Pe traseul: Pătârlagele – Colţi – Brusturiş – Camboru – Scăieni – Nucu trebuie să treci şi prin satul Văvălugile (zic localnicii; indicatorul : Văvălucile). Crucea din imaginea următoare este din acel sat; chiar dacă cel ce a „ridicat“ crucea este mort de un secol ( să zicem!) , crucea rămâne în neam , este a cuiva, cruce fără stăpân – nu există; pentru cele acoperite – regula este esenţială. Neajunsul: nu poţi desface un perete împrejmuitor ( Doamne, fereşte!) ca să fotografiezi nu ştiu ce scris „ascuns“ după scândurile împrejmuirii. Te duci la faţa locului cu unelte, cuie , scânduri de rezervă, îl asiguri “ pe „proprietar“ că totul o să fie ca înaintea intervenţiei , că de obiectul „cruce “ nu te atingi, şi degeaba: „ fără preot nu se poate“. Pleci de la faţa locului cu o oarecare insatisfacţie, însă peste câteva momente îţi dai seama că aşa este normal: nici o lege scrisă nu a protejat nici grotele, nici crucile de la răspântii , nici cele de pe zăpodii, le-a protejat legea lui „ nu se poate, aşa s-a pomenit !“ Straşnică lege: şi nu are excepţii !
| Photo 16 of 18 View All | |
|
În viitor aceste obiecte sfinte poate vor oferi indicii preţioase - noi fie că nu vrem , fie că nu suntem în stare să le descifrăm. Te uiţi la piatră: nu-i ca cea de la grote, nu-i nici de Ciuta, este cu mult mai dură: un om a avut talentul şi , mai ales răbdarea să dăltuiască chenare, litere , rozete, grupuri de segmente, etc. Mesajul scriiturii, dar şi mesajul ansamblului. De când este preferată imaginea răstignirii ? Străsihaştrii cunoşteau rozeta: există pereţi de stâncă unde „cercul limpede“ este incizat, „ cercul cu inimă“ ( cu centru), roata cu patru spiţe, altele cu zece,brăduţul. Rozetele au trei , patru , şase, şapte - petale. Rozeta cu şase petale se află, de regulă, pe o cruce unde scrisul ce acompaniază este lizibil. Aceasta-i problema: trebuie făcut un inventar şi sub o aproximaţie bună să se poată afirma că „există atâtea cruci ce poartă cuvinte ( semne) încă nedescifrate“. „S-a prăbuşit - economic - nu ştiu care fabrică de mobilă şi dumneata vrei să numărăm incizii în piatră !?“ Părerea de rău se dublează în intensitate, dar grotele nu au două zile ! Cineva îmi spunea că muzeele o duc greu, dar să mai avem grijă de lucrurile auxiliare ! Dar obiectul ce are o vechime mai mare de 200 ani - nu mai este auxiliar. Brăzdarul unui plug din secolul IX – ar trebui să intereseze. Câte zăbale dacice ,or mai fi în România ?
| Photo 4 of 18 View All | |
|
Îmi pare nespus de rău că nu am reuşit să fotografiez „partea cu scrisul“ a unei cruci din satul Văvălugile: aş fi vrut să arăt comoara de litere unor oameni de specialitate. Există şi o bucurie a momentului, la fel de intensă: nepoţii mei vor avea privilegiul să admire o asemenea bijuterie – nepăzită , dar de neatins - tocmai prin faptul că fiecare cruce are un proprietar. Legea e lege.
Să fie bine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu