79. Vârful retezat şi puterea ( 1 )

La popoarele străvechi – platoul de sacrificiu era baza mică a unui trunchi de piramidă; actul sacrificial avea intenţii religioase. La derularea corectă a ritualului asistau ( sau participau) persoane cu rang preoţesc destul de înalt. Culoarea sângelui vine din soare. Şi vinul de culoare roşie este un vehicul. Ideea centrală a cultului era simplă: Soarele obligă pământul să producă cele necesare vieţii. Răspunsul de mulţumire, alteori tentativă de îmbunare: sacrificiul. S-a zis că ordinea ar fi aceasta: sacrificiul uman, animalier, vegetale ( în unele cazuri: obiecte).
Deci, platoul de sacrificiu , acolo unde mai sunt urme neclintite, vorbeşte despre o foarte îndepărtată vechime a noastră. Pe la 500 î. Hr. Zamolxis vine cu ideea propusă de Pitagora: să nu mai fie aduse sacrificii sângeroase . Evident că au trecut mulţi ani până a devenit lege: în momentul apariţiei creştinismului nici geto-dacii nu mai practicau aşa ceva. În zona rupestrelor există trei locuri, care, cu siguranţă, au fost platouri de sacrificiu: la Aluniş, lângă Nucu şi Piatra Rotării (Cătina).
Despre platoul din Vârful Cămăruţei (Begu – Pănătău) se vorbeşte numai; nici peştera nu mai există. Se pare că nici Odobescu nu le-a „prins“ la 1871 când a vizitat zona.
Este posibil ca Pitagora să-i fi vorbit lui Zamolxis despre piramidă; mai mult, cum au fost în Egipt şi au vorbit cu preoţii templelor de acolo, au văzut şi piramidele cele mari şi au aflat despre rostul lor.
Strămoşii noştri au zis: „de ce atâta efort: noi avem munţii: unii-s făcuţi din piatra cea mai bună pentru cioplit !“ Către platou trebuie să urci: acolo este Locul Înalt pe care Zeul îl poate observa cu uşurinţă. De la baza minimasivului se ciopleau trepte ( Piatra Rotării) sau nişte adâncituri ( trepte înfundate – la Aluniş şi pe valea Pârscovelului); la Nucu se pare că au fost făcute câteva din piatră cioplită şi instalate la marginea platoului.
Din treptele de la Piatra Rotării au mai rămas 14: de la jumătatea minimasivului în sus. Şi platoul a început a se deteriora. La Aluniş platoul nu mai apare definit, însă treptele pentru paşi există. Platoul de la Nucu are şanţ colector, iar cel de la Piatra Rotării are gropi colectoare.
Un algoritm verosimil ar fi următorul: venind în Dacia, Zamolxis îndeamnă a nu se mai face sacrificii sângeroase; deci aceste platouri existau de până la venirea lui din Grecia-Egipt.
Dacă despre : Babele şi Sfinxul din Bucegi, despre Omul care priveşte Steaua Polară – lângă Vătraiu, despre Babele de la Ulmet ( mult mai spectaculoase decât cele din Bucegi, dar necunoscute!), despre zeiţa Nefertiti de la stânca lui Dionisie – nu se ştie dacă sunt începute prin cioplire şi finisate de intemperii sau sunt complet capricii ale naturii, atunci despre aceste trepte nu se poate vorbi decât că sunt făcute de om. Eu nu pun la îndoială importanţa urmelor de la Sarmisegetuza şi cele anexe acelui areal, dar pe celelalte , cum ar fi şi acestea din Carpaţii de Curbură , în afară de Odobescu, nu prea le-a văzut nimeni.
Treptele şi platoul de la Piatra Rotării ar trebui poleite cu platină: ele vorbesc de cea mai îndepărtată vechime a noastră.
Dacă despre Platoul de andezit de la Sarmisegetuza nu se ştie precis: era ceas ori folosea la sacrificii, despre cele amintite aici nu sunt dubii: nu a venit nimeni să le aranjeze ştiinţific ( nici nu prea ar fi posibil !).
La actul de sacrificiu participau preoţii care aveau o aşa îndatorire; străsihaştrii au fost oamenii de tranziţie, primeau cuvintele de instruire direct din gura lui Zamolxis şi plecau în lume; axa filozofiei lor: îndreaptă prin insistenţă şi blândeţe. Trăieşte în natură , însă precum ea. Să nu ajungi să faci iertare aproapelui ; până acolo – drum lung: îndreaptă-l ! Universul este simetric; faptele vor primi răspuns prin simetrie. Dacă îţi cobori seninătate în suflet, trupul nu se va clinti. Filozofia lor curgea dinspre Pitagora şi se îndrepta spre Creştinism: „ umblă precum Cel Proaspăt prin roua dimineţii !“ -( traducere aproximativă ). De aceea Creştinismul a fost primit prin paralelism, fără convulsii.
La început a fost Platoul, apoi Sanctuarul – la daci, ca domenii deschise, în aer liber, numai forma lor circulară le delimita – proiecţii ale discului solar. Cred că ar fi bine să nu mai confundăm Platoul cu Sanctuarul.
În sanctuar Zeul poate fi înduplecat prin prezenţa ta, prin efectul de grup, prin vorbe ( spuse în gând sau murmurate în cor), prin melodie; Pitagora a consacrat sunetului multe clipe de studiu.
În care moment istoric sanctuarul nu mai are anexă Platoul ?
Spaţiul real de la Piatra Rotării , prin configuraţie indică precis că acolo nu a fost sanctuar, la Aluniş grotele sunt în apropiere, la Nucu grotele sunt departe de platou. Este posibil ca sanctuarul să nu necesite pardoseală de piatră – acolo unde totuşi există are numai rol estetic. În Muchie la Arie, La Prunii lui Mutu, Vâful Goţilor, Lângă vârful Vătraiu – sunt vârfuri retezate – cândva amenajate artificial. Peste ele au crescut păduri , însă forma circulară este evidentă cu diametrul măsurabil - acum.
Deci fiecare comunitate avea în preajmă un Cogaion.
Să fie bine !