luni, 29 martie 2010

147. De ajutor

De ajutor

Vrăjmaşul trebuie dus de nas: dacă ai fost rănit nu te văita chiar dacă ar fi să iasă maţele prin rana pe care o ai !

Traducere aproximativă


Langa Dionisie - Nucu


Am întâlnit oameni cu pretenţii subţiri care au ajuns în Zona de Curbură: susţineau că vor să găsească … adevărul pur …, fără dogme, fără legende, fără prejudecăţi. Tot vorbeau dumnealor şi la un anume moment a trecut aşa ca un foşnet pe lângă minimasivul lui Dionisie – locul unde se vorbea. Şi foşnetul acela a înconjurat stânca şi pădurea înălţându-se în spirală ca A.D.N.-ul spre tăriile albastre şi de necuprins. Persoanele au întrerupt înalta conversaţie ţintuite locului, numai cu raza ochiului săgetau pieziş călăuza, adică ce se întâmplă, este semn de iluzie colectivă sau … În acele incinte au nevoit sfinţii călugări – acesta-i adevărul ! Problema este că trebuie să descifrăm câte valuri au vremuit şi cât de îndepărtată este vechimea; ideea că totul a început în secolul al XIV - lea nu mai este amintită. Dacă prima grotă o fi fost amenajată de păstorii pelasgi,dacă ştiau de ele şi le foloseau călugării îmbrăcaţi în alb ai geto - dacilor, dacă au trecut pe acolo şi călugării audieni , dacă au lăsat urme goţii în vremelnica lor rătăcire, dacă voievozii valahilor le considerau puncte de eventuale refugii, dacă … dacă toate astea s-au întâmplat – de ce să le ocolim în zicerea noastră ! Problema nu este a dovezilor, problema este că trebuie să acceptăm că trebuie să privim acele dovezi. Dovezile arheologice şi materialele scrise pot demonstra ideea că poporul român a început a se închega odată ce creşinismul a făcut primii paşi pe aceste meleaguri, dar creştinarea s-a făcut prin infuzie, în diferite moduri şi de jos în sus şi în curgere lentă, cu poticniri, poate cu reveniri, renunţări şi din nou de la capăt – religie <> şi nu impusă: această modalitate, esenţa religiei vechi şi contextul istorioc conduc către imposibilitatea de a fi oferită o dată exactă când s-a desăvârşit respectivul proces: sunt vehiculate intervale destul de largi. O descriere neangajată a fenomenelor ce au legătură cu subiectul ar trebui să ţină cont printre altele: prima putere a lumii era Imperiul Roman, statul lui Burebista preluat de Decebal era o realitate istorică, în acest stat oamenii religiei erau de partea puterii nu numai în zis , ci şi în fapt: dorinţa puterii trecută prin vocea Marelui Preot devenea cunoscută , apoi devenea lege prin comunicare verbală acoperită de autoritatea călugărilor în straie albe – ei care aveau umerii apăsaţi de gerutatea păstrării şi a altor taine pentru binele de mai târziu al comunităţii. Peste aceste meleaguri au trecut popoarele migratoare şi geţii nu erau goţi: cât a stat exilat la Tomis – Ovidiu nu a văzut pe vreunul dintre geţi vorbind limba latină veche; într-un poem afirmă că prin alăturare de nevoie – el a învaţat limba lor şi a compus nişte stihuri în limba lor şi a fost apreciat – semn că geţii au înţeles adâncul ideilor rostite în graiul lor. Imediat afirmă că dacă le-ar fi citit poemul în limba de la Roma,geţii ar fi râs de-ar fi ajuns sunetul până lângă munţi de s-ar fi clătinat. Acesta fiind numai un exemplu – problema de ansamblu are caracteristica acestui exemplu – acum asistăm la un duel de microbişti, se face slalom. Dovezile scrise ce ţin de persecuţii şi martiri sunt sigure – aproape cât cele arheologice; martirizarea lui Sava Gotul este sigură – puţină îndoială: dacă a fost înecat în apa Buzăului la Valea Lupului sau în alt punct al firului de apă. Scrisorile către biserica din Goţia şi scrisoarea de mulţumire către biserica din Capadocia există.
Fie să fie bine !

Un comentariu:

Ioan spunea...

De câte ori aud cuvântul pelasg mă gândesc la sărmani tracomani. Domnilor, lăsați naibii pe pelasgi în Grecia lor antică, nu-i mai întindeți de craci pînă la Dunăre și Carpați că ăia nu erau strămoșii noștri.
Nici grecii nu știau ce sunt, dar măcar ei spun clar că erau autohtoni acolo, nu aici.