliţa ştampilei este împărţită în patru cadrane prin două axe de simetrie – şanţuri de incizie. Amintim că păstorii pelasgi aveau pentru stâna ce se deplasa, printre tarharturi, patru sferturi – sectoare de cerc din piatră, care prin aşezare pe un teren plan formau platoul de sacrificiu cu două şanţuri ( virtuale ) perpendiculare pentru a dirija sângele să ajungă în pământ sub o imagine de cruce – ritual de mulţumire către pământul – mamă care a dat iarbă înaltă şi hrănitoare de au sporit turma. Creştinismul a zis nu sacrificiului sângeros, ofranda să fie de provenienţă vegetală. Zamolxis , fie că l-a învăţat pe Pitagora, fie că a preluat de la el îvăţătura – a zis : a) „ Douăzeci de ani eşti copil, douăzeci adolescent, douăzeci om tânăr şi douăzeci om bătrân“ , prin corespondenţă cu cele patru anotimpuri – crucea timpului.b) „să nu faci vărsare de sânge“.

Împărţit în cadrane , platoul – sigiliu face trimitere şi la cele patru stihii din care s-a ridicat Omul ( stihii ţinute-n ascultare de suflet ). Prescura este făcută cu patru cornuri, în cruce , două diametre într-un cerc , „cornurile“ sunt cele patru raze şi la locul de intersecţie al diametrelor se acţionează cu pistornicul, este pecetluită legătura omului cu toată puterea Cosmosului, prin credinţă în rânduiala celor dintâi făcute. Forma de pătrat a bazei ( faţa aşternută pământului ) , ca simbol reprezintă acest element - pământul, în opoziţie cu cerul simbolizat de cerc ( baza mică a trunchiului de piramidă devine , prin ajustare un pătrat fără colţuri, apoi suie coloana cilindrică).

Cele şase pătrate – feţe ale unui cub ( Solid Platon căruia i s-a asociat elementul pământ, tocmai pentru puternica-i stabilitate ) ridică în D3 puterea acestui simbol, al permanenţei, al dăinuirii în timp, al neclintirii celor deja descoperite. Axele de simetrie ale pătratului ( care nu conţin diagonalele ) – crucea ( cu braţe egale ) înscrisă în pătrat ne dă o măsură ( dinamică ) a stabilităţii . Una din tăbliţele de la Tărtăria are incizate cele două axe înscrise în cerc , legătura pământ - cer, întuneric şi lumină … „ pătratul este întunecat , iar cercul este luminos “ , într-un pătrat putem pune în evidenţă opt ( numărul echilibrului ) raze, într-un cerc – oricât de multe. Baza pistornicului , fiind baza piramidei ( simbolul perfecţiunii ) din care provine trunchiul de piramidă , dar în prelungire fiind cilindrul – un tunel vertical întâlnit la Şinca – Veche şi la o chilie – Aluniş , simbolizează culoarul către cer sau columna , prin această formă pistornicul ar reproduce în miniatură partea centrală a unei biserici .

Printre semne la Policiori : axe rectangulare libere
si axe rectangulare in pătrat

Photos : R. G. si R.P.

De Grigore Rotaru Delacamboru

157. Pristolnicul ( 2 )

2010-10-27T08:56:00.000-07:00

Pristolnicul( 2 )

Definiţia pentru prescură : „pâinişoară rotundă făcută din aluat dospit din care se prgăteşte la Sfânta Liturghie cuminecătura; în centru se aplică o „ pecete “ . Sunt zone geografice unde se aplică mai multe peceţi “.

Prescura este ofrandă iar pecetea este ştampila ce se aplică spre a deosebi această pâine specială de o pâine comună. „Pecetea “ ar fi desenul în sine şi se imprimă automat cu instrumentul numit pristornic; pentru rapiditatea comunicării numele de „ pecete“ a primit şi obiectul ( uneori ) şi desenul . În Zona de Curbură distincţia se păstrează: pistornicul este obiectul , iar desenul este „ semn “ , cuvântul „ pecete “ nu este folosit. În general , pristolnicul este confecţionat din : lemn , metal , piatră , os. În Zona de Curbură prezenţă numeroasă se înregistrează pentru cele din piatră şi pentru cele din os.

Pristolnicul este considerat obiect de preţ, de artă , curat ; nu este considerat obiect sfânt. Sunt puţine cazurile când se ştie că imediat după ce a fost confecţionat să fie ţinut 40 zile în biserică ( asemănător sfinţirii icoanelor ). În gospodărie locul de păstrare – chichiţa lăzii. Textul ştampilei este universal acceptat : NI KA IC XC …. Isus Hristos - biruitorul.

Forma ştampilei este rotundă ( cerc ) sau de pătrat şi este impusă de forma de ansamblu a obiectului. Pristolnicul din Zona de Curcură are formă gerometrică ( spaţială ) destul de complexă şi cuprinde monolit ( nu asamblate ) corpuri geometrice definite clar : trunchi de piramidă ( pe baza mare este incizată pecetea ) , zona de actiune a forţei în timpul lucrului ( un cilindru ) şi „ teica din vârf “– un paralelipiped cu baza pătrat si puţin înalt unde vârfurile şi muchiile nu mai sunt tăioase.

În multe zone, partea ce nu conţine ştampila are grosime foarte mică în raport cu lăţimea şi înălţimea, formă aplatizată , tinde spre D2, obiectul poate fi agăţat în perete ( de artizanat ). Pristolnicul confeţionat din lemn ( de obicei esenţă moale : plop, plută, loză, tei - mai rar ) emană căldură, căldura intimităţii, de obiect gingaş.

Pristolnicul din Curbură confecţionat din „ piatră sticolasă “ , os sau chihlimbar emană răceală de obiect geometric, este impusă o anumită atitudine din primul moment, „ nu sunt bibelou şi nici jucărioară“.

În momentul aplicării ştampilei obiectul este manevrat cu cele patru degete ale mâinii ( nu participă degetul mic ) , partea opusă ştampilei este împinsă de „ podul degetelor “ şi nu de „ podul palmei “ , buricele celor patru degete se sprijină pe câte o treaptă de aşteptare – un intrând la partea de sus a trunchiului de piramidă, pe fiecare muchie. Acţiunea de apăsare trebuie făcută cu un oarecare meşterşug, între aluat şi şanţurile ştampilei trebuie creat vid – altfel , prin coacere ştampila se estompează. Pristolnicul din Curbură ne determină să ne amintim de „ răceala“ statuilor antice – pline de măreţie în perfecţiunea lor : baza – trunchiul de piarmidă – teica de jos – locaşul – pământul ; din baza mică a trunchiului se înalţă cilindrul – coloana , I-ul , Legătura, Tunelul, iar pe baza de sus a cilindrului se sprijină Teica dfe sus , Teica întoarsă – Coroana – Acoperişu – Cerul. Această schemă de structură aminteşte de monumentalitatea unei cruci,de părţile ei componente , de semnificaţiile acelor părţi. Cu sau pe fiecare pristornic este sugerată crucea, fie prin părţile lui componente ( când este confecţionat din lemn ) , fie printr-o simplă incizie ( metal, piatră, os ). Baza mare a trunchiului – ştampila – este un pătrat cu latura de 35 mm. De ce trunchiul de piramidă ? Nu este un corp geometric tocmai simplu; Brâncuşi a dat un fel de răspuns: a folosit aşa ceva ca semielement la Coloană. În Zonă , la Bisericuţa dintr-o piatră din Aluniş, la stânga şi la dreapta intrării există câte un semielement din piatră la dimensiunile gândite pentru Coloană; este greu de spus în ce perioadă au fost cioplite, dar indiferent când, prin forma pristolnicelor de aici există o legătură cu perioada veche, iar un trunchi de piramidă mai mare , tot din piatră se află la Agatoane – Nucu ( puţin enigmatic !).

Ce spun legendele ? Două !

Prima vine dinspre străsihaştrii: călugării albi , ai dacilor , dacă ajungeau într-o zonă pentru prima dată, scoteau din sân , din bocceluţă sigiliul şi aplicau ştampilă pe un suport adecvat, căpetenia locului recunoştea „semnul“ şi acţiona într-un anume fel, după anumite reguli.

Sigiliul de sihastru s-a păstrat până târziu; în perioada de început a comunităţilor monastice căpetenia ( stareţul ) avea un astfel de sigiliu, un peşte stilizat fiind partea comună a tuturor sigiliilor de atunci, iar părţile distincte, colaterale fiind onduleuri din „ funia încolăcită “ , cea pregătită pentru noduri de labirint în D3; oricum – greu de făcut pastişă. Cu timpul acel desen a fost simplificat ajungându-se la forma puternic stilizată a peştelui de la Iosif - Nucu.

A doua legendă:

Când a venit Cuza în zonă de i-au citit în aură cu lentila de chihlimbar i s-a explicat că lentila nu o pot păstra domnii, domniile fiind trecătoare, în schimb , ca semn de cinste din partea casei i-a fost dăruit un pristolnic de chihlimbar cu tunel pe axul cilindrului că se clătinau ape în zarea privirii dacă-l mişcai; forma şi dimensiunile: cât ale celui prezent în imaginile din această postare.

Autor Photos: R.G.

de Grigore Rotaru Delacamboru

156. La Ulmet : trovanţii de pe culme

2010-09-11T18:06:00.000-07:00

La Ulmet : trovanţii de pe culme

De multe ori celebritatea este nemeritată; trovanţii de la Costeşti , din mai multe motive – sunt celebri: prin forma lor – aluzii falice – produc zâmbetul şi … formând un muzeu în aer liber … admitem că celebritatea lor este meritată. Tot de multe ori celebritatea distruge individul: cum ajunge cineva la Costeşti caută un trovănţel să-l aibă acasă , la Bucureşti , pe birou … „ mânca - l - ar mama ! “ , mai ales că s-a răspândit zvonul că un asemenea corp ar avea aură ( pastel!) – sursă de unde benefice .

Autor photo : C.R.B.

Fenomenul are pereche: piatra în formă de inimă de pe Culmea Broscaru a fost mutilată de unul cu ranga, să aibă şi el o parte din aşa odor pe birou³ mai ales că mostra avea incizate semne ( poate cu vechime milenară ! ).

Autor Photo : R.G.

Oricare trovant de la Ulmet nu încape în rucsac – ceea ce este bine, dar poate fi distrus – ceea ce nu este în nici un fel. Imediat ce dai nas în nas cu trovantul eşti obligat să observi forma: cei de la Ulmet au forme decente.

Autor photo : Ciprian

Din oricare unghi ai privi – forma este aceiaşi : cupolă formată din două farfurii separate de un plan de simetrie. Sunt expuse suprafeţe sferice perfecte , ideea că acele corpuri se rotesc acum , în acest moment în care le priveşti( parcă se aude şi un bâzâit însoţitor ) … este pregnantă : par să ne spună că prin zbor părăsesc pământul cu avânt către anumite stele; în jur , ca bază de susţinere, platoul de nisip sterp - cosmodromul. Ar fi valabilă şi ideea că trovanţii au zburat din inima pământului dar si-au retezat zborul aici la suprafaţă , să ne arate nouă cine sunt nu-i bine să-i întâmpinăm cu ranga !

Trebuie înfiinţată urgent Societatea pentru ocrotirea trovanţilor. Cineva a sugerat să adăugăm la titlu : „ şi pentru punerea în lumină “. Trovanţii stau în lumină-întuneric de milioane de ani şi nu le-a făcut nimeni rău , până mai adineauri. Cine îşi doreşte ceva pe birou să vină la Ulmet să filmeze trovanţii , să aşeze pozele pe birou să le privească din când în când.

Este suficient !

Autor photo : R.G.

de Grigore Rotaru Delacamboru

155. Culmea trovanţilor

2010-09-10T22:48:00.000-07:00

Culmea trovanţilor

În Poiana cu Bâlcă misterul te încearcă până dă în uimire: nimic din peisaj nu ar îndreptăţi prezenţa Trovantului Singuratic; când se ajunge pe culme realizezi că într-adevăr el aici a crescut, fraţii mai în vârstă nu au luat-o la vale, fraţii mai mici trebuie să mai crească. Când ai pentru prima dată sub ochi Culmea … respiraţia dă rateuri: privirea este atrasă magnetic , fundalul nu mai contează , nu mai există; simularea coborârii pe oricare planetă ar fi realizabilă fără greutate aici. Trovanţii cresc … privindu-le formele , ori atingându-i cu mâna ajungi la concluzia că nu ai avea argumente împotrivă. Deci trecerea de la mineral la vegetal se face şi prin trovanţi: cine le dirijează creşterea, există „ o genă “ a creşterii lor , evident că este păstrat un algoritm. Admitem: trovanţii cresc ! Cum ? De frică să nu cazi în ridicol … te opreşti ! Să vină specialiştii ! Care ? Biologii, geologii, astrologii , radiesteziştii, paranormalii … mai bine toţi odată , pe rând fiecare ar avea dreptate. Străsihaştrii au căutat feliile de trovanţi nu neapărat pentru rezolvarea problemelor practice imediate; distanţa de la Rupestre până aici este destul de mare. Pentru acoperirea uleielor existau soluţii cu mult mai simple, dar acei oameni ai trecutului credeau în încărcătura bioenergetică a acestor corpuri; ca substanţă , în zonă , numai sarea ( saramura ) avea un aşa loc de cinste: masa-felie de trovant era obiect de cult alături de coloana cu vas. Oamenii prezentului din zonă păstrează aceste mese în curţile bisericilor pentru că sunt un simbol. Ceea ce este mai grav se produce în prezent: sunt trimişi oameni pe culme cu răngi , cu leviere să disloce felii „ pentru măsuţe rustice “ în curtea unor clădiri de beton ; rănile sunt proaspete şi încrâncenează. Străsihaştrii căutau lespezi rotunde dintr-o necesitate spirituală; dumneata om al secolului XXI ce ai cu aceste minuni ?! Cineva ar trebui să zică : stop! De ce să fie lipsiţi nepoţii mei, şi ai oricăruia dintre noi, de bucuria de a vedea în măreţia lor iniţială aceste bijuterii ! Opera lui Brâncuşi se află în dublură de sinteză … aici ! Nici o exagerare: complexul trebuie să devină zonă protejată , piesă în Patrimoniu Universal .

de Grigore Rotaru Delacamboru