La Aluniş , La Cetăţeni şi La sf. Iosif – aceiaşi problemă: extinderea incintelor rupestre. Hotărârile de a fi extinse poate au fost luate mai de mult, extinderile propriu-zise au fost începute până în 1871.
Aceste însemnări repetă o problemă mai veche: dacă şanţul de la Sf. Iosif a fost făcut cu scopul de a colecta apa pentru uz, sau este şanţul în care ar fi intrat învelitoarea să facă legătura cu acoperişul extinderii.
Această poză trimisă de M. lămureşte situaţia: incinta este de la Cetăţeni şi este observabil cum se îmbină creasta cu muntele. Şanţul făcut în piatră are forma unui V întors şi primeşte ultima parte a învelitorii.
În acelaşi mod este făcut şanţul la Bisericuţa lui Iosif: V-ul este cu unghiul în sus. Rămâne de stabilit dacă La Sf. Iosif a fost amenajată faţada pentru ca anexa să fie construită şi din anumite motive lucrul a fost întrerupt, sau anexa a fost construită şi timpul şi neîngrijirea au făcut să rămână numai ceea ce este din piatră. Umblă vorbă că în faţa acestei grote, sub pământ ar fi lespezi, cum au fost cândva la Vârful Goţilor, mai sunt în biserică la Aluniş, iar urme pentru încastrat grinzi şi căpriori – şi în alte părţi.
Această metodă a şanţului cu V-ul în jos, că a fost aplicată şi în vechime, că este mai nouă ( în jurul anului 1850 ) este ingenioasă şi din cele expuse - universală: era aplicată asemănător şi la Cetăţeni , şi în Munţii Buzăului , şi la Şinca Veche ( ? ). Pentru acele vremuri – distanţele dintre aceste locaţii sunt mari. Un sistem de transmiterea informaţiei funcţiona.
Biserica de la Aluniş – formată şi ea din grotă şi anexă – are acelaşi sistem de legătură dintre masiv şi lucrarea omului, în plus, cu dezlegare, dacă ajungi în pod găseşti un sistem ingenios de a înţepeni capătul grinzilor în lăcaşurile dăltuite în piatră.
La Bisericuţa Sf. Iosif era proiectată o lucrare de mari dimensiuni.
În locul ferestrei ( partea stângă din photo) , deasupra cu arc frânt, urma a fi tăiată o uşă, grota iniţială ar fi rămas ca altar , iar anexa ce s-ar fi întins pe platoul din faţa grotei ar fi fost corpul bisericii – toate astea în varianta că a existat numai un început de lucrare. După elementele descrise ….
Am ales imaginea de mai sus pentru că sunt ...prinse ... convenabil şanţul şi dăltuielile pentru capătul grinzilor şi căpriorilor.
În nici un loc din ţară şi din lume (cu locaţii de genul acesta) nu există un masiv de piatră aşa de darnic ( pentru pietrari) ca la Sf. Iosif ! Totuşi lucrarea a fost întreruptă . Cauza posibilă o descoperim dacă intrăm în incintă: o fisură în tavan se pare că urcă şi taie muntele în două.
Muntele ce include Bisericuţa Sf. Iosif - sub acţiunea sunetului - vibrează. Legenda spune că Sfântul vindeca şi cu ajutorul sunetului.
Să fie bine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu