duminică, 2 noiembrie 2008

12. Străsihastrii – dictionar camborean ( 3)

Acest „dicţionar camborean“ nu reprezintă vreo scorneală poeticească, în această zonă limba română trăieşte în cadrul ei firesc , însă există o „ samă de cuvinte“ care sunt folosite fie cu un sens uşor diferit decât pe ansamblu, fie că sunt numai ale locului, fie că unele nu au fost de găsit în dicţionare , atlase , etc.

Dacă , cel puţin un singur cuvânt am salvat , în sensul că este cuprins aici şi nicăieri în alt loc nu-i notat , atunci se cheamă că nu am alergat după vânt.

Dacă lipseşte explicaţia pentru un cuvânt înseamnă că este folosit în sensul indicat în DEX; a fost menţionat spre a se arăta preferinţa „zonei“ către anumite cuvinte .

gârghiţă

Haidău –

Haidamac –

Haită

Haram – a îsuşi pe nedrept

Hardughie –

Hartan –

Handriţă –

Hanţă –

Hăbâdie

Hăgiş –

Hăituit – hărţuit , încolţit din multiple direcţii

Hălăciugă –

Hănie –

Hârjoabă –

Hârlav – ticălos , murdar

Hodineală ; a face ceva cu hodineli ( in reprize de respiraţie)

„ bei cu hodineli , maică !“

Honcăială –

Holeajă –

Holejit – încropit

Holomosteală – coţopeneală , strudăneală , zbatere

Horjogos – aspru

Hoşmanlău –

Hudiţă –

Huimă –

Huidumă –

Huituit – alungat în mod repetat, bunica vitregă ce-şi huituie nepoţii

Hulpav

Hultan – vultan , viteaz

Iagmă ( iacmă) – nec.

Iritic –

Izbelişte –

Izgojie –

Izgon –

Înfofolit –

Îmboborojit –

Îmbujorat – aprins la faţă, are temperatură

(a se ) închirfosi –

Împopoţonat –

Închipuit –

Înhăimurat – prea îmbrăcat ( fig. prea gras )

Înfolat – ( fig. prea gras, înfăşurat în cărnuri )

Înspicat –

Întinat - murdărit

Înţinat –

Japcă –

Jarcă –

Jigărai –

Jărăgai –

Jigârlău – şanţ natural pe o coastă, făcut de ape,

Jinduit –

Lălâu –

Leoarcă – sil. ciuciulete

Leşteavă – nec. plouat

Lişcută – cel care vrea de haram

Loloaţe –

Matahală –

Mătăhălos –

Mangă –

Mocirlit –

Mocofan –

(a se ) moşmoni –

Mozoleală – în zonă: mozgoleală ( forma folosită în zonă desemnează faptul că ţi-ai dat pe faţă cu o substanţă lipicioasă , cleioasă ; s-a mozgolit cu dulceţă. Haşdeu spune despre această formă că ar fi cuvânt dacic ). Expresia „ si i-au tras un mozol“ adică s-au sărutat – nu este folosită în zonă)

(a) Mâglisi –

(a) Mezdri –

(a) Mizdri –

Morfolit – ( în zonă: despre un obiect – încălţăminte sau de îmbrăcat – terfelit , uzat rapid şi fără noimă ; face aşa ceva un om neglijent , nespilcuit , aerian )

Moşdrean –

(a) Murui –

Muruială –

Muşiţă –

Năcăbui –

Năduf –

Năgârlău –

Nănac –

Nănău –

Năprasnă – din sl

Năprui –

Năsărâmb –

Năstavăr

Năzglob –

Neleapcă –

Noaten –

Noimă –

Nojiţe –

Obială – in loc de ciorap

Oblojeală –

(a ) obloji –

Obroc –

Obrintit –

Ogrinji –

Oplean – la sanie ( şi la jug ?)

(a se ) oploşi –

Orătanie –

Oropsit –

Otova –

Otreapă –

Oţărât – s-a înverşunat , răscolit

Paceaclie –

Paceaură –

Pachiaug –

Pacoste –

Palicar –

Pampă – fără dinţi

Panaramă –

Pandalii –

Paniu – stricat la minte

Panglicar –

Paporniţă –

Păienjeneală – afecţiune a vederii , omul mai vede ca prin pânza de păianjen; afecţiune uscată a ochiului

Pămâncior –

Pângarie –

Pârdalnic

Perdaf –

Pipernicit –

Pişoarcă – pentru zonă ( ţuică slabă )

Pişorniţă – ploaie de toamnă

Plămadă –

Plămădeală –

Pleava –

Plocon –

Ploconeală –

Pocliseală – cuvântul este aproape onomatopeic; diminuare a vederii însoţită de o secreţie lipicioasă a ochiului .

Popelga ( în dic. Popelca ) –

Pomosteală –

Posledie –

Poştoacă – bucată de blană de oaie sau figurativ despre o bundă foarte veche şi uzată.

Poşircă –

Povarnă –

Povârniş –

Prapori –

Praporniţă –

Prăjină –

Prăştină –

Pricăjit –

Pricină –

Pricinar –

Pripor –

Pristolnic ( în zonă pentru acelaşi obiect chistornic ) obiect preluat de Creştinism de la - Vechea Credinţă şi adaptat ?!

Pripas –

Pripăşit –

Puiandru –

Puleica – o femeie cu apucături de bărbat

Puzderie –

Razgaiat - alintat

Răpciugă –

Rătuţeală – nebuneală a vorbei ( fară violenţă)

Răsfug –

Rână –

Râncău – mascul care are un singur testicul

Rânză – ghem

Rebegit –

Rogodele –

(a) rogodi – a mânca fructe ( cam necoapte)

Sadină – în zonă: soi, neam , fel

Saramură –

Săltat

Scalişte – zângală , cu ciurda , adunătură

(a se) scovârda –

Scovârdat –

Slin –

Smuci –

Smucit –

Spălăcanie – apă chioară;

Sperlă –

Spirtoc – prună verde deviată genetic; în timp ce prunele normale sunt imposibil de consumat , spirtocii sunt dulci ( apar ca o anomalie , mai mari decât surorile lor şi după câteva săptămâni de la deviaţia respectivă – ei se stafidesc şi cad.

Spoiederă –

Spuzeala

Spuza

Storişte – loc umbrit , ferit şi răcoros

Stănoagă –

Suliman – fard

Sulimeneala - fardare

Sihlă

Sadină

(a) stereza –

Spilcuit – aranjat

Strudăneala

Sterpezeală – (nec.)

Sulican –

Şandrama –

Şopăcăială –

Şulearcă – ţuică crudă , făcută de curând

Ştirbină – adâncitură făcută la tăişul unui obiect de tăiat.

Ştucat – ( în zonă) o bucată de mămăligă ( prea mare , cuvânt ce-i folosit cu scopul de a ironiza pe cel aşa de înfometat care nu mai calculează anumite gesturi: ditamai ştucatul ! )

Şuet

Şuier

Şuer

Şurlicaie –

Talainiţă – o vită care se supraveghează greu la păscut; figurat – o femeie care umblă cu mai mulţi bărbaţi

Tanjă –

(a) Tânji – a dori

Trânci –

Tăfălogă –

Târş –

Târşă -

Târâş –

Tercălău –

Teleleică –

Teleleu –

Tizic –

Toiaş – ( nec) egoist , ascuns şi prefăcut ,

Tolomac –

Toporaş – în zonă se foloseşte numai ca diminutiv al lui topor ; pentru plantă se foloseşte denumirea de călţunaşi sau călţunei.

Toporişcă –

Toptan –

Trăgoi –

Trencău –

Troană –

Ţanc – pisc

Ţandără –

Ţapcă

Ţâfloi – cineva care s-a umflat în burtă fie mâncând, fie bând

Ţâmpănă - cineva care s-a umflat în burtă mâncând şi ciorba a fost acrită cu sirop de fructe verzi; se înţelege că respectivul are o colită de fermentaţie.

Ţâmburuş –

Ţâţână – balama , rădăcină

Ţepuşă – la drugi (pe margini sunt ţepuşe – pentru stabilitate când fânul este transporatat în car ); pe mirişte, cioturile din tulpinile de grâu după ce a fost secerat )

Ţepoi

Ţiu – a doua daltă ( cea subţire ) de la târnăcop

Ţugui –

Ţuluc – (în zonă: parte a organului genital al unui băiat)

Ţurlan ( nec)

Tuturuş

Zâzanie – ( in zonă – zânzanie )

Zălud –

Zăltat

Zărăghit –

Zavistie

Zăcătoare

Zălud

Zăltat

Zăpodie – platou , podiş

Zărzanie – prostioară

Zărzănios – ( despre un puşti ) care face prostioare

Zâmblâc –

Zâmbre –

Zângală –

Zbanghiu – care se uită cruciş

Zdramiţă – ( dramiţă )

Zdrângă –

Zemârcă –

Zgaimă – ( dic. Zgaibă)

Zgâtie –

Zoană –

(a se ) zmiorcăni –

Zmiorcăit – care plânge din orice; glasul pisicii când se roagă pentru mâncare

Znagă –

Zurbagiu – scandalagiu , rebel

Zurba –

Zurbagiu –

Zurbalâc –

Zuza - băieţoasă, care nu-i feminină

Zvârlugă –

Vârzog –

Văioagă –

Vârtelniţă –

Vâlgarie –

Venetic –

Veleat – i-a ieşit ( trecut) veleatul , în afara legii nu neapărat cu fapte grave şi de neiertat, nu-i convine nimic, i-a trecut timpul, nu-i intri in voie cu nimic ,

Vlaştină – ( necunoscut) – veleat , durata , dambla , în expresie: să-şi facă vlaştina

Vraişte –

Vrască – nuia pentru pedeapsă

Usuc –

Un comentariu:

Anonim spunea...

Cuvinte dacice:
JÁRCĂ jărci f. 1) Oaie bătrână și slabă. 2) Piele de oaie de proastă calitate. 3) Cojoc vechi și jerpelit. /Orig. nec.
Jerpeli, joarță
- din Proto-IE: *g’era-, *g’rā- "Crescut, vechi, care se maturizeze, care a îmbătrânit” coradicale: gr.geron, grua(bătrân, bătrână), sanscrit jarati- a îmbătrâni, a se boșorogi; jirna/jurna- vechi, putrezit etc.

JIGĂRÁIE, jigărăi, s. f. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2. Câine slab, prăpădit; jigodie. arsură; foarte multe derivate!!

sursa: IE dhegʷh- „a arde”; coradicale: alb. djeg (a arde), sanscrit dagdha, daha- a arde, combustie, lat.foveo, febris. În română dacicul diegis a căpătat o africată dz în față cu a fost lat.deus și rom. dzeu/dzău în vechime..deci dzieg= jeg etc.

Jar, jărăgai vine din palatizarea sunetului dacic ge din „germisara”- apă fierbinte/caldă.
IE *gʷher[e]-, *gʷhrē- a arde, a încălză: coradicale: alb. zjarr- foc

ghiuj, ghiujan
IE *gʷeyǝ-a îmbătrâni, a pieri (fără legătură cu gjush- bunic)

moșmondi
IE *mAnd-
Meaning: slow
Old Indian: mand- (impf. á-maman, imp. mamandhi) `to tarry, stand still'; manda- `moving slowly, idle, lazy'
Slavic: *mǭdī́tī `zögern', *mǭdьnъ etc.
năprui- prost (neluminat..la cap)
vine din IE apr- lumină, cer, căldură (alte derivate: adj.priu, aprig, prour, prian)
saramură din IE sal- sare(și dacii aveau cuvântul) iar mură la fel.Un lingvist spune că Halmyris ar însemna exact asta,saramură, numai că au grecizat denumirea tracică.
Târș e consemnat la grecii antici drept împrumut tracic; reprezenta celebrul tîrș al lui Dionisos.

zânzanie, zănatec - alb. zënie= blocaj
ceartă
luptă
captura
ceartă
scandal
dispute
zâmbre e dacic. IE g'ombhos- „gingie, dinți”. coradicale: alb.dhëmb- dinte, sl.zob
zimbru și zâmbru la fel dacice.

a zâmba- alb.dhëmb- „durere, a durea”

poale - alb.palë(idem.)

ETC.
Ș.A.M.D