84. Zeiţa de la Cuina Turcului şi Armonia de Aur

1) La prima întâlnire cu desenul am exclamat: „ o misterioasă operă de artă în care geometria vrea să ridice spre puncte înalte frumosul“, apoi am privit minunea de sute de ori, în multe feluri din partea mea şi la diferite scări de proporţie ale operei transpusă pe suport plan. Este genul de imagine despre care nu poţi spune nimic de rău,mai mult privind-o primeşti satisfacţia că privind te îmbogăţeşti şi,în plus,are magnet: de ce priveşti tot ai mai privi.
„S-ar putea ca acest construct romanellian de la Portile de Fier sa reprezinte simbolic misterul nasterii omului. Sau relatia omului cu Divinitatea Suprema. Sau puterea omului de a calcula posibilitatile de fiintare din probabilitatile de fiintare“ – Andrei Vartic.
„Printre cele mai frumoase piese se numara o falanga de cal salbatic care are ca ornament o silueta umana schematizata.“ – la adresa
http://www.enciclopedia-dacica.ro/webring/luana/ist/cladova/cladova.html
Care-i secretul acestei lucrări făcută de om, mai ales că vechimea ei a crescut de la 11000 de ani la 26000 – 32000 ani ( probabil au fost aplicate metode de ultimă oră pentru determinarea vârstei unor asemenea vestigii sau procedându-se prin comparaţie …).
Am imprimat desenele pe cartoane şi , fără explicaţii le-am arătat unui creator de modele feminine: „ Da, un model de rochie mai puţin obişnuit, dar pentru o tânără zeiţă – este posibil ! “

2) Despre felul cum au fost alese feţele spre a fi incizate
Alegerea a fost ideală: concavitate – convexitate şi intenţia mesajului.

3) Despre semnele incizate pe faţa A.
Evident – sunt elemente geometrice. Să notăm: în acele vremuri artistul ce a incizat osul stăpânea bine următoarele noţiuni: verticală, orizontală, segment,unghi,romb,triunghi de Aur (exagerare,coincidenţă sau adevăr !), labirint,axă de simetrie, contur,elemente de perspectivă, punerea în evidenţă a fundalului,relaţia element (segment) -- număr, s.a.


Am mărit desenul prin copie la scară: erorile de măsurare a unghiurilor ( evident prin tehnologia oferită de un calculator) sunt mici ( sub un grad).
Triunghiurile notate sunt Triunghiuri de Aur ( I I ) unghiul AKB are măsura de 108 grade şi , evident, ABK are măsura de 36 grade. Din punctul de vedere al relaţiilor dintre elementele unei figuri geometrice aceste triunghiuri sunt cele mai „ corect“ desenate; am ales ca verticală axa de simetrie a figurinei şi orizontala faţă de care raportăm măsurile unghiurilor este tot a figurinei. Laturile triunghiurilor ABK se prezintă astfel: doar latura de mijloc BK are o eroare de o jumătate de grad ( aceste propoziţii sunt afirmaţii şi nu imputaţii; genialul artist nu a lucrat cu laserul !). Laturile AK au erori prin adaos de 2-3 grade . Nici un triunghi ABK nu are incizată baza pentru că , din cele ce se pot observa, laturile ce compun unghiul de 108 grade comunică , bazele acestor triunghiuri sunt lăsate pentru imaginaţie, şi este realizată linia continuă a unui labirint care înconjoară piesa independentă – rombul – care la rândul ei ne prezintă , într-o perspectivă halucinantă a simplităţii – Oceanul Primordial – (Că am venit ca apa si-o să plecăm ca vântul - OMAR KHAYYAM ) – simbol pentru locul din care toate
s-au născut ( acţiunea vine de Sus – cele cinci V-uri).
Autorul percepea D2-ul: sus - jos, stânga - dreapta,cunoştea simetria plană geometrică – axa de simetrie a figurii, ne îndeamnă să gândim simetria lumilor , iar graniţa dintre ele are dualitate ( diagonala mică a rombului) - Naşterea înseamnă primul act care uneşte prin acţiune.
Autorul percepe D3-ul: pe lângă cele două axe din plan alătură pe a treia: faţă - spate, centrul sistemului ( Buricul Lumii) – centrul rombului.
Simţul spaţialităţii se deduce şi din aceea că nu lasă desenul pur şi simplu pe suprafaţa de lucru: prin apele din romb asigură perspectivă, iar prin acele linioare pereche – creează fundalul. Prin uşoara curbură pe care o are osul imită arhitectura corpului uman, curburile te îndeamnă să identifici ondulaţiile trupului feminin – statueta este un tors.
Simţul simetriei este evident şi în felul în care aranjează complexul inciziilor pe fiecare faţă, orientarea dată suportului faţă de lucrare, împărţirea suportului în regiuni ajută la constituirea altor propoziţii ale mesajului.
Autorul nu a cunoscut Numărul de Aur,avea îndemânare la lucru,ştia geometrie şi uimeşte felul cum a combinat părţile încât să rezulte acest întreg -operă de artă ce poate fi pusă alături de marile realizări artistice ale omenirii.
Nu-i posibil să măsori frumuseţea. Frumuseţea există şi se pune punct.
Prezentul demers încearcă să lanseze încă o idee sau două despre cum a fost posibil cu elemente şi materiale mai mult decât simple să iasă în lumină o capodoperă a cărui măreţie urcă în inefabil. Ce lecţie ( aproape usturătoare !) pentru omenire! Cât clocot cosmic adus la calmitate prin câteva segmente !
Laturile rombului formează cu orizontala unghiuri cu măsura de 56 de grade, deci rombul nu este de aur şi nu este nici romb format din două triunghiuri echilaterale, măsura unui unghi ascuţit al rombului fiind de 68 grade – îl apropie mai mult de Rombul de Aur. Faţă de aceste valori găsite se constată o deviaţie de un grad al vârfului de sus al rombului faţă de verticală.
Rombul este înconjurat de Drumul fără Sfârşit al Labirintului, diagonala mică nu este trasată ( imaginară ) , cele două linii imediat paralele fac parte din zone diferite: lumea de sus sau de din sus de orizont şi lumea terestră; opoziţia în complementaritate şi Naşterea ( Labirintul are cel puţin un sens), doi se contopeşte în Unul până la o oarecare uniformizare prin dizolvare în interior. Hotarul aici nu este o linie – toate astea ca registru de interior al întregului şi revelate prin această piesă centrală şi de tranziţie - rombul.
Pentru registrul de exterior rombul este o poartă protejată de Labirint dar nu este a Labirintului, numai trecând prin ea cele două lumi comunică , Naşterea uneşte cerul cu pământul, iar Moartea uneşte pământul cu cerul; acestea se întâmplă după sensul vectorului de mişcare pe verticală, iar sensul este dat prin deplasarea punctului ce parcurge Labirintul.Punctul se deplasează pe zig – zag -ul verticalei, chiar trecerea pentru du-te – vino se face pe laturile oblice ale triunghiurilor de aur, de aceea triunghiurile nu au bazele în desen ( să fie asigurată „nesfârşirea“ conturului labirintic – ca drum ce trebuie parcurs,apoi să oblige punctul de deplasare să evite orizontala.
Comunicarea dintre lumi se face pe verticală,Axa ( Coloana) le uneşte.
Naşterea şi Moartea sunt trimise, intermediate şi primite – acest şuvoi formează Curgerea fără sfârşit – timpul nu are margini – se spune prin Labirint. Prin naştere cerul coboară spre noi, prin moarte urcăm spre tăriile cerului – aceasta e curgerea; un mic discurs filozofic care vorbeşte despre mirajul ca perpetuum – mobile al perindării: naşterea întreţine, moartea înnoieşte. Rombul este piesa de legătură într-o clepsidră dublă – care nu va fi întoarsă niciodată. Rombul este piesa de legătură între două puteri – vehiculul – deci piesă a Trinităţii; rombul este piesa de legătură la coloana veşniciei. Toată acţiunea operei se întâmplă pe verticală. Zenitul şi Nadirul au fost trimise în ceaţa albastră a imaginaţiei, îndemnul autorului este unic: „opera mea este neterminată,creaţia este fără sfârşit,privitorule ia seama ! “
Pe toate acestea străsihaştrii le-au preluat şi au creat Rombul de Aur la Fundu Peşterii de la Nucu sau pe cel de la Basarabi - Murfatlar.
( va urma) Să fie bine !