duminică, 2 noiembrie 2008

12. Străsihastrii – dictionar camborean ( 3)

Acest dicţionar camborean nu reprezintă vreo scorneală poeticească, în această zonă limba română trăieşte în cadrul ei firesc , însă există o samă de cuvintecare sunt folosite fie cu un sens uşor diferit decât pe ansamblu, fie că sunt numai ale locului, fie că unele nu au fost de găsit în dicţionare , atlase , etc.

Dacă , cel puţin un singur cuvânt am salvat , în sensul că este cuprins aici şi nicăieri în alt loc nu-i notat , atunci se cheamă că nu am alergat după vânt.

Dacă lipseşte explicaţia pentru un cuvânt înseamnă că este folosit în sensul indicat în DEX; a fost menţionat spre a se arăta preferinţa zonei către anumite cuvinte .

gârghiţă

Haidău –

Haidamac –

Haită

Haram – a îsuşi pe nedrept

Hardughie –

Hartan –

Handriţă –

Hanţă –

Hăbâdie

Hăgiş –

Hăituit – hărţuit , încolţit din multiple direcţii

Hălăciugă –

Hănie –

Hârjoabă –

Hârlav – ticălos , murdar

Hodineală ; a face ceva cu hodineli ( in reprize de respiraţie)

bei cu hodineli , maică !

Honcăială –

Holeajă –

Holejit – încropit

Holomosteală – coţopeneală , strudăneală , zbatere

Horjogos – aspru

Hoşmanlău –

Hudiţă –

Huimă –

Huidumă –

Huituit – alungat în mod repetat, bunica vitregă ce-şi huituie nepoţii

Hulpav

Hultan – vultan , viteaz

Iagmă ( iacmă) nec.

Iritic –

Izbelişte –

Izgojie –

Izgon –

Înfofolit –

Îmboborojit –

Îmbujorat – aprins la faţă, are temperatură

(a se ) închirfosi –

Împopoţonat –

Închipuit –

Înhăimurat – prea îmbrăcat ( fig. prea gras )

Înfolat – ( fig. prea gras, înfăşurat în cărnuri )

Înspicat –

Întinat - murdărit

Înţinat –

Japcă –

Jarcă –

Jigărai –

Jărăgai –

Jigârlău – şanţ natural pe o coastă, făcut de ape,

Jinduit –

Lălâu –

Leoarcă – sil. ciuciulete

Leşteavă – nec. plouat

Lişcută – cel care vrea de haram

Loloaţe –

Matahală –

Mătăhălos –

Mangă –

Mocirlit –

Mocofan –

(a se ) moşmoni –

Mozoleală – în zonă: mozgoleală ( forma folosită în zonă desemnează faptul că ţi-ai dat pe faţă cu o substanţă lipicioasă , cleioasă ; s-a mozgolit cu dulceţă. Haşdeu spune despre această formă că ar fi cuvânt dacic ). Expresia si i-au tras un mozol adică s-au sărutat – nu este folosită în zonă)

(a) Mâglisi –

(a) Mezdri –

(a) Mizdri –

Morfolit – ( în zonă: despre un obiect – încălţăminte sau de îmbrăcat – terfelit , uzat rapid şi fără noimă ; face aşa ceva un om neglijent , nespilcuit , aerian )

Moşdrean –

(a) Murui –

Muruială –

Muşiţă –

Năcăbui –

Năduf –

Năgârlău –

Nănac –

Nănău –

Năprasnă – din sl

Năprui –

Năsărâmb –

Năstavăr

Năzglob –

Neleapcă –

Noaten –

Noimă –

Nojiţe –

Obială – in loc de ciorap

Oblojeală –

(a ) obloji –

Obroc –

Obrintit –

Ogrinji –

Oplean – la sanie ( şi la jug ?)

(a se ) oploşi –

Orătanie –

Oropsit –

Otova –

Otreapă –

Oţărât – s-a înverşunat , răscolit

Paceaclie –

Paceaură –

Pachiaug –

Pacoste –

Palicar –

Pampă – fără dinţi

Panaramă –

Pandalii –

Paniu – stricat la minte

Panglicar –

Paporniţă –

Păienjeneală – afecţiune a vederii , omul mai vede ca prin pânza de păianjen; afecţiune uscată a ochiului

Pămâncior –

Pângarie –

Pârdalnic

Perdaf –

Pipernicit –

Pişoarcă – pentru zonă ( ţuică slabă )

Pişorniţă – ploaie de toamnă

Plămadă –

Plămădeală –

Pleava –

Plocon –

Ploconeală –

Pocliseală – cuvântul este aproape onomatopeic; diminuare a vederii însoţită de o secreţie lipicioasă a ochiului .

Popelga ( în dic. Popelca ) –

Pomosteală –

Posledie –

Poştoacă – bucată de blană de oaie sau figurativ despre o bundă foarte veche şi uzată.

Poşircă –

Povarnă –

Povârniş –

Prapori –

Praporniţă –

Prăjină –

Prăştină –

Pricăjit –

Pricină –

Pricinar –

Pripor –

Pristolnic ( în zonă pentru acelaşi obiect chistornic ) obiect preluat de Creştinism de la - Vechea Credinţă şi adaptat ?!

Pripas –

Pripăşit –

Puiandru –

Puleica – o femeie cu apucături de bărbat

Puzderie –

Razgaiat - alintat

Răpciugă –

Rătuţeală – nebuneală a vorbei ( fară violenţă)

Răsfug –

Rână –

Râncău – mascul care are un singur testicul

Rânză – ghem

Rebegit –

Rogodele –

(a) rogodi – a mânca fructe ( cam necoapte)

Sadină – în zonă: soi, neam , fel

Saramură –

Săltat

Scalişte – zângală , cu ciurda , adunătură

(a se) scovârda –

Scovârdat –

Slin –

Smuci –

Smucit –

Spălăcanie – apă chioară;

Sperlă –

Spirtoc – prună verde deviată genetic; în timp ce prunele normale sunt imposibil de consumat , spirtocii sunt dulci ( apar ca o anomalie , mai mari decât surorile lor şi după câteva săptămâni de la deviaţia respectivă – ei se stafidesc şi cad.

Spoiederă –

Spuzeala

Spuza

Storişte – loc umbrit , ferit şi răcoros

Stănoagă –

Suliman – fard

Sulimeneala - fardare

Sihlă

Sadină

(a) stereza –

Spilcuit – aranjat

Strudăneala

Sterpezeală – (nec.)

Sulican –

Şandrama –

Şopăcăială –

Şulearcă – ţuică crudă , făcută de curând

Ştirbină – adâncitură făcută la tăişul unui obiect de tăiat.

Ştucat – ( în zonă) o bucată de mămăligă ( prea mare , cuvânt ce-i folosit cu scopul de a ironiza pe cel aşa de înfometat care nu mai calculează anumite gesturi: ditamai ştucatul ! )

Şuet

Şuier

Şuer

Şurlicaie –

Talainiţă – o vită care se supraveghează greu la păscut; figurat – o femeie care umblă cu mai mulţi bărbaţi

Tanjă –

(a) Tânji – a dori

Trânci –

Tăfălogă –

Târş –

Târşă -

Târâş –

Tercălău –

Teleleică –

Teleleu –

Tizic –

Toiaş – ( nec) egoist , ascuns şi prefăcut ,

Tolomac –

Toporaş – în zonă se foloseşte numai ca diminutiv al lui topor ; pentru plantă se foloseşte denumirea de călţunaşi sau călţunei.

Toporişcă –

Toptan –

Trăgoi –

Trencău –

Troană –

Ţanc – pisc

Ţandără –

Ţapcă

Ţâfloi – cineva care s-a umflat în burtă fie mâncând, fie bând

Ţâmpănă - cineva care s-a umflat în burtă mâncând şi ciorba a fost acrită cu sirop de fructe verzi; se înţelege că respectivul are o colită de fermentaţie.

Ţâmburuş –

Ţâţână – balama , rădăcină

Ţepuşă – la drugi (pe margini sunt ţepuşe – pentru stabilitate când fânul este transporatat în car ); pe mirişte, cioturile din tulpinile de grâu după ce a fost secerat )

Ţepoi

Ţiu – a doua daltă ( cea subţire ) de la târnăcop

Ţugui –

Ţuluc – (în zonă: parte a organului genital al unui băiat)

Ţurlan ( nec)

Tuturuş

Zâzanie – ( in zonă – zânzanie )

Zălud –

Zăltat

Zărăghit –

Zavistie

Zăcătoare

Zălud

Zăltat

Zăpodie – platou , podiş

Zărzanie – prostioară

Zărzănios – ( despre un puşti ) care face prostioare

Zâmblâc –

Zâmbre –

Zângală –

Zbanghiu – care se uită cruciş

Zdramiţă – ( dramiţă )

Zdrângă –

Zemârcă –

Zgaimă – ( dic. Zgaibă)

Zgâtie –

Zoană –

(a se ) zmiorcăni –

Zmiorcăit – care plânge din orice; glasul pisicii când se roagă pentru mâncare

Znagă –

Zurbagiu – scandalagiu , rebel

Zurba –

Zurbagiu –

Zurbalâc –

Zuza - băieţoasă, care nu-i feminină

Zvârlugă –

Vârzog –

Văioagă –

Vârtelniţă –

Vâlgarie –

Venetic –

Veleat – i-a ieşit ( trecut) veleatul , în afara legii nu neapărat cu fapte grave şi de neiertat, nu-i convine nimic, i-a trecut timpul, nu-i intri in voie cu nimic ,

Vlaştină – ( necunoscut) – veleat , durata , dambla , în expresie: să-şi facă vlaştina

Vraişte –

Vrască – nuia pentru pedeapsă

Usuc –

Un comentariu:

Anonim spunea...

Cuvinte dacice:
JÁRCĂ jărci f. 1) Oaie bătrână și slabă. 2) Piele de oaie de proastă calitate. 3) Cojoc vechi și jerpelit. /Orig. nec.
Jerpeli, joarță
- din Proto-IE: *g’era-, *g’rā- "Crescut, vechi, care se maturizeze, care a îmbătrânit” coradicale: gr.geron, grua(bătrân, bătrână), sanscrit jarati- a îmbătrâni, a se boșorogi; jirna/jurna- vechi, putrezit etc.

JIGĂRÁIE, jigărăi, s. f. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2. Câine slab, prăpădit; jigodie. arsură; foarte multe derivate!!

sursa: IE dhegʷh- „a arde”; coradicale: alb. djeg (a arde), sanscrit dagdha, daha- a arde, combustie, lat.foveo, febris. În română dacicul diegis a căpătat o africată dz în față cu a fost lat.deus și rom. dzeu/dzău în vechime..deci dzieg= jeg etc.

Jar, jărăgai vine din palatizarea sunetului dacic ge din „germisara”- apă fierbinte/caldă.
IE *gʷher[e]-, *gʷhrē- a arde, a încălză: coradicale: alb. zjarr- foc

ghiuj, ghiujan
IE *gʷeyǝ-a îmbătrâni, a pieri (fără legătură cu gjush- bunic)

moșmondi
IE *mAnd-
Meaning: slow
Old Indian: mand- (impf. á-maman, imp. mamandhi) `to tarry, stand still'; manda- `moving slowly, idle, lazy'
Slavic: *mǭdī́tī `zögern', *mǭdьnъ etc.
năprui- prost (neluminat..la cap)
vine din IE apr- lumină, cer, căldură (alte derivate: adj.priu, aprig, prour, prian)
saramură din IE sal- sare(și dacii aveau cuvântul) iar mură la fel.Un lingvist spune că Halmyris ar însemna exact asta,saramură, numai că au grecizat denumirea tracică.
Târș e consemnat la grecii antici drept împrumut tracic; reprezenta celebrul tîrș al lui Dionisos.

zânzanie, zănatec - alb. zënie= blocaj
ceartă
luptă
captura
ceartă
scandal
dispute
zâmbre e dacic. IE g'ombhos- „gingie, dinți”. coradicale: alb.dhëmb- dinte, sl.zob
zimbru și zâmbru la fel dacice.

a zâmba- alb.dhëmb- „durere, a durea”

poale - alb.palë(idem.)

ETC.
Ș.A.M.D