Geto-dacii erau apicultori străluciţi ; folosirea cuţitului ( de lemn – la început, apoi din metal ) pentru retezat şi zăcătoarea vin din această vechime. Buduroaiele ( uleiele ) şi coşniţa sunt de dinainte !
Se ştia că: regina ( muma ) nu conduce, nu planifică, nu dirijează viaţa roiului; nu se hrăneşte singură şi neîngrijită ar muri foarte curând, dar pentru acest răsfăţ din partea suitei, în contrapondere – munceşte ca un sclav: este obligată prin hrană; fiind suprahrănită – ouăle cresc şi trebuie aşezate. Regina ne este deasupra supuşilor: munceşte din greu alături de ei cât este ziua ( activă ! ) de lungă – şi ce muncă ! Neputincioasă ( pentru sine ) şi osândită – într-un sens , are puteri nelimitate – în alt sens. Fără mumă roiul dispare, lipsa urmaşilor înseamnă moartea neamului. Mirosul de matcă este fiorul invizibil ce cumpăneşte rostul treburilor. Prezenţa Reginei este balsamică ( în real ! ): dacă dispare mirosul de matcă , fluidul ordinei ( greu de închipuit ceva în echivalentă !) se tulbură. Bezmeticirea unui roi echivalează cu dezordinea în oricare altă grupare de organisme vii.
În srăvechime se afirma că înspre nord, dincolo de Dunăre – nu se poate înainta din cauza albinelor. Floarea acelor întinderi, spiritul acelor vremuri , priceperea şi răbdarea acelor oameni au făcut ca văzduhul Daciei să se -ntunece de mulţimea albinelor. Cel dintâi prieten al omului a fost albina: întindeţi mâna să se-aşeze albina ce abia mai poate zbura spre stup de greutatea bunătăţilor strânse din natură şi veţi observa că adună de prin perişorii corpului fire aninate de polen şi le aşează în locul unde s-a odihnit – probabil un fel de a mulţumi prin firea ei de insectă. Albina este blândă cu cel ce este curat şi are gesturi cumpătate. Nu te apropia de prisacă ţipând că vei fi atacat ! Vibraţia transmisă prin sunet o deranjează.
Se zice că într-un luminiş al văii pe unde treceau duşmanii era priponită o iapă ( eventual aflată-n călduri ) şi ceva mai încolo câteva coşniţe cu roiuri. La primul nechezat al cailor începea auto-măcelul: la a treia înţepătură calul moare. Un roi bunicel are peste 100000 de albine. Puhoi !
Dacă am găsi o cupă din care a băut Burebista – ar fi la fel de valabilă şi azi: metalul nobil, chihlimbarul şi mierea nu au trecere. Celebra zăcătoare ( a străsihaştrilor ) o să fie descoperită, însă cei ce vor avea norocul să vadă cei dintâi minunea, ar trebui să fie atenţi cu restul de miere ( cristalizată ) de acolo: fiind produs constituit pe bază de carbonaţi – poate oferi repere importante. Pe timpul a mii de ani – mierea îşi păstrează calităţile iniţiale !
Cine mânuia flaxul nu prea mai avea răgaz pentru albine: femeile se îndeletniceau cu albinăritul !
Vezi bine că Zeul îngăduia aşa ceva !
de Grigore Rotaru Delacamboru
5 comentarii:
"În srăvechime se afirma că înspre nord, dincolo de Dunăre – nu se poate înainta din cauza albinelor. Floarea acelor întinderi, spiritul acelor vremuri , priceperea şi răbdarea acelor oameni au făcut ca văzduhul Daciei să se -ntunece de mulţimea albinelor"
...un taram de mister, vis si imaginatie...
textul tău îmi aduce aminte de o întâmplare petrecută cu mulţi ani în urmă, cred că eram în şcoala generală.
întro zi de toamnă, cu familia, întro pădure de vis, în căutare de ghebe...
atunci am făcut cunoştinţă cu un roi de viespii... ooh, dar ce întâlnire, de gradul de peste 30 de înţepături. unii ar fi murit, alţii, cei care au incercat să alunge roiul de pe mine, au fost desfiguraţi... totul, departe de oraş şi de timpul telefoanelor mobile.
vreau să-ţi spun, prietene drag, că asupra mea veninul lor nu a avut nici un efect, sau cine ştie ce efect a avut!...
cred că şi în trecut, depindea foarte mult de "invadatori" şi de capacitatea lor de procesare a bio-informaţiei - şi fac aici legătura cu "râul şi cu ramul".
Gând de Bine, ca mierea de albine! :)
Pentru Domniţa Mag Dalen,
Sunt apicultor de peste 30 de ani; in cărţi scrie : dacă te înţeapă mai mult de 20 -25 de albine – aleargă la cel mai apropiat punct sanitar – pentru antidot. O dată am fost obligat să le deranjez pe timp nefavorabil şi m-au înţepat vreo 60 – nici nu m-am umflat local. De obicei vizitez 100 de familii şi nu mă înţeapă nici una : le vorbesc tort timpul, cuvinte catifelate , de alint , le râzgâi ( o vorbă !); cel mai mult le place când le recit - < Pe decindea Dunării la vale > de Voiculescu , spun versurile pe o anumită melodie ( melanholie prin nemărginire ). Atunci se aşează pe mâini, pe braţe , pe frunte ( lucrez fără mască !) şi dansează … un dans al acceptării, al bucuriei … cineva le ia în seamă.
Am primit ( un alt context) înţepătura a patru gărgăuni … dureroasă, te arde … Ce aţi spus este complet verosimil ( cum altfel !...).
În faţa la aşa ceva contează compoziţia sângelui … prin puterea gândului poate fi produs un inhibitor de adrenalină … totuşi să nu fim prea siguri !
Sunt convins în procent total : materia vie simte cand va să vină agresiunea. Mulţumim pentru vizită şi pentru gândurile deosebite.
ca veni vorba ... stiti cumva creun leac (nu chimicale) ptr paduchi la albine?
Trimiteți un comentariu