joi, 30 iulie 2009

81. Rozeta de Aur şi Rombul de Aur

Rupestrele de la Aluniş – Nucu, Piatra Broscari (1), la Basarabi - Murfatlar, Piatra de la Fărcaşa, pereţii complexului de la Şinca Veche au desene şi semne al căror mesaj deocamdată nu am reuşit să-l descifrăm.
Ce este sigur: aceste desene conţin şi elemente de geometrie sacră. Autorul (Homo Geometricus) a folosit elementele simple: punct, segment, cerc, pătrat, romb şi prin felul cum le-a aşezat într-un anumit conglomerat a
reuşit să creeze Mesajul. Fie că este vorba de un alfabet local, fie că este vorba de o scriere pictografică, aceste vestigii trebuie protejate: dacă celui ce
vine după noi îi ţâşneşte ideea descifrării !



Triunghiuri de Aur în Rozeta de Aur

Definiţie: Se numeşte triunghi de aur triunghiul isoscel pentru care
raportul lungimilor a două laturi este egal cu Numărul de Aur :



Observaţii:
10 În triunghiul de aur prin construcţia unghiului cu măsura de 360 se obţin ambele feluri de triunghi de aur.
Proprietate: În triunghiul de aur raportul a două laturi de lungimi diferite are valoarea Numărului de Aur.
20 În pentagonul regulat prin construcţia diagonalelor aceluiaşi vârf se obţin trei triunghiuri de aur.
Proprietate: În pentagonul regulat raportul dintre lungimea diagonalei şi lungimea unei laturi are valoarea Numărului de Aur.
b) Prin desfăşurarea unui semi-dodecaedru se poate obţine o rozetă formată din cinci pentagoane regulate ( figura următoare) .
















luni, 20 iulie 2009

80. Vârful retezat şi Zeul

Dacă la origini Zeul a fost pământean şi, pentru faptele sale , a căpătat nemurirea, atunci comportamentul celor ce l-au zeificat are duplicitate: cele ce ar trebui să se întâmple sunt cu adresă către Cel Înalt, felul cum sunt transmise – ţine de planul terestru.
Locul unde erau trimise către Zeu cerinţele trebuia să fie cu un pic mai înalt decât ceea ce este în jur – mai aproape de Zeu – primul motiv. Alte motive: locul unde ai stat de vorbă cu divinitatea devine sacru, acest spaţiu te obligă să ai un alt comportament şi , prin sacralizarea unui centru, arealul în care este inclus nu este uitat, nu este ocolit.
Denumirea de „vârful retezat“ este sugerată de Vasile Lovinescu, însă ceea ce există în teren te îndeamnă să foloseşti aşa locuţiune. Nu orice comunitate avea în apropiere un munte căruia să-i fie „amenajat“ vârful, dar dacă exista - de ce nu!
Cei aflaţi mai la şes căutau sau ridicau o movilă. Probabil că este greu de stabilit dacă în primele momente Sanctuarul avea ca anexă Platoul; să fi fost platoul parte a sanctuarului ?!
Aceste gânduri înfioară omul din prezent ,însă pentru cei ce practicau îmbunarea Zeului prin sacrificiu – totul se înscria în normalitate, numai dacă nu te bucurai că ai fost ales era obligatoriu să fi blestemat şi lipsa de bucurie apărea numai pentru că nu ai vrut să mori, nu ai vrut să întâlneşti Zeul.
Acestea se întâmplau în vremurile mei vechi. Mai nou: Pitagora, Zamolxis şi străsihaştrii ( cu puţin până în creştinism, poate odată cu el) au zis ca ofranda să nu mai fie cu vărsare de sânge.
Clădirea unei biserici creştine, dacă nu este amplasată pe cel mai înalt loc, atunci are , cel puţin, cel mai înalt soclu dintre toate clădirile comunităţii.
Platoul de sacrificiu al pelasgo-traco-daco-geţilor numit Piatra Rotării de la Cătina cred că este cel mai vechi loc unde omul a amenajat ceva, aici, pe aceste plaiuri. Platoul există şi se poate vorbi despre el nu din poveşti , ci privindu-l. Privindu-l dai numere treptelor de piatră dăltuite cu migală şi oarecare precizie.
Ghimpele îndoielii: ce fel de unelte au folosit !?
Să fie bine!

duminică, 5 iulie 2009

79. Vârful retezat şi puterea ( 1 )

La popoarele străvechi – platoul de sacrificiu era baza mică a unui trunchi de piramidă; actul sacrificial avea intenţii religioase. La derularea corectă a ritualului asistau ( sau participau) persoane cu rang preoţesc destul de înalt. Culoarea sângelui vine din soare. Şi vinul de culoare roşie este un vehicul. Ideea centrală a cultului era simplă: Soarele obligă pământul să producă cele necesare vieţii. Răspunsul de mulţumire, alteori tentativă de îmbunare: sacrificiul. S-a zis că ordinea ar fi aceasta: sacrificiul uman, animalier, vegetale ( în unele cazuri: obiecte).
Deci, platoul de sacrificiu , acolo unde mai sunt urme neclintite, vorbeşte despre o foarte îndepărtată vechime a noastră. Pe la 500 î. Hr. Zamolxis vine cu ideea propusă de Pitagora: să nu mai fie aduse sacrificii sângeroase . Evident că au trecut mulţi ani până a devenit lege: în momentul apariţiei creştinismului nici geto-dacii nu mai practicau aşa ceva. În zona rupestrelor există trei locuri, care, cu siguranţă, au fost platouri de sacrificiu: la Aluniş, lângă Nucu şi Piatra Rotării (Cătina).
Despre platoul din Vârful Cămăruţei (Begu – Pănătău) se vorbeşte numai; nici peştera nu mai există. Se pare că nici Odobescu nu le-a „prins“ la 1871 când a vizitat zona.
Este posibil ca Pitagora să-i fi vorbit lui Zamolxis despre piramidă; mai mult, cum au fost în Egipt şi au vorbit cu preoţii templelor de acolo, au văzut şi piramidele cele mari şi au aflat despre rostul lor.
Strămoşii noştri au zis: „de ce atâta efort: noi avem munţii: unii-s făcuţi din piatra cea mai bună pentru cioplit !“ Către platou trebuie să urci: acolo este Locul Înalt pe care Zeul îl poate observa cu uşurinţă. De la baza minimasivului se ciopleau trepte ( Piatra Rotării) sau nişte adâncituri ( trepte înfundate – la Aluniş şi pe valea Pârscovelului); la Nucu se pare că au fost făcute câteva din piatră cioplită şi instalate la marginea platoului.
Din treptele de la Piatra Rotării au mai rămas 14: de la jumătatea minimasivului în sus. Şi platoul a început a se deteriora. La Aluniş platoul nu mai apare definit, însă treptele pentru paşi există. Platoul de la Nucu are şanţ colector, iar cel de la Piatra Rotării are gropi colectoare.
Un algoritm verosimil ar fi următorul: venind în Dacia, Zamolxis îndeamnă a nu se mai face sacrificii sângeroase; deci aceste platouri existau de până la venirea lui din Grecia-Egipt.
Dacă despre : Babele şi Sfinxul din Bucegi, despre Omul care priveşte Steaua Polară – lângă Vătraiu, despre Babele de la Ulmet ( mult mai spectaculoase decât cele din Bucegi, dar necunoscute!), despre zeiţa Nefertiti de la stânca lui Dionisie – nu se ştie dacă sunt începute prin cioplire şi finisate de intemperii sau sunt complet capricii ale naturii, atunci despre aceste trepte nu se poate vorbi decât că sunt făcute de om. Eu nu pun la îndoială importanţa urmelor de la Sarmisegetuza şi cele anexe acelui areal, dar pe celelalte , cum ar fi şi acestea din Carpaţii de Curbură , în afară de Odobescu, nu prea le-a văzut nimeni.
Treptele şi platoul de la Piatra Rotării ar trebui poleite cu platină: ele vorbesc de cea mai îndepărtată vechime a noastră.
Dacă despre Platoul de andezit de la Sarmisegetuza nu se ştie precis: era ceas ori folosea la sacrificii, despre cele amintite aici nu sunt dubii: nu a venit nimeni să le aranjeze ştiinţific ( nici nu prea ar fi posibil !).
La actul de sacrificiu participau preoţii care aveau o aşa îndatorire; străsihaştrii au fost oamenii de tranziţie, primeau cuvintele de instruire direct din gura lui Zamolxis şi plecau în lume; axa filozofiei lor: îndreaptă prin insistenţă şi blândeţe. Trăieşte în natură , însă precum ea. Să nu ajungi să faci iertare aproapelui ; până acolo – drum lung: îndreaptă-l ! Universul este simetric; faptele vor primi răspuns prin simetrie. Dacă îţi cobori seninătate în suflet, trupul nu se va clinti. Filozofia lor curgea dinspre Pitagora şi se îndrepta spre Creştinism: „ umblă precum Cel Proaspăt prin roua dimineţii !“ -( traducere aproximativă ). De aceea Creştinismul a fost primit prin paralelism, fără convulsii.
La început a fost Platoul, apoi Sanctuarul – la daci, ca domenii deschise, în aer liber, numai forma lor circulară le delimita – proiecţii ale discului solar. Cred că ar fi bine să nu mai confundăm Platoul cu Sanctuarul.
În sanctuar Zeul poate fi înduplecat prin prezenţa ta, prin efectul de grup, prin vorbe ( spuse în gând sau murmurate în cor), prin melodie; Pitagora a consacrat sunetului multe clipe de studiu.
În care moment istoric sanctuarul nu mai are anexă Platoul ?
Spaţiul real de la Piatra Rotării , prin configuraţie indică precis că acolo nu a fost sanctuar, la Aluniş grotele sunt în apropiere, la Nucu grotele sunt departe de platou. Este posibil ca sanctuarul să nu necesite pardoseală de piatră – acolo unde totuşi există are numai rol estetic. În Muchie la Arie, La Prunii lui Mutu, Vâful Goţilor, Lângă vârful Vătraiu – sunt vârfuri retezate – cândva amenajate artificial. Peste ele au crescut păduri , însă forma circulară este evidentă cu diametrul măsurabil - acum.
Deci fiecare comunitate avea în preajmă un Cogaion.
Să fie bine !