duminică, 25 ianuarie 2009

50. Algoritmi ( 3)

1) La Sarmisegetuza -Soarele de andezit -are diametru de 7,1 m - placi de andezit,

In centru - discul cu diametru de 1,5 m. Aici era altarul: pentru ofrande si sacrificii; lipsesc cei trei cilindrii daltuiti cu sucitorul - orificii unde erau poticnite manerele incat varful sulitei intampina raza soarelui: se folosea mult fum - ars fiind un amestec de ceara , chihlimbar, grasime de animal (dihor !), canepa - un nor ce producea halucinatii ca pluteai fara a fi posibil a te impotrivi , apoi momente pline de acalmie : cand urmeaza sa calatoresti nu determina pe cei care raman sa te blesteme ca ti s-a refuzat trecerea catre Zeu; celui leganat , inainte de a fi ridicat in tarii, i se deschidea in ochii mintii - drumul fara sfarsit al nisipului alb.

2) in diferite locuri ale Marelui Imperiu , geto-dacii retezau varful cate unui munte, daca nu - unui deal, formau platoul , pardoseau cu lespezi ( unele primeau semne - dar fatza cu semne se fixa spre pamant). In zona rupestrelor buzoiene acest diametru de 7,1 m a fost regasit in trei locuri: Varful Ivoiului ( langa Varful Gosei) si Varful Gotilor (fara dubii!) si pe platoul de langa biserica-Alunis (cele sapte trepte !).

Langa Nucu exista un platou-disc (altar ) dintr-o singura piatra , cu santul marginas , de diametru mai mic; degradare fireasca, dar nu foarte avansata,se afla in aer liber.

Pe un astfel de platou se desfasura un ritual, spatiul trebuia protejat de restul profan, terestru , se imprejmuia cu stalpi , dar sanctuarul nu avea acoperis: era necesar ca cele savarsite sa fie vazute de sus , de cel ce in numele caruia se petreceau.

Scitii practicau sacrificiu: subiectii erau prizonierii de razboi; mesajul avea dubla directie: ai vrut miere pe de-a gata!? si pentru ei insisi: trebuie sa invingi!

Dacii practicau incineratia: focul purifica, tetraedrul ne usureaza integrarea in cele fara de sfarsit ( Platon). Centrul platoului ( al cercului ) este piciorul stalpului , al Coloanei ( fara sfarsit) , firul de legatura Pamant - Cer, Forta Creatoare si loc de unde izvoraste ( buricul) , energia urcusului trecuta-n tariile Focului iti asigura zborul, Zeul e imbunat - aburul ce se ridica din lespezi nu minte, Pamantul va mai avea rabdare inca cinci ani, cenusa Celui Ales este suflata in Vant ( Aer) si Soarele paraseste spectacolul , vin nourii , si ploua si vor fi pline tuburile in fantani ( Cercul de piatra ce imprejmuie apa !) , apa din acea zi va fi pastrata in vase deosebite: apa are memorie, la nevoie , pana la Noul Ales, platoul este stropit cu apa - dialogul continuu. Peste lespezi s-a depus pamant ( sau prin intentie au fost ascunse !), a crescut iarba ori stejarii cei falnici; se mentin: forma circulara, diametrul de 7,1 m ( in limite stranse) , se mai vede cu usurinta ca sunt obiective constituite artificial; ar trebui cercetat daca mai sunt placile , la ce adancime, ce spun semnele !

Acest fel de templu - pe langa utilitatea ce se cerea in acele vremi , avea putere simbolica: mai aproape de soare, imita forma astrului , sau sustinea un simbol stravechi rezultat prin fuziunea duala: cercul + centru ( Dzio).

3) La Alunis - si la alte rupestre - gasim incinta care face trecerea de la platoul geto-dacilor la cladirea crestinismului: intaietatea o are incercarea de la minimasivul Dionisie unde exista poarta de intrare, peretele de fatada distantat de minimasiv prin ciudatul cub de piatra de 2 tone; se crede ca trebuia sa fie o sala tip Zamolxis , fara acoperis, care in final , dupa cele ce exista in teren in prezent , destul de spatioasa: cat spatiul a sase grote la un loc. Apare destul de serios, aproape straniu, dar aici se emit pareri, nici vorba - definitive: trecerea de la platoul de sacrificiu localizat in aer liber al geto-dacilor ( sanctuarul - obiectiv solar) la faza de initiere in singuratate s-a facut prin aceasta misterioasa incapere fara tavan!

4) De pe NET: -- Centrul celular este o masa rotunda, fara memebrana, care cuprinde în
interiorul ei un corpuscul mic - centrozomul - în centrul caruia se afla centriolul (corpusculul central).
---

5)Masa Cinei de Taina a vechilor biserici din primul mileniu al fiintarii crestinismului a fost de forma rotunda: masa era din piatra si era instalata intr-un loc favorabil din exteriorul bisericii; la aceasta masa credinciosii gustau , cu ocazia Pastilor , din trupul si din sangele lui Hristos,pana in momentul plecarii spre casa.Sfintii apostoli, cu ocazia celebrului eveniment , erau asezati la o astfel de masa rotunda;la fel, masa taranului roman a avut aceasta forma: toate cele asezate in acel perimetru devin pure , subiect de sacrificiu, ingurgitarea ca act sub semnul sacrului pentru mentinerea vietii: sa nu te superi niciodata pe mancare, este pacat sa refuzi daca esti invitat la masa, este pacat sa injuri masa - par percepte care vin de dincolo de crestinism , Pitagora a transmis ( oral !) unele din ele. Mai tarziu: masa este fatza lui Isus! Un mare merit al crestinismului a fost si acela de a nu inlatura ceea ce s-a dovedit a fi bun.Brancusi a crescut intru - toate aceste randuieli , le-a descris , adaugand doza necesara de mister ( a creatiei !) , a incifrat mesajele si le-a trimis mai departe.

