De multe ori celebritatea este nemeritată; trovanţii de la Costeşti , din mai multe motive – sunt celebri: prin forma lor – aluzii falice – produc zâmbetul şi … formând un muzeu în aer liber… admitem că celebritatea lor este meritată.Tot de multe ori celebritatea distruge individul: cum ajunge cineva la Costeşti caută un trovănţel să-l aibă acasă,la Bucureşti , pe birou… „ mânca - l - ar mama ! “, mai ales că s-a răspândit zvonul că un asemenea corp ar avea aură ( pastel!) – sursă de unde benefice .
Autor photo : C.R.B.
Fenomenul are pereche: piatra în formă de inimă de pe Culmea Broscaru a fost mutilată de unul cu ranga, să aibă şi el o parte din aşa odor pe birou³ mai ales că mostra avea incizate semne ( poate cu vechime milenară ! ).
Autor Photo : R.G.
Oricare trovant de la Ulmet nu încape în rucsac – ceea ce este bine, dar poate fi distrus – ceea ce nu este în nici un fel.Imediat ce dai nas în nas cu trovantul eşti obligat să observi forma: cei de la Ulmet au forme decente.
Autor photo : Ciprian
Din oricare unghi ai privi – forma este aceiaşi : cupolă formată din două farfurii separate de un plan de simetrie. Sunt expuse suprafeţe sferice perfecte , ideea că acele corpuri se rotesc acum , în acest moment în care le priveşti( parcă se aude şi un bâzâit însoţitor )… este pregnantă : par să ne spună că prin zbor părăsesc pământul cu avânt către anumite stele; în jur , ca bază de susţinere, platoul de nisip sterp - cosmodromul.Ar fi valabilă şi ideea că trovanţii au zburat din inima pământului dar si-au retezat zborul aici la suprafaţă , să ne arate nouă cine sunt nu-i bine să-i întâmpinăm cu ranga !
Trebuie înfiinţată urgent Societatea pentru ocrotirea trovanţilor. Cineva a sugerat să adăugăm latitlu : „ şi pentru punerea în lumină “.Trovanţii stau în lumină-întuneric de milioane de ani şi nu le-a făcut nimeni rău , până mai adineauri. Cine îşi doreşte ceva pe birou să vină la Ulmet să filmeze trovanţii ,să aşeze pozele pe birou să le privească din când în când.
În Poiana cu Bâlcă misterul te încearcă până dă în uimire: nimic din peisaj nu ar îndreptăţi prezenţa Trovantului Singuratic; când se ajunge pe culme realizezi că într-adevăr el aici a crescut, fraţii mai în vârstă nu au luat-o la vale, fraţii mai mici trebuie să mai crească. Când ai pentru prima dată sub ochi Culmea … respiraţia dă rateuri: privirea este atrasă magnetic , fundalul nu mai contează , nu mai există; simularea coborârii pe oricare planetă ar fi realizabilă fără greutate aici. Trovanţii cresc … privindu-le formele , ori atingându-i cu mâna ajungi la concluzia că nu ai avea argumente împotrivă. Deci trecerea de la mineral la vegetal se face şi prin trovanţi: cine le dirijează creşterea, există„ o genă “ a creşterii lor , evident că este păstrat un algoritm. Admitem: trovanţii cresc ! Cum ? De frică să nu cazi în ridicol … te opreşti ! Să vină specialiştii ! Care ? Biologii, geologii, astrologii , radiesteziştii, paranormalii … mai bine toţi odată , pe rând fiecare ar avea dreptate.Străsihaştrii au căutat feliile de trovanţi nu neapărat pentru rezolvarea problemelor practice imediate; distanţa de la Rupestre până aici este destul de mare. Pentru acoperirea uleielor existau soluţii cu mult mai simple, dar acei oameni ai trecutului credeau în încărcătura bioenergetică a acestor corpuri; ca substanţă , în zonă , numai sarea ( saramura ) avea un aşa loc de cinste: masa-felie de trovant era obiect de cult alături de coloana cu vas.Oamenii prezentului din zonă păstrează aceste mese în curţile bisericilor pentru că sunt un simbol. Ceea ce este mai grav se produce în prezent: sunt trimişi oameni pe culme cu răngi , cu leviere să disloce felii „ pentru măsuţe rustice “ în curtea unor clădiri de beton ; rănile sunt proaspete şi încrâncenează. Străsihaştrii căutau lespezi rotunde dintr-o necesitate spirituală; dumneata om al secolului XXI ce ai cu aceste minuni ?!Cineva ar trebui să zică : stop!De ce să fie lipsiţi nepoţii mei, şi ai oricăruia dintre noi, de bucuria de a vedea în măreţia lor iniţială aceste bijuterii !Opera lui Brâncuşi se află în dublură de sinteză … aici !Nici o exagerare: complexul trebuie să devină zonă protejată , piesă în Patrimoniu Universal .
La Ulmet a răsuflat graniţa dintre ceea ce este viu şi amorf; vorbele de felul: pietrele cresc, pietrele se deplasează , unele stânci cântă … erau şi mai sunt considerate scorneli poeticeşti.Dacă vrei să ajungi pe Culmea cu babe( denumire improprie ) şi treci mai întâi prin Poiana cu Bâlcă dai de primul trovant: jumătate în aer , jumătate în pământ. Jumătatea din aer are forma de farfurie cu baza de susţinere „ în sus “, iar despre cea din pământ ghiceşti cu uşurinţă că are aceiaşi formă dar … în oglindă … cu baza de susţinere a farfuriei în jos ….in jur nu se vede un alt confrate. Dumnealui este respectabil : are peste 10 tone , pentru vârstă ar fi corect să folosim foarte multe zerouri şi în jurul lui se învârtesc cele mai multe legende.Una dintre legende ar face trecerea dintre nefiresc şi real : acest trovant a înmugurit sus pe Culme , nu aici jos în Poiană, dar având condiţii peste îmbelşugare a crescut prea repede , nepermis de repede , centrul de echilibru al complexului în care se afla …. s-a mutat în gol; trovantul s-a rupt şi de-a rostogolul a ajuns aici. Minune: axa de simetrie uneşte centrele celor două baze cu … Steua Polară.A doua legendă spune că a fost dislocat, mutat şi poziţionat de către extratereştrii care , se zice , vin din când în când şi-i schimbă locul şi-l reorientează . Trăiesc acele persoane care , în diferite momente au fixat repere în Poiană şi au măsurat distanţele dintre ele şi trovant : după şapte ani se constată o deplasare de 1 – 2 metri ( ? ) . Sensul deplasării ne este constant : a existat un moment când trovantul …. a urcat … în Poiană.A treia legendă este a unui martor ocular care …. a prins ….momentul când trovantul s-a deplasat :„ şi s-a lăsat peste Poiană un fel de huială , nu am văzut nimic împrejur doar mi s-au înfundat urechile , eram foarte aproape de bolovan , a început să se învârte ca titirezul , s-a smuls din iarbă , s-a înălţat deasupra pământului o jumătate de metru, bâzâitul era de te înspăimânta , nu pentru că era puternic , ci pentru că te făcea să tremuri fără să vrei cu totul, am vrut să fug dar eram ţeapăn şi s-a deplasat la dreapta locului unde se afla cu o lungime de om; de unde a plecat a rămas groapă , pământul gol – numai o noapte – pentru că a doua zi când am adus oameni …. iarba crescuse , oamenii au zâmbit dând din cap … adică mincinosul …. însă i-am făcut atenţi să observe că pietroiul s-a apropiat de Bâlcă “.Priveşti în jur să vezi ceva deosebit : la stânga – sus este Culmea unde trebuie să ajungem, la dreapta – un bazin de apă , în spate o salcie imensă …. are vreo 2000 de ani , în faţă este Bâlca şi trovantul pe care îl privim , îl măsurăm , îl pozăm , îl filmăm , îi vorbim , unii zâmbesc , altora le este un pic teamă …. stop …cineva din grup ne anunţă că i se pare că trovantul a tresărit …ne adunăm urgent, se umple valea de blitz-uri , cineva filmează , totul pare normal , numai iarba de la baza lui tremură după alte obişnuinţe decât surata de pretutindeni .
Altă legendă : străsihaştrii l-au dat de-a rostogolul cu gândul să-l facă felii pentru : fie feţe ale meselor rotunde la locurile principale de cult , fie ca lespezi – acoperiş la uleie ( Valea Bordeielor forfăia de mulţimea albinelor !); nu l-au mai făcut felii ... s-au înduioşat şi s-au îndurat de frumuseţea lui !
Cine citeşte acest articol…. este rugat să ţină cont de acele părţi ale lui …. legendare !
Străsihaştrii foloseau masa rotundă: de lemn sau de piatră. Forma rotundă are corespondenţă directă în străvechiulCult al Soarelui; pentru păstorii pelasgi transhumanţi forma rotundă ţinea de înlesnirea transportului. O stână avea neapărat în tarhart cele patru sferturi ale platoului de sacrificiu; acestea erau din piatră şi prin asmblare produceau în virtual cele două şanţuri-diametre perpendiculare , sângele să ia simbol de călătorie întru” fertilizare către cele patru zări. Despre platou cu piese de lemn nu s-a pomenit; curăţirea pietrei se face rapid şi sigur, lemnul prinde miros, necesită apă fiartă şi repetarea operaţiei.
Masa rotunda - Biserica Muscelul Caramanesti ( autor photo: R.G.)
Lespedea rotundă , pentru străsihaştrii era găsită ( şi de cele mai multe ori transportată ) tot de către ciobani: trecând prin atâtea vaduri de ape găseau felii de trovanţi sau pur şi simplu lespezi de formă cât de cât circulară.Dacă greutatea feţei de masă întrecea puterea unui măgar, atunci făceau apel la sania de tip trăgoi, dar acest sistem a folosit mai târziu când au început să apară locurile de cult acoperite.
Biserica Gavanele ( autor phot: C.R.B.)
Când ritualurile se oficiau în aer liber, în locuri înalte ( vârfurile retezate şi amenajate circular ) , în centrul platoului se afla minicoloana de piatră ce susţinea vasul cu saramură, iar în apropierea se afla masa rotundă poziţionată astfel încât oficiantul să vadă răsăritul.
Un sfert de platou - autor photo R.G.
Se crede că o astfel de masă era sprijinită de un singur picior ( o coloană ) şi nu de trei şi nici de patru picioare: ori piciorul – coloană ( paralelipipedic sau cilindric ) avea dimensiuni destul de mari încât suprafaţa de contact dintre pilon şi lespede era destul de mare şi se obţinea stabilitate, ori lespedea era suficient de groasă încât suporta prin cioplire dimensionarea unei teci in centrul de greutate , ori în centrul ei se aplica un orificiu mare, cilindric sau rectangular, după dimensiunile cepului făcut la partea de sus a piciorului – coloană şi lespedea se odihnea ca în sistemul folosit în dulgherie , la lemne : mos in baba .Când au apărut primele lăcaşuri de cult acoperite ( de mai multe ori stră …stră …vechi ) a fost preluat acest soi de masă. Ţăranul român a folosit masa rotundă cu trei picioare ( sau patru ) până de curând …. Un fel de corespundere la rozetele cu trei sau cu patru petale incizate pe crucile din Curbură; rozeta cu şase petale nu a produs nici un semn de mirare ! )
Masa rotunda inalta - Casa Filipoiu - Alunis ( R.G.)
Masa rotundă înaltă, cu o coloană de susţinere era pentru oficieri speciale.În faţa Altarului, la Aluniş , în interior , ridicată prin dăltuială , când a fost cioplită iniţial incinta …. ar fi existat masa cu un pilon central …. acest pilon făcând corp comun cu pardoseala şi faţa mesei, nu erau părţi separate.
Orificiu rectangular ( autor photo: R. G. )
Copilul Brâncuşi a crescut în jurul mesei rotunde cu trei picioare, însă a ridicat la Târgu-Jiu masă corp – comun cu un singur pilon de susţinere ( libertate şi stabilitate ).Există şi ideea că Isus şi-a adunat apostolii la Cina cea de Taină în jurul unei mese rotunde ; în pictură apare masa rectangulară – în jurul ei pot fi amplasate cu mai multă uşurinţă corpurile participanţilor .Creştinismul a considerat că eliminarea brutală a acestui simbol solar nu ar folosi întru” netezirea noului drum. Toate bisericile din Curbură au în curte un loc de onoare unde este păstrată masa rotundă.
