148. Piatra de răsfug ( de ajutor )

Piatra de răsfug ( de ajutor )

Notă: prezenta postare se află în prelungirea celei de la nr. 92.

Piatra Răsfugului nu are compoziţia celei de la Rupestre, mai dură, însă nu atât de mult cât Piatra Albastră. Piatra Răsfugului mai este numită „piatra curcubeului“ : pentru a-şi menţine consistenţa – curcubeul bea din apă curgătoare. Varianta I: piatra are o aşa conformaţie şi curcubeul absoarbe apa prin ea dinspre partea mai largă a orificiului către partea mai mică, apa desfăcându-se în fâşii de lumină , iar curcubeul trece din invizibil în vizibil. Variantă II: în forma invizibilă ( înainte de a se manifesta ) curcubeul are dimensiunile cam cât viitorul orificiu al pietrei, acţionează rotindu-se cu viteză mare ( culorile sunt amestecate), străpunge piatra. Pe partea unde intră curcubeul în piatră – orificiul are cercul mai mic, iar la ieşire este mai mare,îşi continuă rotaţia şi după ce a ieşit din piatră – în cercuri din ce în ce mai largi – până când se loveşte de cer; atunci cu un capăt se întoarce spre piatra pe care a găurit-o, absoarbe apa prin ea, începe să devină vizibil şi trimite apa către o comoară aflată la celălalt capăt. Până dispare curcubeul - acolo unde a fost dusă apa – rămâne pământul ud. Când dispare curcubeul , peste locul ud apare flacără albastră care usucă fără să facă pârjol. Eşti om norocos dacă găseşti piatra curcubeului sau dacă eşti în preajma locului unde este udat pământul. Dacă vrei să te apropii, trebuie să sari într-un picior. Nici peste locul de unde a luat apă curcubeul,nici peste locul unde a vărsat-o nu trebuie să treci,altfel te pomeneşti cu vreo şubrezeală pe viaţă.

Pentru videcarea de răsfug se foloseşte piatra în două moduri: I) ( pentru forma de început a bolii) se mulge vita în aşa fel ca jetul de lapte să treacă prin orificiu, ţâţele se mulg în cruce, câte trei jeturi din fiecare ţâţă, se rosteşte rugăciune cât durează mulsul şi se repetă operaţia de trei ori; laptele adunat este descântat şi se unge ugerul cu el, fruntea şi spinarea animalului . II ) dacă boala a juns în formă deosebit de gravă , animalul nu mai suportă mulsul, atunci se trece prin piatră ori apă neâncepută , ori lapte de la un animal sănătos ( cel mai potrivit dacă cele două animale sunt din aceiaşi linie) . Ciobanii , mai ales cei care practicau transhumanţa , păstrau Piatra Răsfugului scufundată în nisip fin , ori praf de mică , ori în seu în cutie - penar; în caz că măgarul ce ducea apovara s-ar fi împiedicat , piatra să nu sufere stricăciune ( semn mai rău – nici că se poate !). Săteanul obişnuit păstra un aşa obiect în chichiţa lăzii. Piatra Răsfugului se înstrăina numai dacă se ajungea ca aceiaşi gospodărie să aibă două sau mai multe. Piatra Răsfugului nu se da împrumut , când se ivea un caz proprietarul pietrei trebuia să se deplaseze în teren, rugăciunea era spusă de stăpânul animalului. Dacă se ajungea la concluzia că piatra poate fi înstrăinată ( aşa ceva nu era dat de pomană !) cel care înstrăina cerea un preţ ( de obicei mare !) , nu exista tocmeală, cel care plătea primea toate puterile pietrei prin cumpărare, cel care a vândut a rămas mulţumit că a obţinut cât a vrut. Apoi nu făcea fală nici cel care a vândut, nici cel care a cumpărat. După cumpărare noul proprietar ajungea la o răscruce de drumuri , în amurg şi îşi făcea cruce cu piatra către cele patru vânturi. Tot aşa proceda şi cel care ar fi găsit un aşa obiect. Din acel moment piatra avea puteri.

de Grigore Rotaru Delacamboru