Pentru bisericile celui de-al doilea mileniu , sub impresia tabloului pictat de Leonardo da Vinci , apar mesele rectangulare; dar masa rotunda a vechii biserici şi locul unde a fost altarul sunt sub protectia sacrului – raman si ele obiective sfinte.

Sunt cazuri cand o astfel de masa rotunda provine de la o biserica straveche: la toate bisericile din zona gasim -pastrata- masa rotunda; la biserica din satul Muscelul Caramanesti - este izolat locul fostului altar , dar masa rotunda nu provine de la biserica cea veche , ci de la cealalta - din Prunii lui Cristian ( straveche), unde din fundatie s-ar mai gasi vreo piatra si din pardoseala vreo lespede. La grote exista ferestre de forma rotunda si , sub forma de incizie in peretii exteriori - cercuri daltuite - inceput de lucrare pentru o eventuala noua incinta sau un simplu semn.

6) In stratul de cultura geto-dacic au fost descoperite rozete cu patru petale: crucea înscrisă în cerc; este reprezentat universul existenţial : viaţa vine din lumină. !

Am fotografiat cruci unde rozeta inscrisa in cerc are trei ( curios !), patru, cinci , sapte,noua, douasprezece petale; cel mai des intalnim rozeta cu sase petale.

Aureola si simulacrul ei - coroana, masa, roata - roata de piatra ( apa, foc, sacrificiu) , rozeta , cercul , foc-soare şi viata, tubul fantanii si apa, aura si lentila, raza si viata , centrul celulei ( spre centrul celulei ) si viata , rotatia ansei ( a pendulului ) si apa , totul si viata.

Crucea inscrisa in cerc iti timite semnalul: traieste-ti viata - asta e totul!

Rozeta inscrisa : fi cuprinzator , dar vigilent !

Adresa de ajutor: http://picasaweb.google.ro/rot.grigore/CeleOptRomburi#

Sa fie bine !

miercuri, 21 ianuarie 2009

49.Blestemul ca arma akinakai

Taria gandului - tăria cuvântului - tăria blestemului

Un gand emis ramane prizonier ( mobil ! ) in tabla de memorie a Universului ; despre cuvinte gandim asemanator. Sunetul inseamna vibratie :

eliberare - transformare de energie , apoi fenomenul de receptare ( rezonanta !).

Daca este spus ( sau scris ) cuvantul are putere fara sfarsit.

Cuvantul bine plasat are tarie de diamant ; cand sunt rostite cuvintele unui blestem , emitentul este asa de infierbantat , puterile cosmice asa de solicitate , ca se creaza un culoar - matrice greu de sters in timp ( chiar milenii poate dainui!)---

Metale nobile - harduri active

O comoara inmagazineza intr-un spatiu foarte redus - munca de o viata a unui om, a unei familii , a unei comunitati, etc., de aici marea fierbinteala ce cuprinde pe unii sa ia pamantul in talpi si sa ajunga de graba .

Metalele nobile , excelente depozite - memoria timpului ! Numai o noua aranjare atomica mai sterge din inregistrare , insa nici asa ceva - complet . Asa actioneaza blestemul de la noua neamuri : cele zise urmaresc structura genetica a neamului.

Te poti lipsi de genele stramosilor ?

Dacii si aurul

Despre o parte din aurul lui Decebal se stie : unii cred ca cealalta parte zace prin ascunzatori. Daca sprae Roma au plecat 165 tone de aur , aici a ramas pana la 1000 de tone . Fierbinteala naste legende , legenda are samanta in realitate si tot asa.

Despre aurul lui Burebista nu prea se stie; legenda : avea aur nu gluma !

Coiful de la Cotofenesti ar pali degraba fata de faimoasa lui coroana : cand o purta stralucea din senin , in sala respectiva nu era nevoie de faclii.

Dezechilbru energetic

3) Cel care doreste a se imbogati rapid , intra la fornicare : isi foloseste creierul insuficient, chiar dezastuos pentru propriul organism ; probleme tinute in frau pana atunci sunt lasate de izbeliste ( dominatia obsesiva are putere uriasa, ceva in genul :

se imbolnaveste cine se gandeste la boala ).

Sub puterea gandului ca vei fi bogat iti iesi din armonie: cu atat mai mult esti vulnerabil in fata unui atac ( care nu vine de niciunde si pe degeaba !). Faptele tale il declanseaza , esti absorbit cu totul si nu te mai autoprotejezi. Comorile amplifica exaltarea : este decent sa purtam o mica verigheta ( ditamai ghiulul produce rau !) si o singura bratara. Stramosii nu prea agreau coiful ca podoba : numai la ceremonii de scurta durata si ca buchet de frumusete ( stiau ei ce stiau !).

Efectul de coif

4) Despre cum a fost descoperit coiful de la Cotofenesti - cateva persoane mai sunt in viata. Ar trebui facuta o copie dintr-un metal banal si supusa ( piesa) cercetarii ca arhitectura. Un profesor de matematica , evident - numai folosind poze , a descoperit pana acum 16 situatii cand apare celebrul numar al armoniei universale ( de Aur !) , numar atat de iubit de Leonardo si de Luca Paciolo .

Vorbea si despre eventuale implicatii asupra organismului ale efectului de coif .

Coiful de Aur , ca vine de unde , ca vine de neunde , a fost gasit la Cotofenesti !

