duminică, 10 februarie 2013

175. Satul dintotdeuna ( până mai ieri ) - 1



175. Satul dintotdeuna ( până mai ieri ) - 1


Cine studiază Cultura Cucuteni ( cărţi , muzee , net , alte surse ) o să constate că satul de acum 5000 de ani are multe asemănări cu satul interbelic ,de exemplu ( ultima formă de sat autentic – părerea mea ! ) . Ocupaţiile sunt
aceleaşi : păstorit , lucratul pământului , olărit , creşterea vitelor , creşterea albinelor etc, ; uneltele : aceleaşi de-a lungul timpului.

Am primit un set de fotografii în care sunt imortalizate momente ale satului tradiţional. Mi-a făcut acest uriaş cadou  Preotul Stanciu Mihai; a funcţionat sistemul : dar din dar , dumnealui le-a primit de la un prieten. Privind fotografiile am ajuns la concluzia că sunt minuni, realitatea fiind prinsă în forme prea puţin regizate ( acel puţin da altfel normal , vine din partea fotografului şi nu a subiecţilor ) şi ,mai ales, mi-am întărit convingerea că pentru satul dintotdeauna ( vatră de veşnicie – Blaga ) a început mişcarea din cutume , apoi destrămarea în ultimii 70 de ani.    < Civilizaţiile avansate > au făcut  mişcarea mai demult şi regretă amarnic ,  procesul desfiinţării satelor fiind încheiat,la noi mai trebuie să facem ultimul pas.  

Satul nu a fost distrus prin înfiinţarea oraşului, ci  prin mentalitatea că fericirea  generală este compatibilă numai cu pereţii oraşului. Se constată că   ne-am înşelat , şi , n-ar fi bai de-o greşeală , nenorocirea e fără seamăn : fenomenul este ireversibil ; degeaba este dusă prispa cu avionul din Maramureş în Canada , liniile energetice care au împodobit-o sunt acolo unde a fost ridicată iniţial . Import – exportul pe această temă nu funcţionează , nu obiectivul prispă contează , ci blândeţea paşilor care o calcă .

Fotografiile postate mai jos aduc parfumul timpului de mai ieri , echivalenţă pentru  dintotdeauna ; când am intrat în contact cu ele am avut senzaţia că am gxsit odoarele fermecate  din lada comorilor fără seamăn : admirăm fiinţe în plină seninătate a vieţii lor , consumând fericirea şi nicidecum jucând teatrul omului fericit . Dacă aţi ajuns pe aici , fie-vă plimbarea de folos , fie-vă sufletul împodobit ( o să găsiţi podoabă din belşug ) .

Părintele Mihai , cu subînţelesul zicerii , ne atenţionează că : este folclor autentic , din satul tradiţional . Ii multumim !
 

1. Sunt total de acord că este folclor autentic şi trăirea -i aidoma: traiul lor în asemenea veşminte se petrecea.  Evident că se îmbrăcau cu < alea bune > când mergeau la horă , la biserică , la târg , la naşi ( sau la fini ) , duminica , în ziua de sărbătoare etc  Hainele de lucru erau mai ponosite , poate cârpite , dar , ân mare , tot costum popular. În imagine avem car , nu căruţă : pârghia în formă de arc cu un capăt se sprijină pe vârful osiei, cu celălalt împinge mâna dricului , roata-i cu zece spiţe ( a sciţilor trecută dacilor ) , resteiele sunt din lemn, boii suciţi în coarne şi bine hrăniţi cu urluială , au părul lucios şi chipul fără spaime . În car … desagii ăi buni – deci , alaiul merge sau vine de la târg, femeile au haine de sărbătoare. Atelajul e al unui om înstărit . Femeile sunt surori, sau mamă şi fiică; fiica taie cărarea prin apă. Boii nu au nici o nervozitate : simt că trăiesc în vremuri liniştite . Fotograful stă pe vine la marginea apei . Dacă doreai să ai o astfel de poză te costa o dublă şi jumătate de porumb – boabe . Lăudabil este faptul că aţi copiat cu fidelitate .



 

2. Legătura dintre Mama Pământ şi persoana feminină are întâietate faţă de rostul bărbatului şi această discriminare ni se trage ( bărbaţilor ) de acum şase mii de ani , de la cucutenieni : bărbatul este participant numai cu celula lui , restul în trebuşoara cu fertilitatea , ceea ce reprezintă greul , îl duce femeia .

Câte familii din România mai au ulcior în casă ? Conul dublu ( corpul geometric ) avea efect asupra apei - efectul de con . Poate aflăm data când au fost făcute fotografiile. Lumea prezentată : până în momentul fotografiei – aceiaşi de mii de ani; gard de nuiele împletite, poarta prin care să intre vântul în curte , bordeiul învelit cu trestie . Lângă tânăra din imagine    ( nu are perucă , nici meşă ) , oricare vedetă păleşte. Decolteul ne spune că este nemăritată . Consumă fericirea cu aerul că aşa trebuie .

Acest cult al fertilităţii are mii de ramuri şi tot atâtea gesturi ritualice. Vrei să te vindeci de bleojdeală , mergi prin iarbă desculţ şi scutură roua dimineaţa . Vrei să fie şi la anul rodul bogat, calcă strugurii ( prunele de borhot) cu tălpile .( bărbatul ) . Vrei să ai mulţi copii şi tari , fă zolul de lutuială sau cel pentru olărit cu picioarele goale sau , mai la îndemână , mergi desculţă  ( femeia ).

Vrei sa avem copii mulţi : trebuie să ai sân bogat .

 

3. Ar părea o exagerare a fotografului, dar nu-i : femeia torcea şi dacă ieşea până la poartă. Aici are pe cap un fel de bască – pălărie ( este măritată , a dispărut decolteul ) , uşor de confundat cu acel colac de aşezat . Vita pe care o are în gospodărie este de rasă – sucită-n coarne .O vită de rasă în gospodărie face cât un salariu bun plătit în euro; dacă se ţine după stăpân fără să fie legată , înseamnă că are tain. Fotograful : aproape că era artist .


4. Mioriţa este compatibila cavalului ; nici fluier , nici nai , nici altceva. Numai cavalul scoate pe onduleu molcom sunet ce mişcă frunza plopului , a paltinului . Ornamentul doniţei : < coloane oblice >  sugerând ridicarea în spirala a sunetului care ne spune despre moarte , despre regret , despre păcatul greu , despre durerea fără sfârşit ... Domniţele sunt de acord cu aceasta poveste suflata-n caval şi , prin atitudine, ne fac sa credem ca sufletul lor s-a tulburat, a câta oară, pentru steaua care a căzut în genuni, dâra ei aducându-ne aminte că vom pleca precum un suspin dus de un foşnet.




5. Pentru asemenea urcior ( plin ! ) , colacul se aşeza pe umăr . Sunt gesturi ce au vechime ameţitoare . Nici vorbă de panteism – aceasta a fost realitatea , eu nu am trăit-o efectiv , dar am privit ultimele ei manifestări – copil fiind : ne desparte ditamai genune de aşa munte de puritate . Omul era om şi vorba vorbă !

 

6. Doniţa cu clapă :  are o rozetă cu patru petale ( în cruce ) inclusă unui cerc – simbioză de simboluri … cult solar + creştinism. În Curbură , gospodarul mai ambiţios avea o parte din împrejmuirea curţii sub formă de zid; în construcţia zidului , lângă poartă clădea firidă pentru doniţa de apa ( cofă ) ; cele dintâi două griji în dimineaţa fiecărei zile : să legăm câinii şi să înlocuim apa în cofa de la poartă ( sursa de apă a satului nefiind la îndemâna trecătorului ).



7. La fântână mergi acoperită pe cap. Aţi văzut bărbaţi purtând cobiliţă ? Cobiliţa e Cumpăna lumii ,balanţa dreptăţii , cea care desparte apele-n două , în mitologii este susţinută de o zeiţă . Cobiliţa de aici are la fiecare capăt câte două cârlige ; de ce ? Aşa s-a pomenit !   Şorţul mamei are la poale , în simetrie, romburi – simbol feminin , al fertilităţii , cu echivalenţă în creştinism – Vesica Piscis . Acum 32 de mii ani, pe falanga de cal de la Cuina Turcului era incizat acelaşi simbol : lumea nu se mişcase din rădăcina ţâţânii. Copilul din imagine cu ulciorul trăieşte mare ruşine că este fotografiat ; are pe îmbrăcăminte romburi – este fetiţă . < Trebuie să umbli desculţă : mai târziu , la rândul tău , vei fi mămică !

 

8.Un alt mod de a purta doniţa , poate chiar o botă . Nea Niţă are urmaş serios în ale suflatului în caval. Obiceiul tălpilor goale produce masajul zilnic, cel pentru care noi cei de azi plătim bani , dar nu egalează nimeni şi nimic un masaj făcut mergând .Lângă fântână nu ai voie să bârfeşti , < se strică apa ! > , i se tulbură hexagonul , am zice noi .

 

9.  Izvorul Nesecat cu uluce aşezate în cascadă – sursă unică , de mare valoare pe timp de secetă . Apa e bună de spălat rufe numai cu leşie, fierbe fasolea, alcalinitate bună . Surplusul de apă curge în Lacuri ( artificiale ) ; acolo se topeşte inul şi cânepa .Lângă asemenea loc benefic este bine dacă cineva înalţă o troiţă . Persoanele au venit să fie pozate , dar citim linişte şi seninătate în viaţa lor , rânduiala se ţine .

 


10. Nea Niţă le povesteşte cu câtă greutate a  dus tubul pâna aici , cât a costat , a trebuit să facă un car  special; la al doilea transport a adus şi ulucul . Amândouă au costat o avere : < să fie de pomenire ; să nu le înstrăinaţi taică ! La sfeştanie am adus trei preoţi ! > Trebuie să observăm că locul de lângă ghizduri era îmrejmuit şi de la tub spre în afară sistem movilă , vita nu are ce căuta lângă şi apa impură nu trebuie să ajungă în amestec cu cea potabilă . Disciulubuia toate astea ca hodineală intre două ziceri la caval .

 

11. Se duce la apă: doniţele sunt gole, greutatea braţelor cade pe cobiliţă , mâinile ţin vasele în cârlige. În Curbură , pe vremea copilăriei mele , umblau prin sate rudarii ( aveau bordeie în pădurea Băleanca ) şi vindeau asemenea vase , plus bote , putinee , găvanee , copăi, căuşe , ciulnice . La comandă aduceau piuă de lemn şi pisălog din piatră sticloasă . Doniţele din foto . au cercuri de lemn împletit; la săptămână erau opărite cu ceai de izmă, rostopască , muşeţel ( alternativ ), iar la nevoie frecate cu şomoiog de din foi de ştiulete . Acelaşi tratament pentru : masa rotundă cu trei picioare, iar pentru crinta de lemn sau de piatră şi pentru fundul cel mare cu găvan, de pus peste caş - zilnic .

Atitudinea persoanei : siguranţa omului tânăr pentru care ziua de mâine aduce clipe de plăceri nevinovate. Orice i-ai spune unui tânăr , nu crede că nu este nemuritor şi aşa este normal !  Cred că aşa arăta Luana – zeiţa din Curbura Carpaţilor .

 

12. La Cişmea ( în alte locuri : La Ciuciur ) . Suntem legaţi de apă, de aer , de pământ , de foc , sub Cupola dumnezeirii . Cine crede altfel să nu bea apă o lună şi se lămureşte . Cofa cea nouă are cercuri moderne , de alamă , cofa cea veche are cercuri împletite ( de lemn ) lucrate cu măiestrie . Sursa de apă este foarte bogată: câtă apă vie se duce la vale ! Ar trebui dusă în sat cu olane . Surplusul cade în uluc de lemn , să-şi ostoiască şi animalele pohta sângelui; dacă se doreşte adăpatul oilor , atunci ulucele sunt aşezate în cascadă: surplusul de apă din unul curge în următorul . Pe vremea străsihaştrilor , şi mai târziu , la o aşa sursă de apă veneau în acelaşi moment sute de oi .

 Femeile din imagine au oameni la lucru , mai încolo niţel , pe ţarnă . Nu au timp de taifas : oamenilor le era sete .




 

13. Fântâna satului.   Cumpăna se descifrează-n simboluri multiple : stâlpul care susţine bara orizontală = axis mundi asigură legătura cer – pământ , bara orizontală = braţul balanţei, când nu este solicitată cumpăna , bara ar trebui să ocupe poziţia de odihnă ( orizontală ) cu ciutura , în acest moment , la buzele ghizdurilor . Bara verticală , ce leagă ciutura de un capăt al balanţei = neînduplecarea , nu părăseşte poziţia verticală niciodată , este vehiculul ce face legătura între cele două ceruri ( Cerul din Apă şi Cerul de Sus ). Pentru omul satului Cele cinci elemente ( apa , aerul , pământul , focul şi dumnnezeirea ) formau zona curăţeniei absolute: dacă spălai rufe lângă fântână, plecai cu ele acasă murdare .

