marți, 16 februarie 2010

143. Propoziţii simple despre creştinism, monahism, formarea poporului român şi a limbii române ( 1 )

La Sfantul Dionisie - Nucu


143. Propoziţii simple despre creştinism, monahism, formarea poporului român şi a limbii române ( 1 )


1) Sfântul Paul Tebeul ( 229 – 342) se retrage în pustia Egiptului în 250 d. Hr.

Era din Teba Egiptului şi a fugit în munţi din cauza unor neînţelegeri cu rudele. A trăit pe vremea lui Deciu şi a lui Valerian – prigonitorii creştinilor. Sântul Antonie cel Mare l-a găsit într-o peşteră din adâncul pustiului: se hrănea cu fructele unui palmier şi avea tunica făcută din frunzele lui.

Model de întrecere de iubire:

Antonie a zis : Bucură-te Pavele, vasul alegerii şi stâlpul cel de foc, locuitorule al pustiei“.

Pavel a zis : Bine ai venit soare, care luminezi toată lumea, povăţuitorule al celor ce se mântuiesc, gura lui Dumnezeu, care din pustie ai făcut cetăţi şi pe diavolul l-ai gonit dintr-însa“.

În istoria creştinismului Sfântul Paul Tebeul este considerat primul anahoret care s-a retras în pustiu; peştera unde a trăit a devenit biserică , păstrează moaştele sfântului şi face parte dintr-un complex monahal. Mănăstirea a fost ţinta atacurilor dinspre beduini; izvorul ce a fost sursă de apă şi pentru Sf. Paul curge prin mijlocul mănăstirii şi trece pe lângă o moară. Apa izvorului ( 4 mii de litri – zilnic ) este colectată în bazine - cisternă cu legături de supra - plin din unul în următorul: de băut, apă de uz şi pentru irigat – în această ordine.

Impresionează un turn de observaţie – mai ales că te determină să te gândeşti la peştera - turn a lui Dionisie de la Nucu. Este păstrată şi vechea trapeză – locul unde era servită masa: tavanul boltit ( zidit ) este aievea celui din bisericuţa rupestră din Aluniş ( cioplit ), iar masa - un bloc de piatră fix are aceiaşi formă cu patul - laviţă ce se găseşte în una din chiliile de la Aluniş.

Cei care căutau singurătatea aveau pe lângă chilia – colibă şi un loc secret, o ascunzătoare: peştera naturală sau incinta naturală ofereau această siguranţă. Capela are cupolă de lemn şi pictura de acolo ( 1713) include simbolul Universului care, la rândul său , include Celula de Apă cu cele şase rozete, fiecare având câte şase petale, care prin poziţie de consecutivitate determină , prin eliminare virtuală, a şaptea rozetă; de fapt sunt surprinse cele 375.000 situaţii de simetrie ale icosaedrului ( dăruit cu simbolul apei ) pe un suport care nu este plan , ci de cupolă , efectul ce creează prin sfericitate este deosebit şi ochiul privitorului este impresionat de această parte a picturii cu puternica spaţialitate ce pare fluidă .


La Manastirea Sf Antonie cel Mare si Manastirea Sf Paul

2) Sfântul Pavel Tebeul este primul creştin ( eremit ) despre care se ştie că a trăit ca monah, iar sfinţii Antonie cel Mare ( 250 – 356) şi Pahomie cel Mare (290 - 340) sunt consideraţi întemeietorii monahismului egiptean. Toţi trei sunt numiţi Părinţii Deşertului.Sfântul Antonie cel Mare a dus viaţă de eremit – nu departe de locul unde a trăit Sf. Pavel Tebeul . Sfântul Pahomie cel Mare a fost discipol al sfântului Antonie, însă a început rânduiala vieţii monahale cenobitice: confraţii trăiau în chilii separate, numai munceau şi mâncau în comun, participau la slujbe comune. Sfântul Vasile cel Mare ( 329 – 379) este primul întemeietor de reguli monahale ( Reguli monahale mici şi mari). Influenţat de Sfântul Phomie , Sfântul Ioan Cassian , zis Romanul (365 - 435) a scris Instituţiile cenobitice “. 3) În prezent este susţinută tot mai mult ideea că monahismul a apărut simultan în mai multe locuri ale creştinătăţii: Palestina, Siria, Mesopotamia, Asia Mică, Grecia, etc. La sfârşitul secolului al III-lea monahismul s-a manifestat în Biserică, dar a existat un premonarhism: curente ascetice au marcat profund creştinismul primelor secole. 4) Creştinismul răspândit peste plaiurile Daciei este de origine apostolică. 5) Religia lui Zalmoxis avea preoţi pe diferite ramuri, dar şi asceţi ce duceau o viaţă austeră, curată – călugării lui Zalmoxis - străsihaştrii. Dacă instruirea lor ţinea de percepte transmise oral – se deduce cu uşurinţă că aveau memorie, iar ucenicul sau ucenicii erau pe-aproape. Când a sosit sfântul Apostol Andrei cu perceptele cele noi – după o simplă comparaţie s-a ajuns la concluzia că sunt noi dar asemănătoare; un străsihastru şi un călugăr creştin nu prea aveau cum intra în contradicţie: ideea renunţării la sacrificiul uman a adus-o însuşi Zalmoxis , ori de la Pitagora, ori amândoi au luat-o din Egipt. Perceptul lui Pitagora sună limpede: să nu aduci sacrificii sângeroase“. Că aceste practici nu au încetat brusc – este posibil, dar din felul cât poate fi percepută viaţa străsihaştrilor ( erau vegetarieni – poate şi lacto - şi împătimiţi crescători de albine) ce sens ar mai fi avut sacrificiul uman – pentru ei !? 5) Vasile Pârvan vorbea de comunităţi de tip monastic“, Iorga presupunea călugăria ktistilor“. Monahismul românesc ar putea avea rădăcini duble: autohtone cu fluid ascetic geto-dacic şi de influenţă bizantină ( Capadocia, Siria, Palestina, Dalmaţia ) de unde au fost aduşi mulţi colonişti – mai ales muncitori specializaţi pentru lucrul în minele de aur şi argint.

9 comentarii:

karma police spunea...

a este..strasihastrii au recunoscut in apostolul andrei un frate intru credinta
ce ma uluieste este [ictura ce infatiseaza clar floarea de aur a kabbalistilor-floartea vietii a egiptenilor era aceeasi, ce este extrem de veche-ca simbol-peste 6000 de ani
superb

karma police spunea...

asa*

wolfwie spunea...

http://manastireatipova.wordpress.com/2009/07/18/complexul-monastic-rupestru-de-la-tipova-urias-templu-solar-si-observator-astronomic-al-antichitatii/

GRIGORE ROTARU spunea...

Aducem multumiri ambilor participanti ... completarile sunt interesante.
Fie sa fie bine !

Mihai spunea...

minunat

Ioan Scutaru spunea...

Domnule Grigore Rotaru,
In primul rand as dori sa va felicit pentru blogul dumneavoastra.Pentru mine zona aceasta are o rezonanta mitica, o mica parte a copilariei petrecandu-mi-o aici, avand bunicii din satele Coltii de jos si Valea boului.Faptul ca am gasit pe internet si informatii bazate pe argumente istorice, altfel decat majoritatea de pe net, sau chiar la tv (care tin mai mult de domeniul fantasticului), m-a bucurat.
M-ar bucura enorm sa pot lua legatura cu dumneavostra, in sensul ca as dori sa vad unele obiective despre care am citit in acest blog,insa nu imi pot da seama unde se afla.
Va doresc multa sanatate si,
SA FIE BINE!

GRIGORE ROTARU spunea...

Domnule Ioan Scutaru,
Numele Scutaru îmi este cunoscut,după neam cunosc unele persoane, pe cei faoarte tineri – nu !
Aţi observat corect : mistificarea, senzaţionalul, poveştile la gura sobei , cele tip O.Z.N – aici nu ajută, spaţiul este sacru, acolo au nevoit Sfinţii călugări ai vechimii şi cei ai secolelor III şi IV , apoi cei din secolele Evului Mediu. Despre trecerea lor trebuie făcută cercetare fără panganele poeticeşti; legendele şi interpretările personale trebuie nominalizate, restul ---document şi faţa locului şi , Slavă – Domnului acele locuri au faţă, piesele grele nu au plecat spre muzee şi expoziţii, mai greu cu semnele şi piesele uşoare …
Vizita dv. aici mi-a creat bucurie – sunteţi cu mult mai tânăr decât cel mai mic dintre cei patru copii ai mei ( şi ei oameni realizaţi !), dacă mă întrebaţi înseamnă că mergeţi în zonă sporadic. Pretind : tot ce am expus – este real; când am avut opinie proprie am lăsat textul să aibă o astfel de înfăţişare. Spaţiul este vast, dacă mă întrebaţi şi cunosc ce trebuie – cu mare bucurie o să răspund. Dacă totuşi ajungeţi în zonă … atunci ştiţi şi cine este Diana …daţi pe Net Formula A.S. – nr 845.
Pe cine cunoaşteţi din Colţi – om tânăr al prezentului ?
Nu sunt bănuitor – însă vă imaginaţi ce ar însemna o adresă ori un nr de telefon … făcute publice…
Va mai aştept !

Irina spunea...

Incitant articol

Adar M. spunea...

Chiar daca am o multime de observatii de facut pe marginea temei, chiar daca nu-s intru totul de acord cu modul in care prezentati simbolistica anumitor elemente, tin sa va multumesc pentru imaginea cupolei manastirii Sf. Paul, mi-a fost de un real folos.
Weekend placut!