Ce a zis Zalmoxis

Zalmoxis ii invata pe daci - ca nu poti trata trupul fara sa ti seama de suflet -. Se pare ca dacii au invatat bine lectia : ei nu blestemau pe nevolnic sa pata ceva cu trupul, ci ii blestemau sufletul ( la grozavii se raspundea pe masura !).

Daca esti sfasiat de contradictii, adica in suflet a inceput ruina, trupul nu va avea calea ingradita care duce-n hau.

5) O traducere aproximativa a unei inscriptii rupestre : „ sa nu te sfasie lupii“ - era o forma de salut - se pare . In acele vremuri numarul lupilor - lupi era mare , turme fara numar - logic ! . Dacii foloseau blestemau o fiinta intr-un singur moment : cand îşi pierdea libertatea refuzând sa moara (işi pierdea nemurirea) . Si cine era acel :

- cel care - aruncat in suliti ( tragere la sorti) nu murea , cel care in loc sa mearga la bataie fugea prin paduri , cel care da in vileag un obiectiv de tip - ascunzatoare , cel care se ducea viu în mâinile duşmanilor ( cred ca sete singura imprejurare cand - ca dogma sinuciderea este acceptata) - strasihastrii se abtineau cand se vota; in nici un caz nu acceptau tradarea alor tai.

Cel mai negru blestem al dacilor era : „ sa-ti sfasie inima lupii !“ ( o alta inscriptie !) . Conotatia acestui simbol antropomorf : lupul - prietenul omului ( stramosul cainelui !) , lupul ataca numai pe cei slabi ( omul blestemat - si cuprins de „dreptatea“ blestemului - nu prea mai este in putere , i se cam balbaie trupul : energeticul din strafunduri are cararile ingradite . „ Sa-ti sfasie inima lupii “ este o metafora ( traducerea este aproximativa - am zis ) , se refera la suflet , in genul „ sa fi pulverizat , sa nu iubesti pe nimeni , sa nu ai inima , nu neaparat sa fi crud ! ) .Dusmanii nu erau blestemati : erau infruntati , care pe care - si dacii mergeau in excursii , dar pe nevolnicul facut numai din zgarci , cel care dihula comunitatea din interior il pedepseau cu blestemul , prin blestem era trimis pe o treapta inferioara a conditiei umane , cel blestemat devenea fara loc, sadina i se sfârşea.

De-a lungul timpului

Cel mai greu blestem il are unul din psalmi ( cere ingaduinta de la preot daca vrei sa-l citesti din curiozitate - zicea bunica !) . Folclorul a dat un blestem naprasnic impotriva celor ce despart pe cei ce se iubesc : „ cin desparte pe cei dragi / suie-i corbii carnea-n fagi / sada-n sange pan la brau / manca -l -ar viermii de viu “ . Urmatorul loc il ocupa Eminescu cu strofa - blestem din Doina ( a avut de unde a se inspira ! ) : „ Cine-au indragit strainii / manca-i-ar inima cainii / manca-i-ar casa pustia / si neamul nemernicia “.

Este usor de observat : „ sa-ti sfasie inima lupii “ , „ manca-i-ar inima cainii“.

Ca sa te gandesti ca vrei sa arunci un blestem trebuie sa ai multa dreptate de partea - ti , si atunci , o farama din blestem se intoarce impotriva ta , pentru ca cine lumina au vazut , in pacat s-au nascut , cu moartea s-au logodit ( numai divinitatea si geometria detin perfectiunea !).

„ Nerusinat sa nu fii cu nimeni / Si nu rosti cuvant de greu blestem “ - zicea Pitagora , iar Protagoras ( cel cu voce puternica - Platon ; cel neantrecut in polemici - Timon ) spunea in „Despre faptele gresite ale oamenilor“ ca blestemul are dualitate .

Daca taria cuvantului este de diamant , cuvintele unui blestem sunt dintre cele mai dure ; daca toate caile de atac si indreptare au fost epuizate , ei bine , si atunci stai locului , trage aer in piept si asteapta cateva saptamani … poate nu este nevoie sa blestemi.

Blestemul pentru necaz : mai treaca-mearga , dar blestemul de moarte sa nu fie rostit ca nu iti merge bine , cu toata asa - zisa ta dreptate . Si impotriva criminalilor de voie si a violatorilor se zice ca trebuie sa arunci numai blestemul de necaz ; are cine sa-i judece , nu lua pe umerii tai toata greutatea grozaviei lor, pentru ca asta faci in acele momente : fiinta ta este concentrata pentru „ intr-acolo“ si uita de propriile nevoi. Atunci s-ar instala haosul , cand Dumnezeu ar adormi o miliardime de secunda .

Pentru acea miliardime indepartezi divinitatea din tine … ce se poate intampla , nimeni nu stie. De aici vine indemnul : „ Roaga-te pentru dusmanii tai ! “

Vrei sa blestemi in joaca , sa faci ironii , sa treaca timpul … e treaba ta , vezi ce faci , cuvantul poate ucide sau te poate ucide .

Cand ai ajuns sa blestemi , ori nu mai ai nimic de pierdut , ori nu mai reprezinti nimic , ori trufia , ca o zeama amara , te-a acoperit cu totul , ori durerea ta este asa de mare ca hotarele lumii nu o mai poate cuprinde ( oare !?).

Blestemul comorilor

Cand erau blestemate comorile se punea chezasie sufletul. Tradarea unui astfel de blestem este devastatoare : o comoara inseamna corola de chin a mai multor personae care au vehiculat energie muncind. Dupa bleestem – comorile devin de neatins.Dacii blestemau comorile ascunse : blestemul era rostit de preotii daci, ditamai comoara era o problema a comunitatii. Omenirea va ajunge sa descifreze mesajul inmagazinat de metalul nobil al comorilor : atunci multe enigme s-or dezlega ! Blestemul pe aur a inceput sa fie facut in grupul ce participa la acea ascunzatoare. O comoara era igropata ( ascunsa ) pentru putin timp : cat sa treaca primejdia. Daca cei care au participat dispareau fizic , atunci comoara ramanea cu blestemul asupra ei. Deci , dezlegarea de blestem a unei comori s-ar face ( nu in totalitate !) numai de catre cei care au blestemat si numai daca toti ( cei din faza intiala ) sunt de fata.

Coloana de amar, mioriticul: Cel ce lumina au vazut , in pacat s-au nascur , cu moartea s-au logodit !“. Oare asta inseamna sa fi mioritic: afli ca vei fi omorat miseleste, autorii au niste motive de ras si totusi accepti: un fel de asta e! Sa nu poti nici cel putin sa-i blestemi!? Bunul crestin tot asa zice: sa accepti! Aceasta infranare teribila intr-un moment teribil.

Pe cine nu atinge blestemul

Se imbolnaveste cine se gandeste la boala“. Cea mai simpla regula pentru protectie : prin tot ceea ce faci ( gand , vorba , fapta) sa nu aduci atingere cuiva; daca si dusmanului tau ii doresti binele , atunci cand glogozeala din mintea lui il determina sa te blesteme , suvoiul de rautate nu te va clinti , poate nici nu se va indrepta spre tine.Blestemul ataca numai atunci cand esti fara paza. Daca nu ai nici in clin nici in maneca - treaba cu o anumita persona , iar aceea persoana are chef sa te blesteme, atunci o face degeba, blestemul nu se lipeste , dimpotriva , daca din strafunduri ti se spune ca esti implicat si ai oarecare vina , atunci ...

Cel care a ajuns sa blesteme - pe cont propriu - are creierul infierbantat de incordare , deci sunetele rostite devin teribile , i se ivolbureaza aura pentru ca energii din interior cauta eliberare si , apoi , destinatar. Decat sa blestemi , mai bine bea o cana de apa rece si te racoresti.

Ceea ce este sfant nu poate fi blestemat : facerea de bine este sfanta.

Adresa :http://picasaweb.google.ro/rot.grigore/CeleOptRomburi#

Sa fie bine !

duminică, 18 ianuarie 2009

48. Brăzdarul plugului de lemn de la Camboru












1. Un subiect interesant : plugul de lemn ( cu brazdar de fier ).
Brazdare de fier aduse de romani exista mai multe, dar se stie ca si dacii confectionau - local - asa piese ( o bara fixata vertical ). Cine cunoaste subiectul este rugat sa intervina cu unele explicatii - eventual de specialitate.
Subsemnatul a descoperit din intamplare acest brazdar din fier : ansamblul se realiza printr-un sistem pana , este de fapt un jgheb lat de 15-18 cm si lung de 20-24 cm ; marginile jgheabului fac cu platoul jghebului unghiuri ascutite cu scopul sa ajute pana sa se intepeneasca incat brazdarul sa nu se miste in complexul format de coarnele de lemn, osia de lemn si protapul ( axul central) tot de lemn. Numai greutatea brazdarului ( fierul) ajungea la 15 kg - destul de masiv ; atunci cand era batuta pana - fierul sa nu fisureze. Au fost descoperite brazdare care au stat in pamant 1000 - 1500 ani si scoase la lumina s-au dovedit functionale.
Un asemenea plug era tras de minimum patru boi, deci propietarul era instarit.
Vorba lui Platon : acestea toate mi le-a povestit bunicul meu cand aveam 5 ani si el 97 ani si spunea ca le-a auzit de la bunicul lui care….
- Cum intorcea brazada, am intrebat eu.
- Nu o intorcea, a zis bunicul, numai rama, scorolea pamantul.

2. Forma este a unui triunghi dreptunghic - lentilă cu lungimile catetelor de 21 cm şi 28 cm; ipotenuza , evident, are 35 cm, grosimea este de circa 9 mm . Aceste dimensiuni se referă la partea corpului numită triunghi - fără jgheab. Jgheabul face corp comun cu acest fiind plasat pe cateta de lungime mai mică şi are dimensiunile ( fără urechi) de: 10 cm – în prelungirea triunghiului şi 11-13 cm ca lăţime, iar grosimea de 12 mm.

O ureche are lungimea de 10 cm, lăţimea de 6 cm şi sunt mai groase (prin îndesare) decât peretele jgheabului – 13 - 17 mm.

Corpul brăzdarului ( partea de care se lipeşte cuţitul - triunghiul şi jgheabul ) au fost turnate în acelaşi tipar.

Tiparul are o formă aparent simplă: corpul a fost turnat în acelaşi plan, jgheabul a luat formă după turnare, deci urechile jgheabului au fost aduse la aproximativ 90 grade faţă de corp prin prelucrare (forjare la cald şi ciocănire), dar forma de lentilă a ansamblului îţi arată că tiparul avea o formă complicată – cine a făcut forma iniţială nu era tocmai înapoiat. Chiar şi formarea unui tipar prin copiere necesită ceva îndemânare. Ar mai exista varianta ca ansamblul să fi fost turnat în acelaşi plan şi forma de lentilă să fie dată prin prelucrare ulterioară turnării.

Jgheabul înmagazinează volumul cel mai mare de metal în raport cu suprafaţa desfăşurată a obiectului; era necesar ca această parte să fie solidă pentru că reprezintă locul unde se făcea legătura cu partea de lemn a plugului:în jgheab intra o bară de lemn ( o pană – talpa plugului), iar rigiditatea se asigura prin această formă a jgheabului; cei doi pereţi ( poartă numele de urechi) ai jgheabului care ies din planul brăzdarului nu formează unghi drept cu planul brăzdarului, tocmai pentru a asigura eficienţă prinderii făcută de pană.

Jgheabul suporta mai multe feluri de forţe: forţa de impact când plugul ara şi,în acelaşi timp,forţa de împingere creată când pana ( talpa de lemn a plugului) împingea în jgheab ( când animalele erau în acţiune ).

Urechile jgheabului , după ce au fost aduse în poziţia de a forma jgheabul – încă au fost deformate prin ciocănire pe feţele lor frontale , cu scopul de a se da forma de pană a jgheabului dar şi pentru ca, spre interiorul jgheabului, din fiecare ureche să expulzeze o creastă care să ajute si astfel la fixarea brăzdarului in talpa plugului de lemn. Prin această operaţie – fiecare ureche este îndesată la cald prin ciocănire.

Pe faţa fiecărei urechi , la cald , cu dalta au fost incizate V – uri ( sunt mai vizibile pe urechea de aceeaşi parte a cuţitului şi aplicarea lor poate fi considerată ornament ( puţin probabil) sau reprezintă un fel de ştampilă ( siglă) a atelierului unde a fost confecţionat brăzdarul. Aceste incizii le gasim si pe urechile jgheabului la piesa

În varianta în care urechile au fost turnate în acelaşi plan cu triunghiul şi , prin ciocănire îndoite, atunci se pune problema pentru urechea de aceeaşi parte a cuţitului – cum a fost tăiată partea de ureche din blocul piesei turnate, nu pare a fi cu dalta (însă ţinem cont că urechea a fost deformată).

Dacă urechile jgheabului au fost anexate prin sleire ( ceea ce pare puţin probabil ) , atunci uimeşte această operaţie de felul cum a fost făcută , pentru ca in acea lipitură acţionează forţa a patru boi , plus forţa rezultată prin faptul că pana ( talpa ) umflă“.

Dacă urechile au fost turnate odată cu triunghiul astfel încât să formeze jgheabul din turnare , atunci forma tiparului este cu mult mai complicată, are o spaţialitate accentuată.

Bara urechiuşă - trasoare este lipită de triunghi şi jgheab prin sleire.

Impresionează faptul că s-a urmărit ca , pe lângă rolul ei de a trasa o dâră , să aibă şi o formă plăcută ( artistică!) .

Cuţitul este lipit pe ipotenuza triunghiului prin sleire. Fierul din care era făcut cuţitul ( hotel !) asigura agerime la tăiat pământul şi , în acest sens , o stabilitate ridicată , comparativ cu metalul din care sunt făcute celelalte piese ale brăzdarului ( fier mort ).

Condiţiile de păstrare: Chiar dacă a stat în pământ numai câteva sute de ani ( şi nu două milenii) , uimeşte faptul că nu s-a topit ţinând cont că am găsit piesa în pământ, sol semiargilos . Aceste condiţii de păstrare oferă următoarele concluzii: la locul de îmbinare ( prin sleire) dintre cuţit si corpul brăzdarului şi dintre lama-urechiuşă şi corpul brăzdarului , timpul a acţionat cu un plus de violenţă faţă de restul obiectului; la fel: cuţitul ( mai oţelos) s-a eodat mai tare decât corpul brăzdarului.

Starea obiectului: comparativ cu imaginiile unor obiecte similare de pe NET - foarte bună.

Concluzie personală ( nu ţine cont de ea - am spus: nu sunt specialist): dacă brăzdarul simetric vine din sec. IX-X, acest brăzdar asimetric ( zic eu , mai evoluat …) ….

Brăzdarul era o piesă de mare valoare pentru respectivul gospodar,

era om bogat – zicea străbunicul, adică nu oricine putea achiziţiona un brăzdar, în plus trebuia să aibă în gospodărie patru boi.

În perioada de inactivitate brăzdarul era pus bine“.

Nota: toate descrierile sunt facute in termeni neadecvati. Sa fie bine!

Corpul brăzdarului are o formă de lentilă: partea din spate sa permită o alunecare uşoară atunci când se execută arătura. O concrescenţă metalică pe care să o numim urechiuşă - trasoare, plasată la mijlocul celei de-a doua catete , lăsa un semn în sol pentru brazda următoare si ca peretele vertical cu cel din adânc al brazdei ce se lucra să fie drept; la plugul de acelaşi tip , dar simetric ( cu două cuţite – piesă de tezaur , prezentată mai jos ) această urechiuşă nu îşi mai are rostul. Timpul a făcut ca lipitura dintre cuţit şi corpul principal să fie distrusă; suferind transformări grele , cuţitul s-a şi îndepărtat de corpul principal.



47. Algoritmi ( 2)

1) Evident ca si strasihastrii puneau mai presus decat cele ale trupului ( trecator ) pe cele ale sufletului ( nemuritor). In acest mod se considerau geto-dacii nemuritori si de aici motivul faptului ca erau greu de invins. Dogma cobora de la Marele Preot; preotii obisnuiti( decenei) ii pazeau cu strajnicie ritualurile ( inclusiv al sacrificiului).

Strasihastrii ( theosebeis sau kapnobatai ) nu participau la sacrificii, traiau in cumpatare, in recluziune ( partiala) , in paduri , erau vegetarieni , se fereau de sange si carne, consumau fructe crude si uscate, branza , lapte , ciuperci, erau neintrecuti in albinarit.Valea Bordeielor era plina de --- buduroaie. Strasihastrul era respectat ( fire aleasa !) : vorba lui aducea liniste si impacare sau vindecare; vindeca folosind plantele, apa , mainile si sunetul. Strasihastrul avea straie albe si purta pe cap o caciula impletita din fire de lana; avea legatura directa de vorba cu regele sau cu Marele Preot şi era martorul senin al fenomenului numit transhumanta.Despre viata: ti s-a dat; despre moarte: sa nu-ti iei zilele, dar nu o poti amana ; aproape mioritic ! Intre Strasihastrul geto-dacilor si Daniil Sihastru - nici o diferenta !

2) Crestinismul - ca religie noua - aduce denumiri noi insa principii asemanatoare: de aceea nici o convulsie; strasihastrul se intelegea bine cu misionarul !

3) Cand au inceput prigonirile crestinilor - strasihastrii nu disparusera: exista martiri ai vechii religii ? stapanii acelor momente prigoneau numai crestini sau oricare alti indivizi care nu acceptau religia oficiala ?! Se pretindea sa mananci carnea de la sacrificii in fata lor sau (si) sa te inchini la idolul pe care il plimbau in caruta.

4) In primele trei secole simbolul crucii nu a fost folosit: pentru recunoastere crestinii foloseau simbolul pestelui. Simbolul crucii a devenit licit dupa ce Constantin cel Mare a vazut in vis ca - prin acest semn vei invinge ( Edictul de la Milan - 313).

Deci in perioada formata din etapele prigonirilor era desenat pe nisip , ori incizat in piatra ( printre alte semne) - semnul pestelui. Peretele de intrare la Bisericuta lui Iosif mai pastreaza ( inca ! ) acest semn. Deci grota a fost daltuita de strasihastrii

( sec. II – IV d. Ch.) - chiar mai inainte si refolosita de calugarii crestini.

5) Alte elemente care sprijina aceasta idee a vechimii: orientarea incintei dupa semnele cardinale nu este aceiasi ca a unei biserici a crestinismului; la fel la Alunis. Credinciosii crestini au adaugat ( la Alunis) grotei o anexa de lemn cu o imbinare ingenioasa fata de grota initiala: complexul asfel creat devine biserica orodoxa unde grota ocupa partea ce se cuvine altarului. Aceiasi lucrare urma sa fie facuta si la Iosif: pe fatada se vad urmele orificiilor daltuite in care s-ar fi incastrat grinzile si capriorii anexei de lemn ( ca la Alunis!). Este greu de banuit motivul pentru care s-a renuntat in acest stadiu de inceput la aceasta lucrare , aici la Iosif.

6) Bisericuta lui Iosif: Pentru a fi redimensionate usa de intrare si ferestrele , pe fatada sunt incizate semne pentru ca arcada sa devina in arc frant ; faptul ca aceste semne au ramas in stadiul de initiativa ne idreptateste sa banuim ca au fost executate o data cu lacasurile pentru incastrarea grinzilor si a santului ce urma sa faca legatura cu viitoarea invelitoare;valoarea de ornament a interventiilor este nula.

Sunt multe argumente ( nici unul zdrobitor !) pentru care putem afirma ca stravechii ciobani ai transhumantei dinspre Ardeal si Moldova prin ( si pe langa) cotul Carpatilor spre Muntenia au folosit ca adaposturi gaoacele in eventualele popasuri, strasihastrii le-au redimensionat, sihastrii le-au preluat - in timp- fara convulsii, calugarii Evului Mediu au propus transformarea lor in bisericute ortodoxe prin construirea in prelungirea grotei a unor anexe - parti pentru noul fel de locas de cult.

7) Legenda spune ca doi ciobani ( mioriticii !?) au sapat in munte cu ghionoaia ( tot in urma unui vis - poate dupa napraznicul omor) pe la 1274 . Monahismul ortodox este atestat in zona la cel mai timpuriu moment: anul 1548.

Langa opera faptuita de ciobani ( la Alunis ) , daca urci cele sapte trepte daltuite in minimasivul de piatra , dinsus de chilii , se afla platoul ( si atat).

Strasihastrii tineau in curata oranduiala socotelile cu cele fara de sfarsit.

8) La Agatoane , pentu aceeasi incapere , mai multe firide ( altare !?) ridica alte semne de intrebare cu implicatie directa asupra reconsiderarii vechimii acestor vestigii.

9) Armele akinakes incizate ( pumnale si sabii) de la Fundul Pesterii si la Dionisie ( perete - in exterior) ar fi alte elemente pentru o eventuala demonstratie.

Specialistii au fixat precis si pentru totdeauna momentul cand incepe practicarea isihasmului in Muntii Buzaului; despre vechimea grotelor, despre cei dintai care le-au folosit nu s-a spus o propozitie finala. Interpretarea semnelor de la grote şi a scrierilor (nedescifrate) de pe crucile raspandite pe mai toate zapodiile Carpatilor de Curbura , alaturi de alte metode de cercetare ( foarte inspirat zicea domnul Radu H: efort interdisciplinar) de cercetare ar incepe sa produca lumina in aceasta problema.

Cine a vizitat sau o sa viziteze aceasta zona , fie ca merge prin sate , fie ca are sub talpi vreun picior de plai , descopera o cruce de piatra , cauta mai intai anul , daca are noroc il poate banui sau descifra , incearca scrisul : pe litere , o data , de doua ori , de mai multe ori , face neceasara fotografie si pleaca in suflet cu o ciuda mare , invins fara sa fi luptat cu nimeni , invins de timp , de timpul de dinainte : mesterul pietrar nu o fi scris vreun percept filozofic nemaipomenit , poate cuvinte banale - de pomenire , dar ce litere a folosit , unele asa de frumoase ( si tehnice!) - ca de tipar !? Calci apasat ca sa scapi de aceasta tensiune a neputintei , ridici capul si , din contre-jour , in lumina ce cade de pretutindeni - o alta cruce: de aici incolo te bucuri ca localnicii n-au imbracat nelegiuirea de a le folosi ca temelie la vreo cabana turistica ( dupa cum se aude de prin alte parti!) , asta ar mai lipsi - dupa cata piatra exista aiurea!

10) Piatra de la Broscari cu semnele ei mareste sau micsoreaza misterul ?

11) Daca ar fi sa fie descoperita celebra Zacatoare (avea capacitatea sa cuprinda doua tone de miere) despre care se zice ca este ascunsa intr-o chilie camuflata ( si ea ) , atunci , cu ceva miere liofilizata sau o larva (fie si de trantor!) triturata de vreme - s-ar gasi raspuns unor intrebari, ar fi confirmate sau indepartate multe banuieli.

12) Daca s-ar descoperi o subterana cu un perete plin cu litere , care scriere - singura sa afirme ca este straveche - cu siguranta ( si in acest caz! ) am alerga neobosit de-a lungul unei curbe inchise ; nu prea ne place sa ne schimbam ( oare ar fi bine !?): suntem mioritici. Sa fie bine !

miercuri, 7 ianuarie 2009

46 Algoritmi ( 1 )

Semnul incizat in pietre si pe care il numim Crucea lui Nero era folosit de fantanari.

Solomonarul inca pe timpul primaverii ( prin luna mai) mergea in hagisul de aluni si cauta o nuia tanara , din anul precedent , la cativa ochi de la varf o reteaza si tinea in minte locul . Prin noiembrie facea o vizita : mugurii de alun se afla in pereche , deci vor creste doua ramuri tinere in anul actiunii. Daca cele doua ramuri au peste 20 cm lungime , atunci recolteaza trofeul. Acest triplet de materie verde se pune la uscat asa incat cele doua ramuri tinere se inconvoaie la 120 grade ( 8 -10 cm de la varf) fata de axul fiecareia. Vechii ciobani ( ai evului mediu) stiau sa manuiasca ansa si cand descopereau o sursa in subteran ( in trecere fiind ) insemnau pe o bucata de lemn ( o placuta) semnul in discutie in complexul unei harti. Cand aveau timp mai mult ( de obicei aveau!) desenau harta pe fata unei pietre; semnul descris aici - foarte posibil - locul pentru o balca daca nu fantana in toata regula. Dupa cateva zeci de astfel de evenimente ( ochiuri de apa descoperite) se intampla ca ultima balca sa aiba insusiri magice : in galgaiala navalirii apei spre lumina era posibil sa fie citit viitorul ( avea succes la ghicit numai baciul) , ciobanii obisnuiti erau mai indiferenti , grija cea mare nu prea ii apasa.

In zona de curbura Oracolul se numeste La Balca Neagra; să ghicesti in apa ce iese din strafunduri : exista o anumita dulceata si in eresurile care au o doza de infricosator !

2) Cele trei parti ale lui Tau , intr-un alt aranjament , cum doi devine trinitate , la intersectie orizontala se rupe , semn de involutie , semnul unei situatii nu tocmai favorabila - Crucea lui Nero.

Fantanarii insemnau pe harta ptimitiva a locului punctele banuite : de ce cu cele doua brate in jos - puneam intrebare ; coboram in intuneric sa scoatem lumina !

3) Regele Solomon a mai folosit o jumatate de segment si a denumit cifra patru, iar cand a folosit inca un segment intreg a denumit cifra noua ( dupa cresterea normala a nuielelor).

4) Vechii ciobani au invatat mestersugul de a umbla cu nuielusa de la strasihastrii : calugarii noii religii ( crestini ) au inchis ochii fata de unele practici stravechi (mai putin sacrificiul uman), nu au considerat o asa fapta de nuanta intunecata - daca descoperi apa buna de baut este formidabil ! Strasihastrii stiau sa aleagă locul bun pentru grote : sa cioplesti in piatra atat amar de timp si sa constati la sfarsit ca locul este bantuit de rele - nu prea aduce a bucurie - nuielusa de alun spunea ce trebuie spus dinainte.

5) In zona rupestrelor din Curbura , in mina de chihlimbar , asa erau insemnate posibilele locuri (unde trebuia sa se intervina cu procedee blande) care prin filon te trageau catre cuibar : punctul de intersectie insmnand varful gaoacei ce trebuia realizata in jurul eventualului bulgare.

6) Nea Zaican povestea numai acele vise in care i se arata un alt loc unde, daca sapi, o sa gasesti apa; nu a gresit niciodata si nu umbla nici cu pendulul , nici cu nuielesa de alun, nici cu tevile de arama - i se arata ! Zicea numai : Oameni buni, am visat ca La Trestius, la patru metri dinsus de salcie o sa gasim fantana , ai vechi au folosit lemn tare in loc de piatra. Nu a gresit niciodata ! Si se infrateau patru-cinci tineri ; au sapat cu indoiala pana au gasit ( semicarbonizat ) primul lemn , apoi au scos mai multe : o juma ’ de padure . Cei care au fost la fata locului spun ca se imbinau in tincuri ( erau bune de muzeu !). In alte locuri au gasit olane : poate ca nu or’ fi dacice , insa ar trebui puse intr-un anume circuit. Cele descoperite in perimetrul fostului sat Seciu au fost luate de autoritati ( acum 30 de ani) si li s-a spus descoperitorilor sa nu vorbeasca despre intamplare. ( Cum asa daca le-am spalat de pamant ? – a zis cineva ). Mai in zilele noastre la locul numit Brusturis a fost sapata fantana noua si au fost gasite olane vechi : pe cateva le-a dus un fantanar acasa ( nu mai traieste si olanele sunt depozitate intr-o magazie). Daca or’ fi geto - dacice ? Sa fie bine !

duminică, 4 ianuarie 2009

45. Străsihaştrii (Crucea Malteză )






Descriere

Crucea Malteză ( Crucea în opt colţuri ) este cel mai cunoscut simbol al Ordinului Cavalerilor de Malta; la construcţie participă opt triunghiuri isoscele congruente care , în perechi , formează patru V-uri cu un vârf comun.

Varianta originală este când unul dintre triunghiurile ce participă la construcţie are măsura unghiului de la vârf de 135 de grade, ceea ce implică o măsură de 90 grade pentru unghiul ce formează V-ul. Variantele zvelte au pentru unghiul de la vârf al triunghiului isoscel mai mult decât 135 de grade. Variantele mai puţin zvelte au pentru acest unghi măsuri mai mici decât 135 de grade , limita minimă – 90 de grade , când V-ul se întinde“.

O altă clasificare s-ar putea face după felul cum arată centrul: un punct, un cerc,un octogon regulat, un romb, o zonă comună unde este incizată o astfel de figură , etc.; o caracteristică pentru toate: cele opt colţuri.

Construcţia geometrică

Este folosit octogonul regulat: cercul este împărţit în patru cadrane şi se construiesc şi bisectoarele lor: fiecare dintre cele opt unghiuri la centru congruente are măsura de 450. Pentru această descriere folosim figurile de la adresa:

Măsura unui unghi al octogonului regulat este 135 grade .

Segmentele de felul lui AE ( patru ) sunt diametre în cercul circumscris octogonului şi diagonale mari în octogon. Segmentele de felul lui AD ( opt ) sunt diagonalele mijlocii in octogon şi prin trasarea lor ( A-D-G-B-E-H-C-F-A) se obţine un octogon stelat ( fig.K 26) şi, mai mic , octogonul convex A1B1C1D1E1F1G1H1( fig. K27). Laturile octogonului ABCDEFGH , ale octogonului A1B1C1D1E1F1G1H1 şi segmentele AA1 , BB1, ...,HH1 determină o împărţire a octogonului iniţial ( fig.K 28) care conduce către a fi construite fie o formă a crucii malteze (fig.K29), fie diagrama octogonală numită Harta Bagua în cadrul tehnicilor Feng Shui ( fig K 30 ) .

Prin trasarea diagonalelor mijlocii si folosind jocul culoare-lumină se obţin forme interesante – chiar pentru Crucea de Malta.

O cruce de Malta ( oricare variantă) este elaborată folosindu-se octogonul regulat: vârfurile crucii sunt şi ale octogonului.

Semnificaţie

În anul 1048 un grup de negustori din republica italiană Amalfi au obţinut permisiunea de a construi la Ierusalim o biserică , o mănăstire şi un spital ca un ajutor de întâmpinare pentru pelerini. În anul 1113 o Bulă papală le acordă privilegiul de a-şi alege conducătorii independent de orice autoritate laică sau religioasă. Membrii acestui ordin se numesc cavaleri ai păcii şi provin din toate ţările Europei; este un grup militaro-religios , membrii sunt militari şi călugări .

Cele opt vârfuri ale crucii malteze simbolizează regenerarea; se susţine şi ideea că reprezintă cele opt virtuţi: loialitatea, evlavia, sinceritatea , curajul , gloria şi onoarea , dispreţuirea morţii , ajutorarea celor săraci şi bolnavi, respectul pentru biserică.

Această formă de cruce este legată acum de viaţa şi activităţile Ordinului Cavalerilor de Malta, însă cea mai veche reprezentare a fost descoperită printre ruinele oraşului Ninive: un rege poartă o cruce malteză pe piept.

Crucea Malteză şi zona rupestrelor

Suportul pentru a reprezenta acest simbol este piatra. După felul cum arată produsul final deducem că desenele iniţiale nu au fost executate după rigorile geometrice , ci s-a respectat ideea generală de Cruce Malteză.

Crucile sunt făcute în grabă, trasarea desenului s-a făcut liber“, fără nici un instrument, nici dalta nu prea a făcut minuni , mai ales când desenul se află pe un zid descoperit; la Basarabi întâlnim un mezorelief şi un altorelief unde autorul a avut mai multă răbdare , desenul şi execuţia mai îngrijite, în celelalte locuri simple încercări naive, chiar desene cu greşeli.

Crucea Malta cu V-ul de 90 de grade nu apare nici la Nucu,nici la Basarabi.

La Botoşana, Străuleşti , Olteni ( sec. V-VII) au fost descoperite tipare pentru turnat cruciuliţe ( malteze), şi unul la Sânmiclăuş – Alba ( sec. V-VI) .

Contribuţia Cavalerilor ioaniţi in perfectarea acestui simbol ( ce apare pe blazonul lor) constă in faptul că stabilesc metoda geometrică de fiinţare a simbolului ( folosirea octogonulkui regulat şi V-ul de 90 de grade).

Deci Crucea Malteză este un simbol folosit până La Cavalerii ioaniţi, chiar până la apariţia creştinismului.

Adrese: http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t187501.html