Celebra lentilă de chihlimbar ar fi de mărimea unei coroane regeşti ( un oval aşa de mare !); este posibil să fi existat altfel de norme prin care se da valoarea chihlimbarului în trecut . Această legendă legată de lentilă statorniceşte faptul că Luana era persoană feminină, nemăritată în momentul când a ajuns pe aceste plaiuri. I-a învăţat pe localnici atât de multe încât aceştia , după un număr de ani , i-au dăruit obiectul şlefuit – mai mult să arate că şi ei se pricep la ceva, fără să bănuiască puterile de ajutor întru” tămăduire: bucuria darului primit s-a întors ca faptă de bine dinspre Luana către localnici; culoarea materialului – galben foarte deschis ( spre alb… Luana din această legendă era blondă !) şi felul măiestrit în care era şlefuită lentila, poate şi modul în care era ţinută în momentul în care persoana de studiu era privită , toate acestea făceau ca aura de dincolo de lentilă să fie vizibilă: în perfecţiune monumentală când subiectul era sănătos , sau cu neregularităţi în anumite locuri dacă subiectul avea beteşug.Luana folosea pentru un anume ritual praf de nuanţa aceasta gălbui spre alb … dizolvat … şi cu aşa ceva îşi întreţinea părul de l-a avut pentru totdeauna acoperit cu horbotă de bulbucei şi inele. Legenda spune că de aceiaşi nuanţă era şi cel din lentila principală ……lentila avea mâner … tot din chihlimbar….mâner străpuns de un tunel , spre partea dinspre mâna ce ţine piesa se termină cu un fel de semisferă de o altă nuanţă decât mânerul şi mânerul şi el de o altă nuanţă . Un alt tunel intră în ghiventul semisferei şi chiar în semisferă. Rostul acestor tuneluri : la cea mai mică rotaţie a întregului , fiind modificat unghiul de incidenţă, apar ... ape ... , alţii le-au numit ... flăcari ... în mânerul de chihlimbar, iar la o rotaţie continuă se creează un fel de dans: dansul focului în chihlimbar; lentila - chihlimbar provenind din bulgăre masiv. Alte legende ( laterale !) vorbesc de existenţa altor douăsprezece lentile mici ce formau suita pentru lentila principală, dar fiecare avea o altă nuanţă şi era folosită cu un scop diferit decât celelalte. De exemplu o lentilă mică avea nuanţa negru - verde , bineînţeles de cea mai mare valoare; se zice că prin această lentilă mică erau privite ( pentru interpretare ) flăcările focului ce însoţea un anume sacrificiu. Fiecare lentilă mică avea câte un rol ( unic !) , iar lentila mare, făcută din chihlimbarul cel mai puţin valoros – cerut pentru transparenţa necesară !) folosea la a fi văzută aura cuiva. Rămâne să ne uimim ce măiestrie aveau acei meseriaşi .
Mânerul era străpuns de un tunel cu forma de prismă octogonală regulată, muchiile laterale fiind desăvârşite în unghiurile octogonului regulat şi faptul că mânerul este străpuns, culoarea chihlimbarului, oglindirea reciprocă a feţelor se zice că se formau imagini imposibil de descris, trebuie să priveşti.
Rama lentilei se compune din douăsprezece bucăţi de formă cilindrică aşa de fin şlefuite la capete că numai nuanţele diferite ale chihlimbarului fac posibil să descifrezi locul de îmbinare. Prin inima ramei trece tunel tot de formă cilindrică; rama este încorsetată în vergele răsucite de chihlimbar care urmează în spirală forma ovoidală a întregului.
Luana i-a învăţat pe localnici arta vindecării: legenda spune că dicta remediul pentru fiecare caz în timp ce privea prin lentila mare, numai dacă era simţită nevoia mai erau cercetate şi alte lentile satelit.
Despre cum păstrau asemenea odor … ne putem numai imagina dacă facem comparaţie ( respectând proporţiile cuvenite …) cu felul în care < îşi păstra > fluierele , cele şapte cavale şi piatra de răsfug nea Zăican ( baciul - ăl bătrân ! - aveţi descrieri în câteva postări din acest blog .. ).
Despre forma lentilei mari, despre lentilele mici, mărimea mânerului faţă de cea a ovalului propriu-zis, culorile din ovalele mici faţă de ovalul mare, halucinaţiile create de lumină lovind obiectul --- totul era prins în desăvârşită armonie şi , neştiind ce cuvinte să foloseşti spuneai numai atât: ... ce minune ! ....
Mulţi caută ( la suprafaţă ) chihlimbar şi mai toţi aceşti căutători cunosc legenda lentilei; nu îi tentează valoarea chihlimbarului sau a ansamblului … ceea ce produce înverşunare este faptul că Luana a ţinut în mână acel mâner şi … după ea … mai toţi regii şi marii preoţi ai pelasgilor, tracilor , geto-dacilor … se zice că chiar unii domnitori au gustat fericirea de a atinge aşa ceva. Pentru că suntem pe tărâmul vorbelor vorbite , ultimul Mare ce ar fi atins obiectul a fost Cuza ( care a vizitat în mare secret zona !), călugărul păstrător ( al religiei vechi ) iar fi vorbit privind prin lentilă şi de cele trecute , şi de cele prezente , şi de cele viitoare cu aşa exactitate rece a limpezimii încât domnitorul ar fi oftat la sfârşitul expunerii : ... asa minune , mai rar ! ...
Realitatea vine cu un sâmbure să confirme legenda: în plină epocă a reformelor ( şi secularizarea) Cuza susţine în acelaşi timp construcţia unei biserici noi în satul Muscelul Cărămăneşti ( locaşul există azi ); mai mult: ţine ca pictura să fie cea de la Agapia ( Grigorescu a mai pictat şi Zamfira şi Căldăruşani ) şi sunt aduse calfele lui Grigorescu ( doi fraţi ) ; totul este pictat pe lemn de tei. În interiorul acestei biserici ai senzaţia ( normală !) că te afli la Agapia.
Legenda îşi termină firul ( atât cât este însăilat până în prezent ! ) în felul acesta: lentila s-ar afla în deja celebra ascunzătoare ( chilie ) plină ochi cu chihlimbar nemurit în bulgări ( neprelucrat) sau în alte minuni. Cel care ar descoperi asemenea comoară … ar trebui să aibă grijă … lentila de chihlimbar a Luanei valorează cât greutatea în aur a Carpaţilor de Curbură.
Notă: cine citeşte această postare este rugat să ţină cont de subtitlul anexă… legendă !
Ideea de spaţialitate ( D3) se întâlneşte la vechii egipteni: o cruce culcată ( primele două axe ale reprezentării plane ); din punctul de intersecţie ieşea al cincilea segment îndreptat în sus.De fapt este sugerată simbolic ideea de semispaţiu: prin cele patru optimi de spaţiu de deasupra planului de orizont ( de separaţie ) este reprezentată lumea de aici , a viului , a văzutelor.Cele patru optimi de spaţiu de din jos de planul de separaţie se află regatul morţilor. La constituirea acestui instrument de reprezentare în D3 participă şase semidrepte cu originea comună ( centrul ), fiecare desemnând un sens: înainte , înapoi , la stînga , la dreapta, în sus , în jos. Pentru planul de separaţie, la nivel de pereche - semidreptele îşi anulează tăriile, în spiritual , la infinit: este sugerată ideea că Planul de Separaţie ocupă locul neutru (zero) al momentului zero – determinând începuturile celor două lumi, cea de deasupra-a viilor şi cea de din adâncuri-a morţilor.Semidreapta ce uneşte centrul Planului de Separaţie cu centrul de boltă ( Steaua Polară ) este Coloana cerului,I – ul infatigabil, beldia, stâlpul, axul bradului, etc. Pentru lumea noastră - a viului – Planul de Separaţie devine activ, de la el şi împreună cu el, totul într-o mişcare în regatul luminii. Pentru regatul morţilor – Planul de separaţie este partea de sus .Ca hotar între cele două lumi Planul de separaţie se află în dedublare, iar Întregul ce rezultă prin unirea celor două semispaţii este ordonat în decadă; ideea Întregului prin Decadă este dezvoltată în şcoala Pitagora. Mai mult, pentru lumea reală( Universul perceptibil ) , Şcoala Pitagora şi , mai târziu Platon, propun ca reprezentare în jumătatea decadei Cele cinci corpuri regulate.Planul de Separaţie = Planul de Simetrie ( oglindirea ).
Prin oglindire balanţa energiilor se echilibrează.
Simbolul numit <> este reprezentat şi pe stâncile din Curbură şi la Basarabi - Murfatlar.
Autor photo: C.I.
