Acest „dicţionar camborean“ nu reprezintă vreo scorneală poeticească, în această zonă limba română trăieşte în cadrul ei firesc , însă există o „ samă de cuvinte“ care sunt folosite fie cu un sens uşor diferit decât pe ansamblu, fie că sunt numai ale locului, fie că unele nu au fost de găsit în dicţionare , atlase , etc.
Dacă , cel puţin un singur cuvânt am salvat , în sensul că este cuprins aici şi nicăieri în alt loc nu-i notat , atunci se cheamă că nu am alergat după vânt.
Dacă lipseşte explicaţia pentru un cuvânt înseamnă că este folosit în sensul indicat în DEX; a fost menţionat spre a se arăta preferinţa „zonei“ către anumite cuvinte .
gârghiţă
Haidău –
Haidamac –
Haită
Haram – a îsuşi pe nedrept
Hardughie –
Hartan –
Handriţă –
Hanţă –
Hăbâdie
Hăgiş –
Hăituit – hărţuit , încolţit din multiple direcţii
Hălăciugă –
Hănie –
Hârjoabă –
Hârlav – ticălos , murdar
Hodineală ; a face ceva cu hodineli ( in reprize de respiraţie)
„ bei cu hodineli , maică !“
Honcăială –
Holeajă –
Holejit – încropit
Holomosteală – coţopeneală , strudăneală , zbatere
Horjogos – aspru
Hoşmanlău –
Hudiţă –
Huimă –
Huidumă –
Huituit – alungat în mod repetat, bunica vitregă ce-şi huituie nepoţii
Hulpav
Hultan – vultan , viteaz
Iagmă ( iacmă) – nec.
Iritic –
Izbelişte –
Izgojie –
Izgon –
Înfofolit –
Îmboborojit –
Îmbujorat – aprins la faţă, are temperatură
(a se ) închirfosi –
Împopoţonat –
Închipuit –
Înhăimurat – prea îmbrăcat ( fig. prea gras )
Înfolat – ( fig. prea gras, înfăşurat în cărnuri )
Înspicat –
Întinat - murdărit
Înţinat –
Japcă –
Jarcă –
Jigărai –
Jărăgai –
Jigârlău – şanţ natural pe o coastă, făcut de ape,
Jinduit –
Lălâu –
Leoarcă – sil. ciuciulete
Leşteavă – nec. plouat
Lişcută – cel care vrea de haram
Loloaţe –
Matahală –
Mătăhălos –
Mangă –
Mocirlit –
Mocofan –
(a se ) moşmoni –
Mozoleală – în zonă: mozgoleală ( forma folosită în zonă desemnează faptul că ţi-ai dat pe faţă cu o substanţă lipicioasă , cleioasă ; s-a mozgolit cu dulceţă. Haşdeu spune despre această formă că ar fi cuvânt dacic ). Expresia „ si i-au tras un mozol“ adică s-au sărutat – nu este folosită în zonă)
(a) Mâglisi –
(a) Mezdri –
(a) Mizdri –
Morfolit – ( în zonă: despre un obiect – încălţăminte sau de îmbrăcat – terfelit , uzat rapid şi fără noimă ; face aşa ceva un om neglijent , nespilcuit , aerian )
Moşdrean –
(a) Murui –
Muruială –
Muşiţă –
Năcăbui –
Năduf –
Năgârlău –
Nănac –
Nănău –
Năprasnă – din sl
Năprui –
Năsărâmb –
Năstavăr
Năzglob –
Neleapcă –
Noaten –
Noimă –
Nojiţe –
Obială – in loc de ciorap
Oblojeală –
(a ) obloji –
Obroc –
Obrintit –
Ogrinji –
Oplean – la sanie ( şi la jug ?)
