156. La Ulmet : trovanţii de pe culme

La Ulmet : trovanţii de pe culme

De multe ori celebritatea este nemeritată; trovanţii de la Costeşti , din mai multe motive – sunt celebri: prin forma lor – aluzii falice – produc zâmbetul şi … formând un muzeu în aer liber … admitem că celebritatea lor este meritată. Tot de multe ori celebritatea distruge individul: cum ajunge cineva la Costeşti caută un trovănţel să-l aibă acasă , la Bucureşti , pe birou … „ mânca - l - ar mama ! “ , mai ales că s-a răspândit zvonul că un asemenea corp ar avea aură ( pastel!) – sursă de unde benefice .

Autor photo : C.R.B.

Fenomenul are pereche: piatra în formă de inimă de pe Culmea Broscaru a fost mutilată de unul cu ranga, să aibă şi el o parte din aşa odor pe birou³ mai ales că mostra avea incizate semne ( poate cu vechime milenară ! ).

Autor Photo : R.G.

Oricare trovant de la Ulmet nu încape în rucsac – ceea ce este bine, dar poate fi distrus – ceea ce nu este în nici un fel. Imediat ce dai nas în nas cu trovantul eşti obligat să observi forma: cei de la Ulmet au forme decente.

Autor photo : Ciprian

Din oricare unghi ai privi – forma este aceiaşi : cupolă formată din două farfurii separate de un plan de simetrie. Sunt expuse suprafeţe sferice perfecte , ideea că acele corpuri se rotesc acum , în acest moment în care le priveşti( parcă se aude şi un bâzâit însoţitor ) … este pregnantă : par să ne spună că prin zbor părăsesc pământul cu avânt către anumite stele; în jur , ca bază de susţinere, platoul de nisip sterp - cosmodromul. Ar fi valabilă şi ideea că trovanţii au zburat din inima pământului dar si-au retezat zborul aici la suprafaţă , să ne arate nouă cine sunt nu-i bine să-i întâmpinăm cu ranga !

Trebuie înfiinţată urgent Societatea pentru ocrotirea trovanţilor. Cineva a sugerat să adăugăm la titlu : „ şi pentru punerea în lumină “. Trovanţii stau în lumină-întuneric de milioane de ani şi nu le-a făcut nimeni rău , până mai adineauri. Cine îşi doreşte ceva pe birou să vină la Ulmet să filmeze trovanţii , să aşeze pozele pe birou să le privească din când în când.

Este suficient !

Autor photo : R.G.



de Grigore Rotaru Delacamboru

155. Culmea trovanţilor

Culmea trovanţilor

În Poiana cu Bâlcă misterul te încearcă până dă în uimire: nimic din peisaj nu ar îndreptăţi prezenţa Trovantului Singuratic; când se ajunge pe culme realizezi că într-adevăr el aici a crescut, fraţii mai în vârstă nu au luat-o la vale, fraţii mai mici trebuie să mai crească. Când ai pentru prima dată sub ochi Culmea … respiraţia dă rateuri: privirea este atrasă magnetic , fundalul nu mai contează , nu mai există; simularea coborârii pe oricare planetă ar fi realizabilă fără greutate aici. Trovanţii cresc … privindu-le formele , ori atingându-i cu mâna ajungi la concluzia că nu ai avea argumente împotrivă. Deci trecerea de la mineral la vegetal se face şi prin trovanţi: cine le dirijează creşterea, există „ o genă “ a creşterii lor , evident că este păstrat un algoritm. Admitem: trovanţii cresc ! Cum ? De frică să nu cazi în ridicol … te opreşti ! Să vină specialiştii ! Care ? Biologii, geologii, astrologii , radiesteziştii, paranormalii … mai bine toţi odată , pe rând fiecare ar avea dreptate. Străsihaştrii au căutat feliile de trovanţi nu neapărat pentru rezolvarea problemelor practice imediate; distanţa de la Rupestre până aici este destul de mare. Pentru acoperirea uleielor existau soluţii cu mult mai simple, dar acei oameni ai trecutului credeau în încărcătura bioenergetică a acestor corpuri; ca substanţă , în zonă , numai sarea ( saramura ) avea un aşa loc de cinste: masa-felie de trovant era obiect de cult alături de coloana cu vas. Oamenii prezentului din zonă păstrează aceste mese în curţile bisericilor pentru că sunt un simbol. Ceea ce este mai grav se produce în prezent: sunt trimişi oameni pe culme cu răngi , cu leviere să disloce felii „ pentru măsuţe rustice “ în curtea unor clădiri de beton ; rănile sunt proaspete şi încrâncenează. Străsihaştrii căutau lespezi rotunde dintr-o necesitate spirituală; dumneata om al secolului XXI ce ai cu aceste minuni ?! Cineva ar trebui să zică : stop! De ce să fie lipsiţi nepoţii mei, şi ai oricăruia dintre noi, de bucuria de a vedea în măreţia lor iniţială aceste bijuterii ! Opera lui Brâncuşi se află în dublură de sinteză … aici ! Nici o exagerare: complexul trebuie să devină zonă protejată , piesă în Patrimoniu Universal .

de Grigore Rotaru Delacamboru

154. La Ulmet – trovantul singuratic

La Ulmet – trovantul singuratic

Autor photo : R. G.

La Ulmet a răsuflat graniţa dintre ceea ce este viu şi amorf; vorbele de felul: pietrele cresc, pietrele se deplasează , unele stânci cântă … erau şi mai sunt considerate scorneli poeticeşti. Dacă vrei să ajungi pe Culmea cu babe ( denumire improprie ) şi treci mai întâi prin Poiana cu Bâlcă dai de primul trovant: jumătate în aer , jumătate în pământ. Jumătatea din aer are forma de farfurie cu baza de susţinere „ în sus “ , iar despre cea din pământ ghiceşti cu uşurinţă că are aceiaşi formă dar … în oglindă … cu baza de susţinere a farfuriei în jos …. in jur nu se vede un alt confrate. Dumnealui este respectabil : are peste 10 tone , pentru vârstă ar fi corect să folosim foarte multe zerouri şi în jurul lui se învârtesc cele mai multe legende. Una dintre legende ar face trecerea dintre nefiresc şi real : acest trovant a înmugurit sus pe Culme , nu aici jos în Poiană, dar având condiţii peste îmbelşugare a crescut prea repede , nepermis de repede , centrul de echilibru al complexului în care se afla …. s-a mutat în gol; trovantul s-a rupt şi de-a rostogolul a ajuns aici. Minune: axa de simetrie uneşte centrele celor două baze cu … Steua Polară. A doua legendă spune că a fost dislocat, mutat şi poziţionat de către extratereştrii care , se zice , vin din când în când şi-i schimbă locul şi-l reorientează . Trăiesc acele persoane care , în diferite momente au fixat repere în Poiană şi au măsurat distanţele dintre ele şi trovant : după şapte ani se constată o deplasare de 1 – 2 metri ( ? ) . Sensul deplasării ne este constant : a existat un moment când trovantul …. a urcat … în Poiană. A treia legendă este a unui martor ocular care …. a prins ….momentul când trovantul s-a deplasat : „ şi s-a lăsat peste Poiană un fel de huială , nu am văzut nimic împrejur doar mi s-au înfundat urechile , eram foarte aproape de bolovan , a început să se învârte ca titirezul , s-a smuls din iarbă , s-a înălţat deasupra pământului o jumătate de metru, bâzâitul era de te înspăimânta , nu pentru că era puternic , ci pentru că te făcea să tremuri fără să vrei cu totul, am vrut să fug dar eram ţeapăn şi s-a deplasat la dreapta locului unde se afla cu o lungime de om; de unde a plecat a rămas groapă , pământul gol – numai o noapte – pentru că a doua zi când am adus oameni …. iarba crescuse , oamenii au zâmbit dând din cap … adică mincinosul …. însă i-am făcut atenţi să observe că pietroiul s-a apropiat de Bâlcă “ . Priveşti în jur să vezi ceva deosebit : la stânga – sus este Culmea unde trebuie să ajungem, la dreapta – un bazin de apă , în spate o salcie imensă …. are vreo 2000 de ani , în faţă este Bâlca şi trovantul pe care îl privim , îl măsurăm , îl pozăm , îl filmăm , îi vorbim , unii zâmbesc , altora le este un pic teamă …. stop …cineva din grup ne anunţă că i se pare că trovantul a tresărit …ne adunăm urgent, se umple valea de blitz-uri , cineva filmează , totul pare normal , numai iarba de la baza lui tremură după alte obişnuinţe decât surata de pretutindeni .

Altă legendă : străsihaştrii l-au dat de-a rostogolul cu gândul să-l facă felii pentru : fie feţe ale meselor rotunde la locurile principale de cult , fie ca lespezi – acoperiş la uleie ( Valea Bordeielor forfăia de mulţimea albinelor !); nu l-au mai făcut felii ... s-au înduioşat şi s-au îndurat de frumuseţea lui !

Cine citeşte acest articol …. este rugat să ţină cont de acele părţi ale lui …. legendare !

de Grigore Rotaru Delacamboru

153. Masa rotundă şi trovanţii

Străsihaştrii foloseau masa rotundă: de lemn sau de piatră. Forma rotundă are corespondenţă directă în străvechiul Cult al Soarelui; pentru păstorii pelasgi transhumanţi forma rotundă ţinea de înlesnirea transportului. O stână avea neapărat în tarhart cele patru sferturi ale platoului de sacrificiu; acestea erau din piatră şi prin asmblare produceau în virtual cele două şanţuri-diametre perpendiculare , sângele să ia simbol de călătorie întru” fertilizare către cele patru zări. Despre platou cu piese de lemn nu s-a pomenit; curăţirea pietrei se face rapid şi sigur, lemnul prinde miros, necesită apă fiartă şi repetarea operaţiei.

Masa rotunda - Biserica Muscelul Caramanesti ( autor photo: R.G.)

Lespedea rotundă , pentru străsihaştrii era găsită ( şi de cele mai multe ori transportată ) tot de către ciobani: trecând prin atâtea vaduri de ape găseau felii de trovanţi sau pur şi simplu lespezi de formă cât de cât circulară. Dacă greutatea feţei de masă întrecea puterea unui măgar, atunci făceau apel la sania de tip trăgoi, dar acest sistem a folosit mai târziu când au început să apară locurile de cult acoperite.

Biserica Gavanele ( autor phot: C.R.B.)

Când ritualurile se oficiau în aer liber, în locuri înalte ( vârfurile retezate şi amenajate circular ) , în centrul platoului se afla minicoloana de piatră ce susţinea vasul cu saramură, iar în apropierea se afla masa rotundă poziţionată astfel încât oficiantul să vadă răsăritul.

Un sfert de platou - autor photo R.G.

Se crede că o astfel de masă era sprijinită de un singur picior ( o coloană ) şi nu de trei şi nici de patru picioare: ori piciorul – coloană ( paralelipipedic sau cilindric ) avea dimensiuni destul de mari încât suprafaţa de contact dintre pilon şi lespede era destul de mare şi se obţinea stabilitate, ori lespedea era suficient de groasă încât suporta prin cioplire dimensionarea unei teci in centrul de greutate , ori în centrul ei se aplica un orificiu mare, cilindric sau rectangular, după dimensiunile cepului făcut la partea de sus a piciorului – coloană şi lespedea se odihnea ca în sistemul folosit în dulgherie , la lemne : mos in baba . Când au apărut primele lăcaşuri de cult acoperite ( de mai multe ori stră …stră …vechi ) a fost preluat acest soi de masă. Ţăranul român a folosit masa rotundă cu trei picioare ( sau patru ) până de curând …. Un fel de corespundere la rozetele cu trei sau cu patru petale incizate pe crucile din Curbură; rozeta cu şase petale nu a produs nici un semn de mirare ! )

Masa rotunda inalta - Casa Filipoiu - Alunis ( R.G.)

Masa rotundă înaltă, cu o coloană de susţinere era pentru oficieri speciale. În faţa Altarului, la Aluniş , în interior , ridicată prin dăltuială , când a fost cioplită iniţial incinta …. ar fi existat masa cu un pilon central …. acest pilon făcând corp comun cu pardoseala şi faţa mesei, nu erau părţi separate.

Orificiu rectangular ( autor photo: R. G. )

Copilul Brâncuşi a crescut în jurul mesei rotunde cu trei picioare, însă a ridicat la Târgu-Jiu masă corp – comun cu un singur pilon de susţinere ( libertate şi stabilitate ). Există şi ideea că Isus şi-a adunat apostolii la Cina cea de Taină în jurul unei mese rotunde ; în pictură apare masa rectangulară – în jurul ei pot fi amplasate cu mai multă uşurinţă corpurile participanţilor . Creştinismul a considerat că eliminarea brutală a acestui simbol solar nu ar folosi întru” netezirea noului drum. Toate bisericile din Curbură au în curte un loc de onoare unde este păstrată masa rotundă.

De ce ? Aşa s-a pomenit !

de Rotaru Grigore Delacamboru