52. Spune-i lui Gheorghiţă

Nimeni nu îndrăznea sa-l roage pe nea Zăican sa cânte - nici din fluier, nici din caval; eu aşa l-am pomenit: alb, deci mai in vârstă decât oricare din jur. Cum sa - i zici să cânte, ca doar se ştia că dezlegă sunetele numai la un anumit moment şi momentul acela venea cu greu ( sau aşa ni se părea noua)! La caval cânta trei feluri de melodii: de linişte ( - sa pască oile - ), de tristeţe ( când se-ntâmpla vreun necaz mic) si sfâşietoare ( când âşi amintea de Baladă) - pentru noi era un fel de sărbătoare: urma să cântăm plângând!

Pe aceste trei căi făcea variaţiuni: melodia de azi aducea dar nu era identica cu - aceiaşi- de acum o săptamană. Nea Zăican a plecat langă străsihaştrii, însa de acolo, din eterul care nu poate fi prins in cuvinte - trimite câte o undă şi,oamenii mari de acum - care mai suntem, ne aducem aminte că - am cantat o Miorită - înainte să mergem la şcoala. Majoritatea versurilor sunt identice; doua deosebiri: 1) in varianta pe care o ştia nea Zăican, ciobanii veneau din baltă şi urcau spre munte; 2) ciobănaşul (cel tanar), cel care a paţit necazul se numea Gheorghită. Nu se ştia de Sadoveanu; coincidenţa ( ? ) ne-a uimit mai apoi. Toate oile din turma lui Gheorghiţa aveau presimţiri, însa nu îndrazneau să se adreseze stăpânului şi se rugau de surata lor: - Laie mioriţă / Spune-i lui Gheorghită -.

O fi întalnit Sadoveanu o variantă care să amintească acest nume ?

Călătorind pe Net ( ca toţi contemporanii !) am găsit încă ( pentru mine!) o variantă ce aminteşte numele lui Gheorghita:

- Voi acasă daca-ţi mere / Mămuca v-a d-intreba: / Gheorghită unde-a rămas ? / Gheorghită o rămas înapoi / Cu cele sterpe de oi. -

Să fie bine !

51. Algoritmi de rezerva

Cand a stabilit corespondenta element - corp, Platon a realizat o uriasa metafora: perfectiunea unui astfel de corp geometric este rezultatul actiunii Legilor Creatiei , la un asa rezultat felul actiunii nu suporta comentariu. La fel - cand descompunem un corp în parti oricat de mici descoperim legi neobisnuite in comparatie cu legile Universului nostru: fizicienii prezentului vorbesc despre unde, despre particule , despre vibratii , etc.

Alunecarea blanda peste aluni a lunii ...

Evident , nea Zaican nu stia ca celula de apa poate primi impresii prin sunet (şi prin aceasta sufera modificari) , dar avea principii care atingeau hotare apropiate: lasa oile sa bea numai -apa buna-, de obicei balca era sapata de el, deci apa era verificata; daca vor bea -apa rea- se strica laptele , zicea si noi zambeam pe furis, nu prea stiam de nici unele. Inainte sa bea prima oaie, el inchina apa: facea trei cruci deasupra oglinzii, apoi se aseza deoparte, ne asezam si noi -aia micii- , pentru ascultare: cu un anume caval infiora poienile şi forfaiala blanda trecea prin frunza de paltin; cand erau la pascut folosea o alta melodie. Acele mioare se hraneau cu iarba, cu apa , cu sunet. Stiinta zilelor noastre afirma ca sunetul impresioneaza celula de apa ; nea Zaican marea procentul de bunatate al laptelui folosind sunetul, sunetul ce iesea din lemn, din buricele degetelor, din buzele lui, din suflul si sufletul lui. Se zice ca nu a certat pe nimeni si ca nu a injurat niciodata:

-daca sfintii calugari au avut rabdare stand in gaoacele lor de piatra, eu ce graba sa am cand deasupra este atata cer !? -Se mai zice ca nimeni nu a indraznit sa-l contrazica: -Nene, oilor sa le vorbesti cu blandete - ca pricep!-

Mierla se leagana-n aluni ...

Dorul romanilor s-a nascut din sunetul cavalului si din fosnetul abia perceptibil cand albinele muta mierea din celula-n celula, de jos in sus.

Hexagonul celulei de apa, hexagonul celulei de ceara, solidele perfecte, unda inexprimabila a dorului - sunt randurile unei scrisori trimisa noua din necuprindere si pe care ar trebui sa o descifram in intregime.

50. Algoritmi ( 3)

1) La Sarmisegetuza -Soarele de andezit -are diametru de 7,1 m - placi de andezit,

In centru - discul cu diametru de 1,5 m. Aici era altarul: pentru ofrande si sacrificii; lipsesc cei trei cilindrii daltuiti cu sucitorul - orificii unde erau poticnite manerele incat varful sulitei intampina raza soarelui: se folosea mult fum - ars fiind un amestec de ceara , chihlimbar, grasime de animal (dihor !), canepa - un nor ce producea halucinatii ca pluteai fara a fi posibil a te impotrivi , apoi momente pline de acalmie : cand urmeaza sa calatoresti nu determina pe cei care raman sa te blesteme ca ti s-a refuzat trecerea catre Zeu; celui leganat , inainte de a fi ridicat in tarii, i se deschidea in ochii mintii - drumul fara sfarsit al nisipului alb.

2) in diferite locuri ale Marelui Imperiu , geto-dacii retezau varful cate unui munte, daca nu - unui deal, formau platoul , pardoseau cu lespezi ( unele primeau semne - dar fatza cu semne se fixa spre pamant). In zona rupestrelor buzoiene acest diametru de 7,1 m a fost regasit in trei locuri: Varful Ivoiului ( langa Varful Gosei) si Varful Gotilor (fara dubii!) si pe platoul de langa biserica-Alunis (cele sapte trepte !).

Langa Nucu exista un platou-disc (altar ) dintr-o singura piatra , cu santul marginas , de diametru mai mic; degradare fireasca, dar nu foarte avansata,se afla in aer liber.

Pe un astfel de platou se desfasura un ritual, spatiul trebuia protejat de restul profan, terestru , se imprejmuia cu stalpi , dar sanctuarul nu avea acoperis: era necesar ca cele savarsite sa fie vazute de sus , de cel ce in numele caruia se petreceau.

Scitii practicau sacrificiu: subiectii erau prizonierii de razboi; mesajul avea dubla directie: „ai vrut miere pe de-a gata!?“ si pentru ei insisi: „ trebuie sa invingi!“

Dacii practicau incineratia: focul purifica, tetraedrul ne usureaza integrarea in cele fara de sfarsit ( Platon). Centrul platoului ( al cercului ) este piciorul stalpului , al Coloanei ( fara sfarsit) , firul de legatura Pamant - Cer, Forta Creatoare si loc de unde izvoraste ( buricul) , energia urcusului trecuta-n tariile Focului iti asigura zborul, Zeul e imbunat - aburul ce se ridica din lespezi nu minte, Pamantul va mai avea rabdare inca cinci ani, cenusa Celui Ales este suflata in Vant ( Aer) si Soarele paraseste spectacolul , vin nourii , si ploua si vor fi pline tuburile in fantani ( Cercul de piatra ce imprejmuie apa !) , apa din acea zi va fi pastrata in vase deosebite: apa are memorie, la nevoie , pana la Noul Ales, platoul este stropit cu apa - dialogul continuu. Peste lespezi s-a depus pamant ( sau prin intentie au fost ascunse !), a crescut iarba ori stejarii cei falnici; se mentin: forma circulara, diametrul de 7,1 m ( in limite stranse) , se mai vede cu usurinta ca sunt obiective constituite artificial; ar trebui cercetat daca mai sunt placile , la ce adancime, ce spun semnele !

Acest fel de templu - pe langa utilitatea ce se cerea in acele vremi , avea putere simbolica: mai aproape de soare, imita forma astrului , sau sustinea un simbol stravechi rezultat prin fuziunea duala: cercul + centru ( Dzio).

3) La Alunis - si la alte rupestre - gasim incinta care face trecerea de la platoul geto-dacilor la cladirea crestinismului: intaietatea o are incercarea de la minimasivul Dionisie unde exista poarta de intrare, peretele de fatada distantat de minimasiv prin ciudatul cub de piatra de 2 tone; se crede ca trebuia sa fie o sala tip Zamolxis , fara acoperis, care in final , dupa cele ce exista in teren in prezent , destul de spatioasa: cat spatiul a sase grote la un loc. Apare destul de serios, aproape straniu, dar aici se emit pareri, nici vorba - definitive: trecerea de la platoul de sacrificiu localizat in aer liber al geto-dacilor ( sanctuarul - obiectiv solar) la faza de initiere in singuratate s-a facut prin aceasta misterioasa incapere fara tavan!

4) De pe NET: -- Centrul celular este o masa rotunda, fara memebrana, care cuprinde în
interiorul ei un corpuscul mic - centrozomul - în centrul caruia se afla centriolul (corpusculul central).---

5)Masa Cinei de Taina a vechilor biserici din primul mileniu al fiintarii crestinismului a fost de forma rotunda: masa era din piatra si era instalata intr-un loc favorabil din exteriorul bisericii; la aceasta masa credinciosii gustau , cu ocazia Pastilor , din trupul si din sangele lui Hristos,pana in momentul plecarii spre casa.Sfintii apostoli, cu ocazia celebrului eveniment , erau asezati la o astfel de masa rotunda;la fel, masa taranului roman a avut aceasta forma: toate cele asezate in acel perimetru devin pure , subiect de sacrificiu, ingurgitarea ca act sub semnul sacrului pentru mentinerea vietii: sa nu te superi niciodata pe mancare, este pacat sa refuzi daca esti invitat la masa, este pacat sa injuri masa - par percepte care vin de dincolo de crestinism , Pitagora a transmis ( oral !) unele din ele. Mai tarziu: masa este fatza lui Isus! Un mare merit al crestinismului a fost si acela de a nu inlatura ceea ce s-a dovedit a fi bun.Brancusi a crescut intru - toate aceste randuieli , le-a descris , adaugand doza necesara de mister ( a creatiei !) , a incifrat mesajele si le-a trimis mai departe.

Pentru bisericile celui de-al doilea mileniu , sub impresia tabloului pictat de Leonardo da Vinci , apar mesele rectangulare; dar masa rotunda a vechii biserici şi locul unde a fost altarul sunt sub protectia sacrului – raman si ele obiective sfinte.

Sunt cazuri cand o astfel de masa rotunda provine de la o biserica straveche: la toate bisericile din zona gasim -pastrata- masa rotunda; la biserica din satul Muscelul Caramanesti - este izolat locul fostului altar , dar masa rotunda nu provine de la biserica cea veche , ci de la cealalta - din Prunii lui Cristian ( straveche), unde din fundatie s-ar mai gasi vreo piatra si din pardoseala vreo lespede. La grote exista ferestre de forma rotunda si , sub forma de incizie in peretii exteriori - cercuri daltuite - inceput de lucrare pentru o eventuala noua incinta sau un simplu semn.

6) In stratul de cultura geto-dacic au fost descoperite rozete cu patru petale: crucea înscrisă în cerc; este reprezentat universul existenţial : viaţa vine din lumină. !

Am fotografiat cruci unde rozeta inscrisa in cerc are trei ( curios !), patru, cinci , sapte,noua, douasprezece petale; cel mai des intalnim rozeta cu sase petale.

Aureola si simulacrul ei - coroana, masa, roata - roata de piatra ( apa, foc, sacrificiu) , rozeta , cercul , foc-soare şi viata, tubul fantanii si apa, aura si lentila, raza si viata , centrul celulei ( spre centrul celulei ) si viata , rotatia ansei ( a pendulului ) si apa , totul si viata.

Crucea inscrisa in cerc iti timite semnalul: traieste-ti viata - asta e totul!

Rozeta inscrisa : fi cuprinzator , dar vigilent !

Adresa de ajutor: http://picasaweb.google.ro/rot.grigore/CeleOptRomburi#

Sa fie bine !

49.Blestemul ca arma akinakai

Taria gandului - tăria cuvântului - tăria blestemului

Un gand emis ramane prizonier ( mobil ! ) in tabla de memorie a Universului ; despre cuvinte gandim asemanator. Sunetul inseamna vibratie :

eliberare - transformare de energie , apoi fenomenul de receptare ( rezonanta !).

Daca este spus ( sau scris ) cuvantul are putere fara sfarsit.

Cuvantul bine plasat are tarie de diamant ; cand sunt rostite cuvintele unui blestem , emitentul este asa de infierbantat , puterile cosmice asa de solicitate , ca se creaza un culoar - matrice greu de sters in timp ( chiar milenii poate dainui!)---

Metale nobile - harduri active

O comoara inmagazineza intr-un spatiu foarte redus - munca de o viata a unui om, a unei familii , a unei comunitati, etc., de aici marea fierbinteala ce cuprinde pe unii sa ia pamantul in talpi si sa ajunga de graba .

Metalele nobile , excelente depozite - memoria timpului ! Numai o noua aranjare atomica mai sterge din inregistrare , insa nici asa ceva - complet . Asa actioneaza blestemul de la noua neamuri : cele zise urmaresc structura genetica a neamului.

Te poti lipsi de genele stramosilor ?

Dacii si aurul

Despre o parte din aurul lui Decebal se stie : unii cred ca cealalta parte zace prin ascunzatori. Daca sprae Roma au plecat 165 tone de aur , aici a ramas pana la 1000 de tone . Fierbinteala naste legende , legenda are samanta in realitate si tot asa.

Despre aurul lui Burebista nu prea se stie; legenda : avea aur nu gluma !

Coiful de la Cotofenesti ar pali degraba fata de faimoasa lui coroana : cand o purta stralucea din senin , in sala respectiva nu era nevoie de faclii.

Dezechilbru energetic

3) Cel care doreste a se imbogati rapid , intra la fornicare : isi foloseste creierul insuficient, chiar dezastuos pentru propriul organism ; probleme tinute in frau pana atunci sunt lasate de izbeliste ( dominatia obsesiva are putere uriasa, ceva in genul :

„ se imbolnaveste cine se gandeste la boala“ ).

Sub puterea gandului ca vei fi bogat iti iesi din armonie: cu atat mai mult esti vulnerabil in fata unui atac ( care nu vine de niciunde si pe degeaba !). Faptele tale il declanseaza , esti absorbit cu totul si nu te mai autoprotejezi. Comorile amplifica exaltarea : este decent sa purtam o mica verigheta ( ditamai ghiulul produce rau !) si o singura bratara. Stramosii nu prea agreau coiful ca podoba : numai la ceremonii de scurta durata si ca buchet de frumusete ( stiau ei ce stiau !).

Efectul de coif

4) Despre cum a fost descoperit coiful de la Cotofenesti - cateva persoane mai sunt in viata. Ar trebui facuta o copie dintr-un metal banal si supusa ( piesa) cercetarii ca arhitectura. Un profesor de matematica , evident - numai folosind poze , a descoperit pana acum 16 situatii cand apare celebrul numar al armoniei universale ( de Aur !) , numar atat de iubit de Leonardo si de Luca Paciolo .

Vorbea si despre eventuale implicatii asupra organismului ale efectului de coif .

Coiful de Aur , ca vine de unde , ca vine de neunde , a fost gasit la Cotofenesti !

Ce a zis Zalmoxis

Zalmoxis ii invata pe daci - ca nu poti trata trupul fara sa ti seama de suflet -. Se pare ca dacii au invatat bine lectia : ei nu blestemau pe nevolnic sa pata ceva cu trupul, ci ii blestemau sufletul ( la grozavii se raspundea pe masura !).

Daca esti sfasiat de contradictii, adica in suflet a inceput ruina, trupul nu va avea calea ingradita care duce-n hau.

5) O traducere aproximativa a unei inscriptii rupestre : „ sa nu te sfasie lupii“ - era o forma de salut - se pare . In acele vremuri numarul lupilor - lupi era mare , turme fara numar - logic ! . Dacii foloseau blestemau o fiinta intr-un singur moment : cand îşi pierdea libertatea refuzând sa moara (işi pierdea nemurirea) . Si cine era acel :

- cel care - aruncat in suliti ( tragere la sorti) nu murea , cel care in loc sa mearga la bataie fugea prin paduri , cel care da in vileag un obiectiv de tip - ascunzatoare , cel care se ducea viu în mâinile duşmanilor ( cred ca sete singura imprejurare cand - ca dogma sinuciderea este acceptata) - strasihastrii se abtineau cand se vota; in nici un caz nu acceptau tradarea alor tai.

Cel mai negru blestem al dacilor era : „ sa-ti sfasie inima lupii !“ ( o alta inscriptie !) . Conotatia acestui simbol antropomorf : lupul - prietenul omului ( stramosul cainelui !) , lupul ataca numai pe cei slabi ( omul blestemat - si cuprins de „dreptatea“ blestemului - nu prea mai este in putere , i se cam balbaie trupul : energeticul din strafunduri are cararile ingradite . „ Sa-ti sfasie inima lupii “ este o metafora ( traducerea este aproximativa - am zis ) , se refera la suflet , in genul „ sa fi pulverizat , sa nu iubesti pe nimeni , sa nu ai inima , nu neaparat sa fi crud ! ) .Dusmanii nu erau blestemati : erau infruntati , care pe care - si dacii mergeau in excursii , dar pe nevolnicul facut numai din zgarci , cel care dihula comunitatea din interior il pedepseau cu blestemul , prin blestem era trimis pe o treapta inferioara a conditiei umane , cel blestemat devenea fara loc, sadina i se sfârşea.

De-a lungul timpului

Cel mai greu blestem il are unul din psalmi ( cere ingaduinta de la preot daca vrei sa-l citesti din curiozitate - zicea bunica !) . Folclorul a dat un blestem naprasnic impotriva celor ce despart pe cei ce se iubesc : „ cin_’ desparte pe cei dragi / suie-i corbii carnea-n fagi / sada-n sange pan_’ la brau / manca -l -ar viermii de viu “ . Urmatorul loc il ocupa Eminescu cu strofa - blestem din Doina ( a avut de unde a se inspira ! ) : „ Cine-au indragit strainii / manca-i-ar inima cainii / manca-i-ar casa pustia / si neamul nemernicia “.

Este usor de observat : „ sa-ti sfasie inima lupii “ , „ manca-i-ar inima cainii“.

Ca sa te gandesti ca vrei sa arunci un blestem trebuie sa ai multa dreptate de partea - ti , si atunci , o farama din blestem se intoarce impotriva ta , pentru ca „cine lumina au vazut , in pacat s-au nascut , cu moartea s-au logodit“ ( numai divinitatea si geometria detin perfectiunea !).

„ Nerusinat sa nu fii cu nimeni / Si nu rosti cuvant de greu blestem “ - zicea Pitagora , iar Protagoras ( cel cu voce puternica - Platon ; cel neantrecut in polemici - Timon ) spunea in „Despre faptele gresite ale oamenilor“ ca blestemul are dualitate .

Daca taria cuvantului este de diamant , cuvintele unui blestem sunt dintre cele mai dure ; daca toate caile de atac si indreptare au fost epuizate , ei bine , si atunci stai locului , trage aer in piept si asteapta cateva saptamani … poate nu este nevoie sa blestemi.

Blestemul pentru necaz : mai treaca-mearga , dar blestemul de moarte sa nu fie rostit ca nu iti merge bine , cu toata asa - zisa ta dreptate . Si impotriva criminalilor de voie si a violatorilor se zice ca trebuie sa arunci numai blestemul de necaz ; are cine sa-i judece , nu lua pe umerii tai toata greutatea grozaviei lor, pentru ca asta faci in acele momente : fiinta ta este concentrata pentru „ intr-acolo“ si uita de propriile nevoi. Atunci s-ar instala haosul , cand Dumnezeu ar adormi o miliardime de secunda .

Pentru acea miliardime indepartezi divinitatea din tine … ce se poate intampla , nimeni nu stie. De aici vine indemnul : „ Roaga-te pentru dusmanii tai ! “

Vrei sa blestemi in joaca , sa faci ironii , sa treaca timpul … e treaba ta , vezi ce faci , cuvantul poate ucide sau te poate ucide .

Cand ai ajuns sa blestemi , ori nu mai ai nimic de pierdut , ori nu mai reprezinti nimic , ori trufia , ca o zeama amara , te-a acoperit cu totul , ori durerea ta este asa de mare ca hotarele lumii nu o mai poate cuprinde ( oare !?).

Blestemul comorilor

Cand erau blestemate comorile se punea chezasie sufletul. Tradarea unui astfel de blestem este devastatoare : o comoara inseamna corola de chin a mai multor personae care au vehiculat energie muncind. Dupa bleestem – comorile devin de neatins.Dacii blestemau comorile ascunse : blestemul era rostit de preotii daci, ditamai comoara era o problema a comunitatii. Omenirea va ajunge sa descifreze mesajul inmagazinat de metalul nobil al comorilor : atunci multe enigme s-or dezlega ! Blestemul pe aur a inceput sa fie facut in grupul ce participa la acea ascunzatoare. O comoara era igropata ( ascunsa ) pentru putin timp : cat sa treaca primejdia. Daca cei care au participat dispareau fizic , atunci comoara ramanea cu blestemul asupra ei. Deci , dezlegarea de blestem a unei comori s-ar face ( nu in totalitate !) numai de catre cei care au blestemat si numai daca toti ( cei din faza intiala ) sunt de fata.

Coloana de amar, mioriticul: „ Cel ce lumina au vazut , in pacat s-au nascur , cu moartea s-au logodit !“. Oare asta inseamna sa fi mioritic: afli ca vei fi omorat miseleste, autorii au niste motive de ras si totusi accepti: un fel de asta e! Sa nu poti nici cel putin sa-i blestemi!? Bunul crestin tot asa zice: sa accepti! Aceasta infranare teribila intr-un moment teribil.

Pe cine nu atinge blestemul

„Se imbolnaveste cine se gandeste la boala“. Cea mai simpla regula pentru protectie : prin tot ceea ce faci ( gand , vorba , fapta) sa nu aduci atingere cuiva; daca si dusmanului tau ii doresti binele , atunci cand glogozeala din mintea lui il determina sa te blesteme , suvoiul de rautate nu te va clinti , poate nici nu se va indrepta spre tine.Blestemul ataca numai atunci cand esti fara paza. Daca nu ai nici in clin nici in maneca - treaba cu o anumita persona , iar aceea persoana are chef sa te blesteme, atunci o face degeba, „blestemul nu se lipeste“ , dimpotriva , daca din strafunduri ti se spune ca esti implicat si ai oarecare vina , atunci ...

Cel care a ajuns sa blesteme - pe cont propriu - are creierul infierbantat de incordare , deci sunetele rostite devin teribile , i se ivolbureaza aura pentru ca energii din interior cauta eliberare si , apoi , destinatar. Decat sa blestemi , mai bine bea o cana de apa rece si te racoresti.

Ceea ce este sfant nu poate fi blestemat : facerea de bine este sfanta.

Adresa :http://picasaweb.google.ro/rot.grigore/CeleOptRomburi#

Sa fie bine !

48. Brăzdarul plugului de lemn de la Camboru

1. Un subiect interesant : plugul de lemn ( cu brazdar de fier ).
Brazdare de fier aduse de romani exista mai multe, dar se stie ca si dacii confectionau - local - asa piese ( o bara fixata vertical ). Cine cunoaste subiectul este rugat sa intervina cu unele explicatii - eventual de specialitate.
Subsemnatul a descoperit din intamplare acest brazdar din fier : ansamblul se realiza printr-un sistem pana , este de fapt un jgheb lat de 15-18 cm si lung de 20-24 cm ; marginile jgheabului fac cu platoul jghebului unghiuri ascutite cu scopul sa ajute pana sa se intepeneasca incat brazdarul sa nu se miste in complexul format de coarnele de lemn, osia de lemn si protapul ( axul central) tot de lemn. Numai greutatea brazdarului ( fierul) ajungea la 15 kg - destul de masiv ; atunci cand era batuta pana - fierul sa nu fisureze. Au fost descoperite brazdare care au stat in pamant 1000 - 1500 ani si scoase la lumina s-au dovedit functionale.
Un asemenea plug era tras de minimum patru boi, deci propietarul era instarit.
Vorba lui Platon : acestea toate mi le-a povestit bunicul meu cand aveam 5 ani si el 97 ani si spunea ca le-a auzit de la bunicul lui care….
- Cum intorcea brazada, am intrebat eu.
- Nu o intorcea, a zis bunicul, numai rama, scorolea pamantul.

2. Forma este a unui triunghi dreptunghic - lentilă cu lungimile catetelor de 21 cm şi 28 cm; ipotenuza , evident, are 35 cm, grosimea este de circa 9 mm . Aceste dimensiuni se referă la partea corpului numită „triunghi“ - fără jgheab. Jgheabul face corp comun cu acest fiind plasat „pe“ cateta de lungime mai mică şi are dimensiunile ( fără urechi) de: 10 cm – în prelungirea „triunghiului“ şi 11-13 cm ca lăţime, iar grosimea de 12 mm.

O ureche are lungimea de 10 cm, lăţimea de 6 cm şi sunt mai groase (prin îndesare) decât peretele jgheabului – 13 - 17 mm.

Corpul brăzdarului ( partea de care se lipeşte cuţitul - „triunghiul“ şi jgheabul ) au fost turnate în acelaşi tipar.

Tiparul are o formă aparent simplă: corpul a fost turnat în acelaşi plan, jgheabul a luat formă după turnare, deci urechile jgheabului au fost aduse la aproximativ 90 grade faţă de corp prin prelucrare (forjare la cald şi ciocănire), dar forma de lentilă a ansamblului îţi arată că tiparul avea o formă complicată – cine a făcut forma iniţială nu era tocmai înapoiat. Chiar şi formarea unui tipar prin copiere necesită ceva îndemânare. Ar mai exista varianta ca ansamblul să fi fost turnat în acelaşi plan şi forma de lentilă să fie dată prin prelucrare ulterioară turnării.

Jgheabul înmagazinează volumul cel mai mare de metal în raport cu suprafaţa desfăşurată a obiectului; era necesar ca această parte să fie solidă pentru că reprezintă locul unde se făcea legătura cu partea de lemn a plugului:în jgheab intra o bară de lemn ( o pană – talpa plugului), iar rigiditatea se asigura prin această formă a jgheabului; cei doi pereţi ( poartă numele de urechi) ai jgheabului care ies din planul brăzdarului nu formează unghi drept cu planul brăzdarului, tocmai pentru a asigura eficienţă „ prinderii“ făcută de pană.

Jgheabul suporta mai multe feluri de forţe: forţa de impact când plugul ara şi,în acelaşi timp,forţa de împingere creată când pana ( talpa de lemn a plugului) împingea în jgheab ( când animalele erau în acţiune ).

Urechile jgheabului , după ce au fost aduse în poziţia de a forma jgheabul – încă au fost deformate prin ciocănire pe feţele lor frontale , cu scopul de a se da forma de pană a jgheabului dar şi pentru ca, spre interiorul jgheabului, din fiecare ureche să expulzeze o creastă care să ajute si astfel la fixarea brăzdarului in talpa plugului de lemn. Prin această operaţie – fiecare ureche este „îndesată“ la cald prin ciocănire.

Pe faţa fiecărei urechi , la cald , cu dalta au fost incizate V – uri ( sunt mai vizibile pe urechea de aceeaşi parte a cuţitului şi aplicarea lor poate fi considerată ornament ( puţin probabil) sau reprezintă un fel de ştampilă ( siglă) a atelierului unde a fost confecţionat brăzdarul. Aceste incizii le gasim si pe urechile jgheabului la piesa

În varianta în care urechile au fost turnate în acelaşi plan cu triunghiul şi , prin ciocănire îndoite, atunci se pune problema pentru urechea de aceeaşi parte a cuţitului – cum a fost tăiată partea de ureche din blocul piesei turnate, nu pare a fi cu dalta (însă ţinem cont că urechea a fost deformată).

Dacă urechile jgheabului au fost anexate prin sleire ( ceea ce pare puţin probabil ) , atunci uimeşte această operaţie de felul cum a fost făcută , pentru ca in acea „lipitură“ acţionează forţa a patru boi , plus forţa rezultată prin faptul că pana ( talpa ) „umflă“.

Dacă urechile au fost turnate odată cu „triunghiul“ astfel încât să formeze jgheabul din turnare , atunci forma tiparului este cu mult mai complicată, are o „ spaţialitate“ accentuată.

Bara urechiuşă - trasoare este „lipită“ de triunghi şi jgheab prin sleire.

Impresionează faptul că s-a urmărit ca , pe lângă rolul ei de a trasa o dâră , să aibă şi o formă plăcută ( artistică!) .

Cuţitul este lipit pe ipotenuza triunghiului prin sleire. Fierul din care era făcut cuţitul ( hotel !) asigura agerime la tăiat pământul şi , în acest sens , o stabilitate ridicată , comparativ cu metalul din care sunt făcute celelalte piese ale brăzdarului ( fier mort ).

Condiţiile de păstrare: Chiar dacă a stat în pământ numai câteva sute de ani ( şi nu două milenii) , uimeşte faptul că nu s-a „topit“ ţinând cont că am găsit piesa în pământ, sol semiargilos . Aceste condiţii de păstrare oferă următoarele concluzii: la locul de îmbinare ( prin sleire) dintre cuţit si corpul brăzdarului şi dintre lama-urechiuşă şi corpul brăzdarului , „ timpul“ a acţionat cu un plus de violenţă faţă de restul obiectului; la fel: cuţitul ( mai oţelos) s-a eodat mai tare decât corpul brăzdarului.

Starea obiectului: comparativ cu imaginiile unor obiecte similare de pe NET - foarte bună.

Concluzie personală ( nu ţine cont de ea - am spus: nu sunt specialist): dacă brăzdarul simetric vine din sec. IX-X, acest brăzdar asimetric ( zic eu , mai evoluat …) ….

Brăzdarul era o piesă de mare valoare pentru respectivul gospodar,

„ era om bogat “ – zicea străbunicul, adică nu oricine putea achiziţiona un brăzdar, în plus trebuia să aibă în gospodărie patru boi.

În perioada de inactivitate brăzdarul era „ pus bine“.

Nota: toate descrierile sunt facute in termeni neadecvati. Sa fie bine!

Corpul brăzdarului are o formă de lentilă: partea din spate sa permită o alunecare uşoară atunci când se execută arătura. O concrescenţă metalică pe care să o numim urechiuşă - trasoare, plasată la mijlocul celei de-a doua catete , lăsa un semn în sol pentru brazda următoare si ca peretele vertical cu cel din adânc al brazdei ce se lucra să fie drept; la plugul de acelaşi tip , dar simetric ( cu două cuţite – piesă de tezaur , prezentată mai jos ) această urechiuşă nu îşi mai are rostul. „Timpul“ a făcut ca lipitura dintre cuţit şi corpul principal să fie distrusă; suferind transformări grele , cuţitul s-a şi îndepărtat de corpul principal.

47. Algoritmi ( 2)

1) Evident ca si strasihastrii puneau mai presus decat cele ale trupului ( trecator ) pe cele ale sufletului ( nemuritor). In acest mod se considerau geto-dacii nemuritori si de aici motivul faptului ca erau greu de invins. Dogma cobora de la Marele Preot; preotii obisnuiti( decenei) ii pazeau cu strajnicie ritualurile ( inclusiv al sacrificiului).

Strasihastrii ( theosebeis sau kapnobatai ) nu participau la sacrificii, traiau in cumpatare, in recluziune ( partiala) , in paduri , erau vegetarieni , se fereau de sange si carne, consumau fructe crude si uscate, branza , lapte , ciuperci, erau neintrecuti in albinarit.Valea Bordeielor era plina de --- buduroaie. Strasihastrul era respectat ( fire aleasa !) : vorba lui aducea liniste si impacare sau vindecare; vindeca folosind plantele, apa , mainile si sunetul. Strasihastrul avea straie albe si purta pe cap o caciula impletita din fire de lana; avea legatura directa de vorba cu regele sau cu Marele Preot şi era martorul senin al fenomenului numit transhumanta.Despre viata: ti s-a dat; despre moarte: sa nu-ti iei zilele, dar nu o poti amana ; aproape mioritic ! Intre Strasihastrul geto-dacilor si Daniil Sihastru - nici o diferenta !

2) Crestinismul - ca religie noua - aduce denumiri noi insa principii asemanatoare: de aceea nici o convulsie; strasihastrul se intelegea bine cu misionarul !

3) Cand au inceput prigonirile crestinilor - strasihastrii nu disparusera: exista martiri ai vechii religii ? stapanii acelor momente prigoneau numai crestini sau oricare alti indivizi care nu acceptau religia oficiala ?! Se pretindea sa mananci carnea de la sacrificii in fata lor sau (si) sa te inchini la idolul pe care il plimbau in caruta.

4) In primele trei secole simbolul crucii nu a fost folosit: pentru recunoastere crestinii foloseau simbolul pestelui. Simbolul crucii a devenit licit dupa ce Constantin cel Mare a vazut in vis ca - prin acest semn vei invinge ( Edictul de la Milan - 313).

Deci in perioada formata din etapele prigonirilor era desenat pe nisip , ori incizat in piatra ( printre alte semne) - semnul pestelui. Peretele de intrare la Bisericuta lui Iosif mai pastreaza ( inca ! ) acest semn. Deci grota a fost daltuita de strasihastrii

( sec. II – IV d. Ch.) - chiar mai inainte si refolosita de calugarii crestini.

5) Alte elemente care sprijina aceasta idee a vechimii: orientarea incintei dupa semnele cardinale nu este aceiasi ca a unei biserici a crestinismului; la fel la Alunis. Credinciosii crestini au adaugat ( la Alunis) grotei o anexa de lemn cu o imbinare ingenioasa fata de grota initiala: complexul asfel creat devine biserica orodoxa unde grota ocupa partea ce se cuvine altarului. Aceiasi lucrare urma sa fie facuta si la Iosif: pe fatada se vad urmele orificiilor daltuite in care s-ar fi incastrat grinzile si capriorii anexei de lemn ( ca la Alunis!). Este greu de banuit motivul pentru care s-a renuntat in acest stadiu de inceput la aceasta lucrare , aici la Iosif.

6) Bisericuta lui Iosif: Pentru a fi redimensionate usa de intrare si ferestrele , pe fatada sunt incizate semne pentru ca arcada sa devina in arc frant ; faptul ca aceste semne au ramas in stadiul de initiativa ne idreptateste sa banuim ca au fost executate o data cu lacasurile pentru incastrarea grinzilor si a santului ce urma sa faca legatura cu viitoarea invelitoare;valoarea de ornament a interventiilor este nula.

Sunt multe argumente ( nici unul zdrobitor !) pentru care putem afirma ca stravechii ciobani ai transhumantei dinspre Ardeal si Moldova prin ( si pe langa) cotul Carpatilor spre Muntenia au folosit ca adaposturi gaoacele in eventualele popasuri, strasihastrii le-au redimensionat, sihastrii le-au preluat - in timp- fara convulsii, calugarii Evului Mediu au propus transformarea lor in bisericute ortodoxe prin construirea in prelungirea grotei a unor anexe - parti pentru noul fel de locas de cult.

7) Legenda spune ca doi ciobani ( mioriticii !?) au sapat in munte cu ghionoaia ( tot in urma unui vis - poate dupa napraznicul omor) pe la 1274 . Monahismul ortodox este atestat in zona la cel mai timpuriu moment: anul 1548.

Langa opera faptuita de ciobani ( la Alunis ) , daca urci cele sapte trepte daltuite in minimasivul de piatra , dinsus de chilii , se afla platoul ( si atat).

Strasihastrii tineau in curata oranduiala socotelile cu cele fara de sfarsit.

8) La Agatoane , pentu aceeasi incapere , mai multe firide ( altare !?) ridica alte semne de intrebare cu implicatie directa asupra reconsiderarii vechimii acestor vestigii.

9) Armele akinakes incizate ( pumnale si sabii) de la Fundul Pesterii si la Dionisie ( perete - in exterior) ar fi alte elemente pentru o eventuala demonstratie.

Specialistii au fixat precis si pentru totdeauna momentul cand incepe practicarea isihasmului in Muntii Buzaului; despre vechimea grotelor, despre cei dintai care le-au folosit nu s-a spus o propozitie finala. Interpretarea semnelor de la grote şi a scrierilor (nedescifrate) de pe crucile raspandite pe mai toate zapodiile Carpatilor de Curbura , alaturi de alte metode de cercetare ( foarte inspirat zicea domnul Radu H: efort interdisciplinar) de cercetare ar incepe sa produca lumina in aceasta problema.

Cine a vizitat sau o sa viziteze aceasta zona , fie ca merge prin sate , fie ca are sub talpi vreun picior de plai , descopera o cruce de piatra , cauta mai intai anul , daca are noroc il poate banui sau descifra , incearca scrisul : pe litere , o data , de doua ori , de mai multe ori , face neceasara fotografie si pleaca in suflet cu o ciuda mare , invins fara sa fi luptat cu nimeni , invins de timp , de timpul de dinainte : mesterul pietrar nu o fi scris vreun percept filozofic nemaipomenit , poate cuvinte banale - de pomenire , dar ce litere a folosit , unele asa de frumoase ( si tehnice!) - ca de tipar !? Calci apasat ca sa scapi de aceasta tensiune a neputintei , ridici capul si , din contre-jour , in lumina ce cade de pretutindeni - o alta cruce: de aici incolo te bucuri ca localnicii n-au imbracat nelegiuirea de a le folosi ca temelie la vreo cabana turistica ( dupa cum se aude de prin alte parti!) , asta ar mai lipsi - dupa cata piatra exista aiurea!

10) Piatra de la Broscari cu semnele ei mareste sau micsoreaza misterul ?

11) Daca ar fi sa fie descoperita celebra Zacatoare (avea capacitatea sa cuprinda doua tone de miere) despre care se zice ca este ascunsa intr-o chilie camuflata ( si ea ) , atunci , cu ceva miere liofilizata sau o larva (fie si de trantor!) triturata de vreme - s-ar gasi raspuns unor intrebari, ar fi confirmate sau indepartate multe banuieli.

12) Daca s-ar descoperi o subterana cu un perete plin cu litere , care scriere - singura sa afirme ca este straveche - cu siguranta ( si in acest caz! ) am alerga neobosit de-a lungul unei curbe inchise ; nu prea ne place sa ne schimbam ( oare ar fi bine !?): suntem mioritici. Sa fie bine !