(a se ) oploşi –
Orătanie –
Oropsit –
Otova –
Otreapă –
Oţărât – s-a înverşunat , răscolit
Paceaclie –
Paceaură –
Pachiaug –
Pacoste –
Palicar –
Pampă – fără dinţi
Panaramă –
Pandalii –
Paniu – stricat la minte
Panglicar –
Paporniţă –
Păienjeneală – afecţiune a vederii , omul mai vede ca prin pânza de păianjen; afecţiune uscată a ochiului
Pămâncior –
Pângarie –
Pârdalnic
Perdaf –
Pipernicit –
Pişoarcă – pentru zonă ( ţuică slabă )
Pişorniţă – ploaie de toamnă
Plămadă –
Plămădeală –
Pleava –
Plocon –
Ploconeală –
Pocliseală – cuvântul este aproape onomatopeic; diminuare a vederii însoţită de o secreţie lipicioasă a ochiului .
Popelga ( în dic. Popelca ) –
Pomosteală –
Posledie –
Poştoacă – bucată de blană de oaie sau figurativ despre o bundă foarte veche şi uzată.
Poşircă –
Povarnă –
Povârniş –
Prapori –
Praporniţă –
Prăjină –
Prăştină –
Pricăjit –
Pricină –
Pricinar –
Pripor –
Pristolnic ( în zonă pentru acelaşi obiect chistornic ) obiect preluat de Creştinism de la - Vechea Credinţă şi adaptat ?!
Pripas –
Pripăşit –
Puiandru –
Puleica – o femeie cu apucături de bărbat
Puzderie –
Razgaiat - alintat
Răpciugă –
Rătuţeală – nebuneală a vorbei ( fară violenţă)
Răsfug –
Rână –
Râncău – mascul care are un singur testicul
Rânză – ghem
Rebegit –
Rogodele –
(a) rogodi – a mânca fructe ( cam necoapte)
Sadină – în zonă: soi, neam , fel
Saramură –
Săltat
Scalişte – zângală , cu ciurda , adunătură
(a se) scovârda –
Scovârdat –
Slin –
Smuci –
Smucit –
Spălăcanie – apă chioară;
Sperlă –
Spirtoc – prună verde deviată genetic; în timp ce prunele normale sunt imposibil de consumat , spirtocii sunt dulci ( apar ca o anomalie , mai mari decât surorile lor şi după câteva săptămâni de la deviaţia respectivă – ei se stafidesc şi cad.
Spoiederă –
Spuzeala
Spuza
Storişte – loc umbrit , ferit şi răcoros
Stănoagă –
Suliman – fard
Sulimeneala - fardare
Sihlă
Sadină
(a) stereza –
Spilcuit – aranjat
Strudăneala
Sterpezeală – (nec.)
Sulican –
Şandrama –
Şopăcăială –
Şulearcă – ţuică crudă , făcută de curând
Ştirbină – adâncitură făcută la tăişul unui obiect de tăiat.
Ştucat – ( în zonă) o bucată de mămăligă ( prea mare , cuvânt ce-i folosit cu scopul de a ironiza pe cel aşa de înfometat care nu mai calculează anumite gesturi: ditamai ştucatul ! )
Şuet
Şuier
Şuer
Şurlicaie –
Talainiţă – o vită care se supraveghează greu la păscut; figurat – o femeie care umblă cu mai mulţi bărbaţi
Tanjă –
(a) Tânji – a dori
Trânci –
Tăfălogă –
Târş –
Târşă -
Târâş –
Tercălău –
Teleleică –
Teleleu –
Tizic –
Toiaş – ( nec) egoist , ascuns şi prefăcut ,
Tolomac –
Toporaş – în zonă se foloseşte numai ca diminutiv al lui topor ; pentru plantă se foloseşte denumirea de călţunaşi sau călţunei.
Toporişcă –
Toptan –
Trăgoi –
Trencău –
Troană –
Ţanc – pisc
Ţandără –
Ţapcă
Ţâfloi – cineva care s-a umflat în burtă fie mâncând, fie bând
Ţâmpănă - cineva care s-a umflat în burtă mâncând şi ciorba a fost acrită cu sirop de fructe verzi; se înţelege că respectivul are o colită de fermentaţie.
Ţâmburuş –
Ţâţână – balama , rădăcină
Ţepuşă – la drugi (pe margini sunt ţepuşe – pentru stabilitate când fânul este transporatat în car ); pe mirişte, cioturile din tulpinile de grâu după ce a fost secerat )
Ţepoi
Ţiu – a doua daltă ( cea subţire ) de la târnăcop
Ţugui –
Ţuluc – (în zonă: parte a organului genital al unui băiat)
Ţurlan ( nec)
Tuturuş
Zâzanie – ( in zonă – zânzanie )
Zălud –
Zăltat
Zărăghit –
Zavistie
Zăcătoare
Zălud
Zăltat
Zăpodie – platou , podiş
Zărzanie – prostioară
Zărzănios – ( despre un puşti ) care face prostioare
Zâmblâc –
Zâmbre –
Zângală –
Zbanghiu – care se uită cruciş
Zdramiţă – ( dramiţă )
Zdrângă –
Zemârcă –
Zgaimă – ( dic. Zgaibă)
Zgâtie –
Zoană –
(a se ) zmiorcăni –
Zmiorcăit – care plânge din orice; glasul pisicii când se roagă pentru mâncare
Znagă –
Zurbagiu – scandalagiu , rebel
Zurba –
Zurbagiu –
Zurbalâc –
Zuza - băieţoasă, care nu-i feminină
Zvârlugă –
Vârzog –
Văioagă –
Vârtelniţă –
Vâlgarie –
Venetic –
Veleat – i-a ieşit ( trecut) veleatul , în afara legii nu neapărat cu fapte grave şi de neiertat, nu-i convine nimic, i-a trecut timpul, nu-i intri in voie cu nimic ,
Vlaştină – ( necunoscut) – veleat , durata , dambla , în expresie: să-şi facă vlaştina
Vraişte –
Vrască – nuia pentru pedeapsă
Usuc –
Un comentariu:
Cuvinte dacice:
JÁRCĂ jărci f. 1) Oaie bătrână și slabă. 2) Piele de oaie de proastă calitate. 3) Cojoc vechi și jerpelit. /Orig. nec.
Jerpeli, joarță
- din Proto-IE: *g’era-, *g’rā- "Crescut, vechi, care se maturizeze, care a îmbătrânit” coradicale: gr.geron, grua(bătrân, bătrână), sanscrit jarati- a îmbătrâni, a se boșorogi; jirna/jurna- vechi, putrezit etc.
JIGĂRÁIE, jigărăi, s. f. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2. Câine slab, prăpădit; jigodie. arsură; foarte multe derivate!!
sursa: IE dhegʷh- „a arde”; coradicale: alb. djeg (a arde), sanscrit dagdha, daha- a arde, combustie, lat.foveo, febris. În română dacicul diegis a căpătat o africată dz în față cu a fost lat.deus și rom. dzeu/dzău în vechime..deci dzieg= jeg etc.
Jar, jărăgai vine din palatizarea sunetului dacic ge din „germisara”- apă fierbinte/caldă.
IE *gʷher[e]-, *gʷhrē- a arde, a încălză: coradicale: alb. zjarr- foc
ghiuj, ghiujan
IE *gʷeyǝ-a îmbătrâni, a pieri (fără legătură cu gjush- bunic)
moșmondi
IE *mAnd-
Meaning: slow
Old Indian: mand- (impf. á-maman, imp. mamandhi) `to tarry, stand still'; manda- `moving slowly, idle, lazy'
Slavic: *mǭdī́tī `zögern', *mǭdьnъ etc.
năprui- prost (neluminat..la cap)
vine din IE apr- lumină, cer, căldură (alte derivate: adj.priu, aprig, prour, prian)
saramură din IE sal- sare(și dacii aveau cuvântul) iar mură la fel.Un lingvist spune că Halmyris ar însemna exact asta,saramură, numai că au grecizat denumirea tracică.
Târș e consemnat la grecii antici drept împrumut tracic; reprezenta celebrul tîrș al lui Dionisos.
zânzanie, zănatec - alb. zënie= blocaj
ceartă
luptă
captura
ceartă
scandal
dispute
zâmbre e dacic. IE g'ombhos- „gingie, dinți”. coradicale: alb.dhëmb- dinte, sl.zob
zimbru și zâmbru la fel dacice.
a zâmba- alb.dhëmb- „durere, a durea”
poale - alb.palë(idem.)
ETC.
Ș.A.M.D
Trimiteți un comentariu