joi, 9 septembrie 2010

154. La Ulmet – trovantul singuratic

La Ulmet – trovantul singuratic




Autor photo : R. G.

La Ulmet a răsuflat graniţa dintre ceea ce este viu şi amorf; vorbele de felul: pietrele cresc, pietrele se deplasează , unele stânci cântă … erau şi mai sunt considerate scorneli poeticeşti. Dacă vrei să ajungi pe Culmea cu babe ( denumire improprie ) şi treci mai întâi prin Poiana cu Bâlcă dai de primul trovant: jumătate în aer , jumătate în pământ. Jumătatea din aer are forma de farfurie cu baza de susţinere în sus , iar despre cea din pământ ghiceşti cu uşurinţă că are aceiaşi formă dar … în oglindă … cu baza de susţinere a farfuriei în jos …. in jur nu se vede un alt confrate. Dumnealui este respectabil : are peste 10 tone , pentru vârstă ar fi corect să folosim foarte multe zerouri şi în jurul lui se învârtesc cele mai multe legende. Una dintre legende ar face trecerea dintre nefiresc şi real : acest trovant a înmugurit sus pe Culme , nu aici jos în Poiană, dar având condiţii peste îmbelşugare a crescut prea repede , nepermis de repede , centrul de echilibru al complexului în care se afla …. s-a mutat în gol; trovantul s-a rupt şi de-a rostogolul a ajuns aici. Minune: axa de simetrie uneşte centrele celor două baze cu … Steua Polară. A doua legendă spune că a fost dislocat, mutat şi poziţionat de către extratereştrii care , se zice , vin din când în când şi-i schimbă locul şi-l reorientează . Trăiesc acele persoane care , în diferite momente au fixat repere în Poiană şi au măsurat distanţele dintre ele şi trovant : după şapte ani se constată o deplasare de 1 – 2 metri ( ? ) . Sensul deplasării ne este constant : a existat un moment când trovantul …. a urcat … în Poiană. A treia legendă este a unui martor ocular care …. a prins ….momentul când trovantul s-a deplasat : şi s-a lăsat peste Poiană un fel de huială , nu am văzut nimic împrejur doar mi s-au înfundat urechile , eram foarte aproape de bolovan , a început să se învârte ca titirezul , s-a smuls din iarbă , s-a înălţat deasupra pământului o jumătate de metru, bâzâitul era de te înspăimânta , nu pentru că era puternic , ci pentru că te făcea să tremuri fără să vrei cu totul, am vrut să fug dar eram ţeapăn şi s-a deplasat la dreapta locului unde se afla cu o lungime de om; de unde a plecat a rămas groapă , pământul gol – numai o noapte – pentru că a doua zi când am adus oameni …. iarba crescuse , oamenii au zâmbit dând din cap … adică mincinosul …. însă i-am făcut atenţi să observe că pietroiul s-a apropiat de Bâlcă . Priveşti în jur să vezi ceva deosebit : la stânga – sus este Culmea unde trebuie să ajungem, la dreapta – un bazin de apă , în spate o salcie imensă …. are vreo 2000 de ani , în faţă este Bâlca şi trovantul pe care îl privim , îl măsurăm , îl pozăm , îl filmăm , îi vorbim , unii zâmbesc , altora le este un pic teamă …. stop …cineva din grup ne anunţă că i se pare că trovantul a tresărit …ne adunăm urgent, se umple valea de blitz-uri , cineva filmează , totul pare normal , numai iarba de la baza lui tremură după alte obişnuinţe decât surata de pretutindeni .

Altă legendă : străsihaştrii l-au dat de-a rostogolul cu gândul să-l facă felii pentru : fie feţe ale meselor rotunde la locurile principale de cult , fie ca lespezi – acoperiş la uleie ( Valea Bordeielor forfăia de mulţimea albinelor !); nu l-au mai făcut felii ... s-au înduioşat şi s-au îndurat de frumuseţea lui !

Cine citeşte acest articol …. este rugat să ţină cont de acele părţi ale lui …. legendare !


de Grigore Rotaru Delacamboru



Niciun comentariu: