90. Piatra Rotării

Măreţia acestei comori ar fi trebuit să mă determine să aştept până obţineam o poză pe măsură; graba se justifică prin aceia că persoane cu aparatură mai bună or să ajună într-un suflet pe acolo şi or să fotografieze fiecare treaptă, fiecare pietricică, fiecare umbră. Dacă cineva are platină îndeajuns şi o să poleiască minimasivul – bine ar face ! Treptele de aici – forma geometrică şi felul urmei de daltă sunt asemenea celor de la intrare în Bisericuţa Sf. Iosif – Nucu. Despre vechimea complexului de la Cătina nu s-a îndoit nimeni până acum: perioada timpurie a dacilor ( o părere ) , mai înainte ( alte păreri). Chiar dacă nu o fi lucrat aceiaşi echipă de cioplitori în ambele locuri, chiar dacă între ele sunt câteva zeci de ani, la Nucu – sfinţii călugări misionari au găsit lucrările începute. Că s-au făcut adaosuri sau s-a încercat a se face – este clar, însă nu aducem prejudiciu nici unei părţi dacă încercăm să dăm la o parte vălul!
Că e o treabă nu tocmai omenească aceea cu sacrificiile şi ne-ar coborî pe scara valorilor: nici vorbă ( aşa cred eu !), aşa vremuia vremea. Pe acest temei , la Aluniş , încetişor şi în timp mai lung, a fost eliminat un asemenea platou de sacrificiu: au rămas dăltuite şi Scaunul ( un fel de canapea în piatră ).
Motivul eliminării platoului: vecinătatea Bisericii din Piatră ( ortodoxă) nu face să existe o aşa apropiere. În inima-mi de ortodox asemenea ghimpe e-nfipt, dar …
Dar aceste platouri SUNT CELE MAI VECHI VESTIGII - DE TIP MONUMENT – PENTRU LOCURILE UNDE SE AFLA IN PREZENT ROMANII.
Sunt mai vechi decât cele din Dobrogea şi , evident ,decât cele de la Sarmisegetuza. Vechimea lor ar impune respectul oricărei alăturări. De la Odobescu mai încolo nimeni nu le-a studiat în ansamblu şi dacă au apărut elemente în plus …s-a impus tăcerea. De ce ? Alţii ar ţipa rău de tot să aibă aşa ceva !
Dispar pietrele mici , mobile, cu semne – cărate cu rucsacul, sunt denaturate semne – pe care este drept nu prea le putem interpreta – dar dacă pe cel de mâine îl apucă damful descifrării. Uite, eu am văzut – copil fiind – un vas de piatră pentru saramură – cu siguranţă ( procent mare ) nepoţii mei nu or mai avea acest noroc.
O masă de piatră susţinută de un singur pilon – din greşeală – a fost făcută praf; era o capodoperă – Brâncuşi ar fi invidiat lucrarea. Unele semne – cu extraordiar de bune intenţii – sunt răzuite de muşchiul de piatră , să dea bine prin Photo, iar pe şanţul unora se aplică cretă albă ( caz fericit) , se toarnă apă ( nu-i bai !) şi alte soluţii.
Îţi este frică a mai da în vileag ceva ce nu este ştiut în general ! Există un desen care ne spune ceva despre cultul Soarelui, cele patru elemente, acţiune - reacţiune, … mai vechi decât Tăbliţele de la Tărtăria. Este greu de găsit – la-a acoperit muşchiul. Muşchiul acesta de piatră o fi rezistând 10000 de ani ? Ar fi o metodă !
Vizitaţi Piatra Rotării ! Nu călcaţi pe treptele de acolo – sunt sfinte !
Să fie bine !