159. Pistornicul ( 4 )

Pistornicul ( 4 )

La Alunis - stanga

De la platoul mobil al pelasgului până la pistornicul creştinului , omenirea a făcut un singur pas: aburul sângelui ( vehicul de sacrificiu ) a fost înlocuit cu aburul pâinii coapte şi al vinului ( în formă primară – când răscolindu-se face bulboane ). Fiecare din cele două obiecte asigură pregătirea ofrandei.

Pietrele Broscaru: Axe rectangulare libere si
Axe rectangulare in patrat

Dintre Solidele Platon – cubul este etalonul stabilităţii; atunci trunchiul de piramidă are , faţă de un cub , un plus de stabilitate – când susţinerea se face pe baza mare. Dintr-un cub obţinem un trunchi de piramidă îndepărtând material, însă centrul de greutate coboară , stabilitatea creşte. Aici se află răspunsul la întrebarea de ce piesa principală a pistornicului să fie trunchi de piramidă şi nu cub: cei din vechime agreau simplitatea , doar un trunchi de piramidă se obţine mai greu , dar stabilitatea mai mare şi un plus de estetic ( forma trapezoidală conduce către supleţe – prin urcare a elementului feminin şi prin coborâre a elementului masculin ). O variantă a piesei prezentate aici are la partea de sus , în locul micului cub cu muchii atenuate – un fel de cupolă, chiar o semisferă cu cercul principal ( baza ) un pic mai mare decât al cilindului - coloană, dar nu depăşeşte , în proiecţie , baza mică a trunchiului. Centrul de greutate al acestui corp compus nu iese din interiorul trunchiului. Pistornicul fiind un obiect „ de lucru “ şi fără vârfuri emană un efect de formă mic,chiar dacă orientarea faţă de magnetismul pământului ar fi ideală.

Pistornic din os

Este interesant faptul că prelungită în virtual – piramida din care provine trunchiul are prin raportare proporţională dimensiunile Marei Piramide din Egipt , iar vârful ei se află pe axa de simetrie totală a corpului la mijlocul înălţimii cilindrului. Piramida din care ar proveni întregul obiect are înălţimea cât dublul înălţimii obiectului şi prin forma ce ar afişa acea piramidă - emisia de energie benefică ar fi spre maxim. Putem deduce că pistornicul nu este un obiect care să faciliteze captarea şi transferul energiilor;este posibil , odată făcut , datorită formei şi a raportării unor dimensiuni faţă de altele, să fie un sistem închis – dotat cu o formă de energie dar nemişcătoare ; şi de aici şi impresia de răceală , de distanţă ce inspiră celor ce văd pentru prima oară obiectul.

Am notat acestea cu ideea împăcării că acel meseriaş nici vorbă să fi gândit aşa ceva, măestria lui o găsim în altă parte, în gestul de a reproduce exact ce s-a pomenit. Dacă a fost gândită o schemă de început , a cum să devină acest obiect , atunci numai „ tătânele “ şi cu cel mai priceput dintre lucrători se jucau cu această matematică. Am auzit obiecţie de genul că nu avea cine să gândească aşa ceva, oamenii aceia fiind simpli, doar cu talent în arta cioplitului. Că aveau talent este indubitabil , dar că nu se ocupau de încifrarea mesajului prin forme şi că acele forme ar fi fost rodul întâmplărilor – nu trebuie să fim atât de siguri: etruscii jucau la jocul de zar , cu mii de ani până în Hristos, iar zarurile erau nişte dodecaedre. Dodecaedru are douăsprezece feţe şi treizeci de muchii şi fiind zar în acel caz , ne imaginăm că era corp regulat … făcut din fildeş, deci nu turnat.

La Alunis - dreapta

Autor Photos : R.G.

De Grigore Rotaru Delacamboru