152. Lentila de chihlimbar a Luanei

Lentila de chihlimbar a Luanei

( o legendă )

Celebra lentilă de chihlimbar ar fi de mărimea unei coroane regeşti ( un oval aşa de mare !); este posibil să fi existat altfel de norme prin care se da valoarea chihlimbarului în trecut . Această legendă legată de lentilă statorniceşte faptul că Luana era persoană feminină, nemăritată în momentul când a ajuns pe aceste plaiuri. I-a învăţat pe localnici atât de multe încât aceştia , după un număr de ani , i-au dăruit obiectul şlefuit – mai mult să arate că şi ei se pricep la ceva, fără să bănuiască puterile de ajutor întru” tămăduire: bucuria darului primit s-a întors ca faptă de bine dinspre Luana către localnici; culoarea materialului – galben foarte deschis ( spre alb… Luana din această legendă era blondă !) şi felul măiestrit în care era şlefuită lentila, poate şi modul în care era ţinută în momentul în care persoana de studiu era privită , toate acestea făceau ca aura de dincolo de lentilă să fie vizibilă: în perfecţiune monumentală când subiectul era sănătos , sau cu neregularităţi în anumite locuri dacă subiectul avea beteşug. Luana folosea pentru un anume ritual praf de nuanţa aceasta gălbui spre alb … dizolvat … şi cu aşa ceva îşi întreţinea părul de l-a avut pentru totdeauna acoperit cu horbotă de bulbucei şi inele. Legenda spune că de aceiaşi nuanţă era şi cel din lentila principală ……lentila avea mâner … tot din chihlimbar….mâner străpuns de un tunel , spre partea dinspre mâna ce ţine piesa se termină cu un fel de semisferă de o altă nuanţă decât mânerul şi mânerul şi el de o altă nuanţă . Un alt tunel intră în ghiventul semisferei şi chiar în semisferă. Rostul acestor tuneluri : la cea mai mică rotaţie a întregului , fiind modificat unghiul de incidenţă, apar ... ape ... , alţii le-au numit ... flăcari ... în mânerul de chihlimbar, iar la o rotaţie continuă se creează un fel de dans: dansul focului în chihlimbar; lentila - chihlimbar provenind din bulgăre masiv. Alte legende ( laterale !) vorbesc de existenţa altor douăsprezece lentile mici ce formau suita pentru lentila principală, dar fiecare avea o altă nuanţă şi era folosită cu un scop diferit decât celelalte. De exemplu o lentilă mică avea nuanţa negru - verde , bineînţeles de cea mai mare valoare; se zice că prin această lentilă mică erau privite ( pentru interpretare ) flăcările focului ce însoţea un anume sacrificiu. Fiecare lentilă mică avea câte un rol ( unic !) , iar lentila mare, făcută din chihlimbarul cel mai puţin valoros – cerut pentru transparenţa necesară !) folosea la a fi văzută aura cuiva. Rămâne să ne uimim ce măiestrie aveau acei meseriaşi .

Mânerul era străpuns de un tunel cu forma de prismă octogonală regulată, muchiile laterale fiind desăvârşite în unghiurile octogonului regulat şi faptul că mânerul este străpuns, culoarea chihlimbarului, oglindirea reciprocă a feţelor se zice că se formau imagini imposibil de descris, trebuie să priveşti.

Rama lentilei se compune din douăsprezece bucăţi de formă cilindrică aşa de fin şlefuite la capete că numai nuanţele diferite ale chihlimbarului fac posibil să descifrezi locul de îmbinare. Prin inima ramei trece tunel tot de formă cilindrică; rama este încorsetată în vergele răsucite de chihlimbar care urmează în spirală forma ovoidală a întregului.

Luana i-a învăţat pe localnici arta vindecării: legenda spune că dicta remediul pentru fiecare caz în timp ce privea prin lentila mare, numai dacă era simţită nevoia mai erau cercetate şi alte lentile satelit.

Despre cum păstrau asemenea odor … ne putem numai imagina dacă facem comparaţie ( respectând proporţiile cuvenite …) cu felul în care < îşi păstra > fluierele , cele şapte cavale şi piatra de răsfug nea Zăican ( baciul - ăl bătrân ! - aveţi descrieri în câteva postări din acest blog .. ).

Despre forma lentilei mari, despre lentilele mici, mărimea mânerului faţă de cea a ovalului propriu-zis, culorile din ovalele mici faţă de ovalul mare, halucinaţiile create de lumină lovind obiectul --- totul era prins în desăvârşită armonie şi , neştiind ce cuvinte să foloseşti spuneai numai atât: ... ce minune ! ....

Mulţi caută ( la suprafaţă ) chihlimbar şi mai toţi aceşti căutători cunosc legenda lentilei; nu îi tentează valoarea chihlimbarului sau a ansamblului … ceea ce produce înverşunare este faptul că Luana a ţinut în mână acel mâner şi … după ea … mai toţi regii şi marii preoţi ai pelasgilor, tracilor , geto-dacilor … se zice că chiar unii domnitori au gustat fericirea de a atinge aşa ceva. Pentru că suntem pe tărâmul vorbelor vorbite , ultimul Mare ce ar fi atins obiectul a fost Cuza ( care a vizitat în mare secret zona !), călugărul păstrător ( al religiei vechi ) iar fi vorbit privind prin lentilă şi de cele trecute , şi de cele prezente , şi de cele viitoare cu aşa exactitate rece a limpezimii încât domnitorul ar fi oftat la sfârşitul expunerii : ... asa minune , mai rar ! ...

Realitatea vine cu un sâmbure să confirme legenda: în plină epocă a reformelor ( şi secularizarea) Cuza susţine în acelaşi timp construcţia unei biserici noi în satul Muscelul Cărămăneşti ( locaşul există azi ); mai mult: ţine ca pictura să fie cea de la Agapia ( Grigorescu a mai pictat şi Zamfira şi Căldăruşani ) şi sunt aduse calfele lui Grigorescu ( doi fraţi ) ; totul este pictat pe lemn de tei. În interiorul acestei biserici ai senzaţia ( normală !) că te afli la Agapia.

Legenda îşi termină firul ( atât cât este însăilat până în prezent ! ) în felul acesta: lentila s-ar afla în deja celebra ascunzătoare ( chilie ) plină ochi cu chihlimbar nemurit în bulgări ( neprelucrat) sau în alte minuni. Cel care ar descoperi asemenea comoară … ar trebui să aibă grijă … lentila de chihlimbar a Luanei valorează cât greutatea în aur a Carpaţilor de Curbură.

Notă: cine citeşte această postare este rugat să ţină cont de subtitlul anexă… legendă !

de Grigore Rotaru Delacamboru