luni, 20 iulie 2009

80. Vârful retezat şi Zeul

Dacă la origini Zeul a fost pământean şi, pentru faptele sale , a căpătat nemurirea, atunci comportamentul celor ce l-au zeificat are duplicitate: cele ce ar trebui să se întâmple sunt cu adresă către Cel Înalt, felul cum sunt transmise – ţine de planul terestru.
Locul unde erau trimise către Zeu cerinţele trebuia să fie cu un pic mai înalt decât ceea ce este în jur – mai aproape de Zeu – primul motiv. Alte motive: locul unde ai stat de vorbă cu divinitatea devine sacru, acest spaţiu te obligă să ai un alt comportament şi , prin sacralizarea unui centru, arealul în care este inclus nu este uitat, nu este ocolit.
Denumirea de „vârful retezat“ este sugerată de Vasile Lovinescu, însă ceea ce există în teren te îndeamnă să foloseşti aşa locuţiune. Nu orice comunitate avea în apropiere un munte căruia să-i fie „amenajat“ vârful, dar dacă exista - de ce nu!
Cei aflaţi mai la şes căutau sau ridicau o movilă. Probabil că este greu de stabilit dacă în primele momente Sanctuarul avea ca anexă Platoul; să fi fost platoul parte a sanctuarului ?!
Aceste gânduri înfioară omul din prezent ,însă pentru cei ce practicau îmbunarea Zeului prin sacrificiu – totul se înscria în normalitate, numai dacă nu te bucurai că ai fost ales era obligatoriu să fi blestemat şi lipsa de bucurie apărea numai pentru că nu ai vrut să mori, nu ai vrut să întâlneşti Zeul.
Acestea se întâmplau în vremurile mei vechi. Mai nou: Pitagora, Zamolxis şi străsihaştrii ( cu puţin până în creştinism, poate odată cu el) au zis ca ofranda să nu mai fie cu vărsare de sânge.
Clădirea unei biserici creştine, dacă nu este amplasată pe cel mai înalt loc, atunci are , cel puţin, cel mai înalt soclu dintre toate clădirile comunităţii.
Platoul de sacrificiu al pelasgo-traco-daco-geţilor numit Piatra Rotării de la Cătina cred că este cel mai vechi loc unde omul a amenajat ceva, aici, pe aceste plaiuri. Platoul există şi se poate vorbi despre el nu din poveşti , ci privindu-l. Privindu-l dai numere treptelor de piatră dăltuite cu migală şi oarecare precizie.
Ghimpele îndoielii: ce fel de unelte au folosit !?
Să fie bine!

Niciun comentariu: