159. Pistornicul ( 4 )

Pistornicul ( 4 )

La Alunis - stanga

De la platoul mobil al pelasgului până la pistornicul creştinului , omenirea a făcut un singur pas: aburul sângelui ( vehicul de sacrificiu ) a fost înlocuit cu aburul pâinii coapte şi al vinului ( în formă primară – când răscolindu-se face bulboane ). Fiecare din cele două obiecte asigură pregătirea ofrandei.

Pietrele Broscaru: Axe rectangulare libere si
Axe rectangulare in patrat

Dintre Solidele Platon – cubul este etalonul stabilităţii; atunci trunchiul de piramidă are , faţă de un cub , un plus de stabilitate – când susţinerea se face pe baza mare. Dintr-un cub obţinem un trunchi de piramidă îndepărtând material, însă centrul de greutate coboară , stabilitatea creşte. Aici se află răspunsul la întrebarea de ce piesa principală a pistornicului să fie trunchi de piramidă şi nu cub: cei din vechime agreau simplitatea , doar un trunchi de piramidă se obţine mai greu , dar stabilitatea mai mare şi un plus de estetic ( forma trapezoidală conduce către supleţe – prin urcare a elementului feminin şi prin coborâre a elementului masculin ). O variantă a piesei prezentate aici are la partea de sus , în locul micului cub cu muchii atenuate – un fel de cupolă, chiar o semisferă cu cercul principal ( baza ) un pic mai mare decât al cilindului - coloană, dar nu depăşeşte , în proiecţie , baza mică a trunchiului. Centrul de greutate al acestui corp compus nu iese din interiorul trunchiului. Pistornicul fiind un obiect „ de lucru “ şi fără vârfuri emană un efect de formă mic,chiar dacă orientarea faţă de magnetismul pământului ar fi ideală.

Pistornic din os

Este interesant faptul că prelungită în virtual – piramida din care provine trunchiul are prin raportare proporţională dimensiunile Marei Piramide din Egipt , iar vârful ei se află pe axa de simetrie totală a corpului la mijlocul înălţimii cilindrului. Piramida din care ar proveni întregul obiect are înălţimea cât dublul înălţimii obiectului şi prin forma ce ar afişa acea piramidă - emisia de energie benefică ar fi spre maxim. Putem deduce că pistornicul nu este un obiect care să faciliteze captarea şi transferul energiilor;este posibil , odată făcut , datorită formei şi a raportării unor dimensiuni faţă de altele, să fie un sistem închis – dotat cu o formă de energie dar nemişcătoare ; şi de aici şi impresia de răceală , de distanţă ce inspiră celor ce văd pentru prima oară obiectul.

Am notat acestea cu ideea împăcării că acel meseriaş nici vorbă să fi gândit aşa ceva, măestria lui o găsim în altă parte, în gestul de a reproduce exact ce s-a pomenit. Dacă a fost gândită o schemă de început , a cum să devină acest obiect , atunci numai „ tătânele “ şi cu cel mai priceput dintre lucrători se jucau cu această matematică. Am auzit obiecţie de genul că nu avea cine să gândească aşa ceva, oamenii aceia fiind simpli, doar cu talent în arta cioplitului. Că aveau talent este indubitabil , dar că nu se ocupau de încifrarea mesajului prin forme şi că acele forme ar fi fost rodul întâmplărilor – nu trebuie să fim atât de siguri: etruscii jucau la jocul de zar , cu mii de ani până în Hristos, iar zarurile erau nişte dodecaedre. Dodecaedru are douăsprezece feţe şi treizeci de muchii şi fiind zar în acel caz , ne imaginăm că era corp regulat … făcut din fildeş, deci nu turnat.

La Alunis - dreapta

Autor Photos : R.G.

De Grigore Rotaru Delacamboru

158. Pistornicul ( 3 )

Pistornicul ( 3 )

Este posibil să devină pistornic !

Corpul unui pistornic are formă de tip artizanat sau a unui monolit de corpuri geometrice. Forma platoului- ştampilă : rotundă ( spun specialiştii …existentă în Oltenia) şi pătrată ( şi în Zona de Curbură). Dacă obiectul este din piatră, cel care face incizii pe platou pentru delimitare ( buza ) şi pentru litere – combină talentul de miniaturist cu cel de bun cioplitor: dacă şanţurile de incizie nu sunt făcute în unghiuri drepte, atunci pistornicul „ nu taie “ şi „ semnul “ nu rămâne după ce pâinea se coace. Este important ca semnul să fie vizibil când pâinea este coaptă , preotul decupează într-un anume fel această parte.

Nu am văzut platouri – ştampilă fără buză; de obicei firul de buză are formă rectangulară, la fel ca şanţurile de incizie, dar am întâlnit ( pistornic din lemn ) şi fir de buză - fierăstrău. Explicaţia unei aşa inovaţii ar fi că platoul – ştampilă străpunge cu mai multă eficienţă pelicula netedă a aluatului şi acel vid necesar de a fi creat între aluat şi ştampilă este asigurat. Simbolismul împrejmuirii pe care o numim buză : „aici este un spaţiu sacru “ , pâinicile cu formele lor rotunde amintesc de cultul străvechi al soarelui şi , în plus, buza, pe un aşa teren , cu forma ei de zid rectangular ( ne-am fi aşteptat să fie folosită dunga – funie ) , la fel ca zidul ce înconjoară în vechime o cetate sau ( în prezent ) unele gospodării - are rol apotropaic. Tăbliţa ştampilei este împărţită în patru cadrane prin două axe de simetrie – şanţuri de incizie. Amintim că păstorii pelasgi aveau pentru stâna ce se deplasa, printre tarharturi, patru sferturi – sectoare de cerc din piatră, care prin aşezare pe un teren plan formau platoul de sacrificiu cu două şanţuri ( virtuale ) perpendiculare pentru a dirija sângele să ajungă în pământ sub o imagine de cruce – ritual de mulţumire către pământul – mamă care a dat iarbă înaltă şi hrănitoare de au sporit turma. Creştinismul a zis nu sacrificiului sângeros, ofranda să fie de provenienţă vegetală. Zamolxis , fie că l-a învăţat pe Pitagora, fie că a preluat de la el îvăţătura – a zis : a) „ Douăzeci de ani eşti copil, douăzeci adolescent, douăzeci om tânăr şi douăzeci om bătrân“ , prin corespondenţă cu cele patru anotimpuri – crucea timpului.b) „să nu faci vărsare de sânge“.

Împărţit în cadrane , platoul – sigiliu face trimitere şi la cele patru stihii din care s-a ridicat Omul ( stihii ţinute-n ascultare de suflet ). Prescura este făcută cu patru cornuri, în cruce , două diametre într-un cerc , „cornurile“ sunt cele patru raze şi la locul de intersecţie al diametrelor se acţionează cu pistornicul, este pecetluită legătura omului cu toată puterea Cosmosului, prin credinţă în rânduiala celor dintâi făcute. Forma de pătrat a bazei ( faţa aşternută pământului ) , ca simbol reprezintă acest element - pământul, în opoziţie cu cerul simbolizat de cerc ( baza mică a trunchiului de piramidă devine , prin ajustare un pătrat fără colţuri, apoi suie coloana cilindrică).

Cele şase pătrate – feţe ale unui cub ( Solid Platon căruia i s-a asociat elementul pământ, tocmai pentru puternica-i stabilitate ) ridică în D3 puterea acestui simbol, al permanenţei, al dăinuirii în timp, al neclintirii celor deja descoperite. Axele de simetrie ale pătratului ( care nu conţin diagonalele ) – crucea ( cu braţe egale ) înscrisă în pătrat ne dă o măsură ( dinamică ) a stabilităţii . Una din tăbliţele de la Tărtăria are incizate cele două axe înscrise în cerc , legătura pământ - cer, întuneric şi lumină … „ pătratul este întunecat , iar cercul este luminos “ , într-un pătrat putem pune în evidenţă opt ( numărul echilibrului ) raze, într-un cerc – oricât de multe. Baza pistornicului , fiind baza piramidei ( simbolul perfecţiunii ) din care provine trunchiul de piramidă , dar în prelungire fiind cilindrul – un tunel vertical întâlnit la Şinca – Veche şi la o chilie – Aluniş , simbolizează culoarul către cer sau columna , prin această formă pistornicul ar reproduce în miniatură partea centrală a unei biserici .

Printre semne la Policiori : axe rectangulare libere
si axe rectangulare in pătrat

Photos : R. G. si R.P.

De Grigore Rotaru Delacamboru

157. Pristolnicul ( 2 )

Pristolnicul( 2 )

Definiţia pentru prescură : „pâinişoară rotundă făcută din aluat dospit din care se prgăteşte la Sfânta Liturghie cuminecătura; în centru se aplică o „ pecete “ . Sunt zone geografice unde se aplică mai multe peceţi “.

Prescura este ofrandă iar pecetea este ştampila ce se aplică spre a deosebi această pâine specială de o pâine comună. „Pecetea “ ar fi desenul în sine şi se imprimă automat cu instrumentul numit pristornic; pentru rapiditatea comunicării numele de „ pecete“ a primit şi obiectul ( uneori ) şi desenul . În Zona de Curbură distincţia se păstrează: pistornicul este obiectul , iar desenul este „ semn “ , cuvântul „ pecete “ nu este folosit. În general , pristolnicul este confecţionat din : lemn , metal , piatră , os. În Zona de Curbură prezenţă numeroasă se înregistrează pentru cele din piatră şi pentru cele din os.

Pristolnicul este considerat obiect de preţ, de artă , curat ; nu este considerat obiect sfânt. Sunt puţine cazurile când se ştie că imediat după ce a fost confecţionat să fie ţinut 40 zile în biserică ( asemănător sfinţirii icoanelor ). În gospodărie locul de păstrare – chichiţa lăzii. Textul ştampilei este universal acceptat : NI KA IC XC …. Isus Hristos - biruitorul.

Forma ştampilei este rotundă ( cerc ) sau de pătrat şi este impusă de forma de ansamblu a obiectului. Pristolnicul din Zona de Curcură are formă gerometrică ( spaţială ) destul de complexă şi cuprinde monolit ( nu asamblate ) corpuri geometrice definite clar : trunchi de piramidă ( pe baza mare este incizată pecetea ) , zona de actiune a forţei în timpul lucrului ( un cilindru ) şi „ teica din vârf “– un paralelipiped cu baza pătrat si puţin înalt unde vârfurile şi muchiile nu mai sunt tăioase.

În multe zone, partea ce nu conţine ştampila are grosime foarte mică în raport cu lăţimea şi înălţimea, formă aplatizată , tinde spre D2, obiectul poate fi agăţat în perete ( de artizanat ). Pristolnicul confeţionat din lemn ( de obicei esenţă moale : plop, plută, loză, tei - mai rar ) emană căldură, căldura intimităţii, de obiect gingaş.

Pristolnicul din Curbură confecţionat din „ piatră sticolasă “ , os sau chihlimbar emană răceală de obiect geometric, este impusă o anumită atitudine din primul moment, „ nu sunt bibelou şi nici jucărioară“.

În momentul aplicării ştampilei obiectul este manevrat cu cele patru degete ale mâinii ( nu participă degetul mic ) , partea opusă ştampilei este împinsă de „ podul degetelor “ şi nu de „ podul palmei “ , buricele celor patru degete se sprijină pe câte o treaptă de aşteptare – un intrând la partea de sus a trunchiului de piramidă, pe fiecare muchie. Acţiunea de apăsare trebuie făcută cu un oarecare meşterşug, între aluat şi şanţurile ştampilei trebuie creat vid – altfel , prin coacere ştampila se estompează. Pristolnicul din Curbură ne determină să ne amintim de „ răceala“ statuilor antice – pline de măreţie în perfecţiunea lor : baza – trunchiul de piarmidă – teica de jos – locaşul – pământul ; din baza mică a trunchiului se înalţă cilindrul – coloana , I-ul , Legătura, Tunelul, iar pe baza de sus a cilindrului se sprijină Teica dfe sus , Teica întoarsă – Coroana – Acoperişu – Cerul. Această schemă de structură aminteşte de monumentalitatea unei cruci,de părţile ei componente , de semnificaţiile acelor părţi. Cu sau pe fiecare pristornic este sugerată crucea, fie prin părţile lui componente ( când este confecţionat din lemn ) , fie printr-o simplă incizie ( metal, piatră, os ). Baza mare a trunchiului – ştampila – este un pătrat cu latura de 35 mm. De ce trunchiul de piramidă ? Nu este un corp geometric tocmai simplu; Brâncuşi a dat un fel de răspuns: a folosit aşa ceva ca semielement la Coloană. În Zonă , la Bisericuţa dintr-o piatră din Aluniş, la stânga şi la dreapta intrării există câte un semielement din piatră la dimensiunile gândite pentru Coloană; este greu de spus în ce perioadă au fost cioplite, dar indiferent când, prin forma pristolnicelor de aici există o legătură cu perioada veche, iar un trunchi de piramidă mai mare , tot din piatră se află la Agatoane – Nucu ( puţin enigmatic !).

Ce spun legendele ? Două !

Prima vine dinspre străsihaştrii: călugării albi , ai dacilor , dacă ajungeau într-o zonă pentru prima dată, scoteau din sân , din bocceluţă sigiliul şi aplicau ştampilă pe un suport adecvat, căpetenia locului recunoştea „semnul“ şi acţiona într-un anume fel, după anumite reguli.

Sigiliul de sihastru s-a păstrat până târziu; în perioada de început a comunităţilor monastice căpetenia ( stareţul ) avea un astfel de sigiliu, un peşte stilizat fiind partea comună a tuturor sigiliilor de atunci, iar părţile distincte, colaterale fiind onduleuri din „ funia încolăcită “ , cea pregătită pentru noduri de labirint în D3; oricum – greu de făcut pastişă. Cu timpul acel desen a fost simplificat ajungându-se la forma puternic stilizată a peştelui de la Iosif - Nucu.

A doua legendă:

Când a venit Cuza în zonă de i-au citit în aură cu lentila de chihlimbar i s-a explicat că lentila nu o pot păstra domnii, domniile fiind trecătoare, în schimb , ca semn de cinste din partea casei i-a fost dăruit un pristolnic de chihlimbar cu tunel pe axul cilindrului că se clătinau ape în zarea privirii dacă-l mişcai; forma şi dimensiunile: cât ale celui prezent în imaginile din această postare.

Autor Photos: R.G.

de Grigore Rotaru Delacamboru