 

14 . Nu poţi duce pe cap o aşa greutate fără colac de aşezare a vasului . În cofă se duce apă pentru acasă, în urcior pentru la ţarnă , hârdăul se folosea la spălat rufe sau fuiorul scos  de la dospit . Incizii pe calpa la una din cofe : rozeta în cruce ( cu patru petale ) şi Coroana ei din patru petale , simulând Cercul ; acesta trimite raze în mişcare de Vâltoare ( o svastică ce are braţe multiple ) – simbol solar trecut prin ograda dacilor şi în echilibru simbolic faţă de noua religie.


Imagini : Preot Stanciu Mihai   

Text : Grigore Rotaru Delacamboru

 

10 comentarii:

Marius Colac spunea...

Ce as putea sa zic? Suntem plante crescute in ghiveci de plastic, vedem prin geam afara pamantul si nu credem ca acolo am trait si acolo ne este locul.....

Mihai Stanciu spunea...

Puterea sangelui ce isi trage seva de la origini au dat contur acestor ganduri pornite din inima, din dulceata amintirilor copilariei, a originilor stramosesti care sange, apa nu se face…Limba, portul, datinile, obiceiurile sunt ramasite stramosesti care nu pot fi lasate in parasire. Daca unii le-au parasit, noi ne reamintim de ele si vrem sa le redam celor ce sunt, celor ce vor veni dupa noi, vrem sa transmitem mostenirea mai departe in speranta ca cei de azi si cei de maine vor fi vrednici sa le pastreze in inima, in sange, in minte, in suflet, in viata lor ca pe o comoara de mare pret...
O frantura din ei, din noi, din legendele trecutului, o frantura de cantec, de poveste, dintr-un petic de tesatura, de lemn sau lut...
O istorie pe cale sa se piarda trebuie restaurata in baza documentelor pe care le mai avem, a obiceiurilor stramosesti, a amintirilor noastre peste care inca nu s-a asternut inca praful uitarii...
Mai sunt inca tarani, autentici si, mai avem inca istorii pe care putem reconstitui viata autentica de la tara...
Odinioara cineva intreba: “unde ne sunt pictorii sa ne arate intreaga noastra avere artistica? Unde sunt sprijinitorii? Sunt neamuri mai sarace decat noi, care fac mai multe pe aceasta cale; si ne-ar fi rusinea prea mare, vazand in priceperea si tragerea lor de inima nepasarea noastra care-si asteapta osanda!”...
Dar, nu va fi asa... existam si vrem sa readucem aminte istoria satului, vietuirea lui celor de azi, celor de maine. Prin iscusita si pana iubitului profesor Grigore Rotaru, prin blogurile dansului, prin imaginile postate, prin sufletul care-l indeamna sa daruiasca celor ce sunt, celor ce vor fi, vor ramane istorii scrise, de aducere aminte scoase din vremaluiala vremii trecute si pastrate de la stra-sihastrii, oferite noua si, prin dansul, voua si...lor... Cu drag pentru dansul si pentru voi... dintre voi si pentru voi, Pr. Mihai Stanciu.

GRIGORE ROTARU spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
GRIGORE ROTARU spunea...

Multumim de vizita, de cuvintele care inalta : le simt sinceritatea , mai ales ca le stiu provenienta

branzar spunea...

M-ati putea ajuta va rog sa il contactez pe Preotul Stanciu Mihai?

AdminGeografilia spunea...

Fotografiile acestea sunt realizate de boierul urlatean Alexandru Bellu cam pe la inceputul secolului XX. Ele infatiseaza aspecte ale vietii in zona Urlati (20 km de Ploiesti).

GRIGORE ROTARU spunea...

Pentru AdminGeografilia :
Multumim pentru precizare ; am primit acest dar fara sa stiu cine a fost autorul de fapt . Valoarea lor este inestimabila : o imagine = cateva mii de cuvinte .

Bucuresti servicii spunea...

Tare articolul

Unknown spunea...

escort sivas
escort yalova
porno izle

Unknown spunea...

" SATUL "
locul de baștină al fiecărui om de pe pământ care va rămâne drept moștenire
INTREGILOR GENERAȚII.