duminică, 27 septembrie 2009

97. La Cetăţeni



Imaginile din această postare sunt transmise de un pasionat al acestor probleme care deţine aparatură photo nouă de înaltă performanţă.
Calitatea pietrei de la Cetăţeni, Aluniş, Nucu, Policiori, Begu, Dobrota, etc. este aceiaşi. În Zona de Curbură activitatea de a dăltui piatra ori a fost mai intensă, ori s-au păstrat mai multe vestigii. Acest Vas Virtual de la Cetăţeni ne îndeamnă să ne imaginăm cum erau cioplite tuburile-ghizde pentru fântâni - care,din fericire au rezistat vremuirii.
La Nucu sunt uluce lungi pentru adăpat – deci o sursă de apă era acolo sau era adusă pe olane sau pe jgheaburi de lemn. În faza târzie a schiturilor creştine sigur existau adăposturi pe lângă grote şi pentru animalele de muncă şi pentru animalele de povară; în 1871 lângă schitul de la Fundătură – Odobescu a ajuns în zonă – acolo unde lângă celebrul templu acum se înalţă mândră pădure de pini, atunci exista un lan de porumb.
Existenţa ulucelor lungi şi plasate foarte jos ne îndeamnă să observăm că erau utile pentru ovine: legăturile străsihaştrilor, apoi ale sihaştrilor cu păstorii fie de prin apropiere, fie ai transhumanţei – este în afara oricărui dubiu. La Uluce - toponim. La ulucele lungi îşi astâmpărau setea oile. Sfinţii călugări amenajau locuri de găzduire temporară ( staule ) pentru sute de oi şi bordeie răspândite împrejur pentru paza de noapte. Acum se desfăşura faimosul troc de se înlocuiau între ele: brânza, lâna , pieile, ceara , mierea, sarea. Împăcau lucrurile spre dreaptă rânduială baciul şi stareţul. Sfinţii călugări se mai certau între ei pentru vreun petic de pădure şi ajungeau la vodă, însă ceartă între păstori şi călugări nu s-a pomenit de vreun fel: destul de sigur că şi unii şi ceilalţi pe lângă truda în care erau angrenaţi slujeau şi stăpânirii.
Mai existau vasele pentru strâns apa de ploaie sau de rouă: un astfel de vas făcea corp comun cu un minimasiv şi ce cădea prin precipitaţie sau se condensa noaptea sau în zilele de moină pe suprafaţa minimasivului se colecta in căuşul - găvan.
Vasele pentru saramură erau făcute asemănător tuburilor: era ales un bolovan sănătos – cel mai convenabil unul singuratic aflat în plină poiană şi acolo era cioplit vasul; există dovezi că lucrul se făcea pe verticală , de sus în jos ( după cum ne arată imaginile din această postare) dar şi pe orizontală, la o anumită înălţime de la bază se scobea în stâncă perpendicular.


A doua fotografie a Vasului Virtual ne arată locul unde a fost dăltuit şi unde a rămas: a) poate început de tub de fântână şi din anumite considerente meşterul a hotărât să nu continue lucrarea; b) dacă mărim prima poză observăm la buza vasului , spre partea din dreapta cum privim - un şanţ de prea-plin ( greu de stabilit la ce folosea şanţul , dar prezenţa lui ne sugerează că lucrarea asta a fost să fie făcut acest vas , deci nu-i un început de lucrare). După amplasarea şi dimensiunile bolovanului putem afirma că nu era pentru rouă şi nici pentru adăpat. c) să fi fost Vasul Virtual folositor desfăşurării unui eventual ritual ?!! Dimensiunile prea mari ( raza bazei şi adâncimea) ne sugerează să afirmăm că nu ar fi vorba de un ritual la care să participe saramura,în plus vasul de saramură pentru un ritual era mobil.
d) să fie un vas de colectare în urma unui sacrificiu – partea superioară a bolovanului nu este organizată ca platou şi dacă s-ar fi încercat ar fi rezultat un platou prea mic. e) să fie un vas pentru arderi folosit în ritualul desfăşurat de dinaintea folosirii celor trei suliţe. Se ştie că se făceau aşa arderi cu scopul de a induce nepăsarea ca halucinaţie: răşină, ceară , propolis, anumite seminţe, anumite ierburi şi grăsimea unor animale. În acest caz la ce ar fi folosit şanţul de prea-plin?
Vasul Virtual de la Cetăţeni - în idee - se aseamănă cu o statuie a lui Brâncuşi numita < Somnul > : vasul există prin ceea ce minimasivul nu mai are - golul din interior, trupul vasului nu s-a desprins din trupul minimasivului; dacă vasul s-ar fi născut, minimasivul trebuia să dispară. Aşa că există amândouă în postura actului de creaţie perpetuu. Autorul acestei capodopere a avut parte a i se hărăzi ceea ce noi pământenii numim geniu.
Să fie bine !

4 comentarii:

Carmen spunea...

Toate variantele sunt posibile.Inclin sa cred ca a fost un vas de ardere....

GRIGORE ROTARU spunea...

In Muntii Buzaului - roca are aceiasi tarie - a ramas inceput in cate un perete de satnca cercul interior al unui viitor tub pentru ghizde; din anumite motive lucrarea a fost abandonata ( nu este un singur caz !)
Daca si aici ar fi tot un abandon al unei astfel de lucrari - mai intai in partea de sus al bolovanului - mesterul pietrar ar fi < netezit > terenul.
Procent mare din partea-mi pentru aceiasi parere ...insa santul de prea - plin nu are justificare ...In asa probleme nici o parere nu poate fi definitiva. Multumesc pentru interes! Sa fie bine !

Cristian Cocea spunea...

Ah, despre acest vas este vorba! E foarte interesant blogul Dvs, il voi pune în blogrollul Povestii zilei! Şi poate mai schimbăm ceva impresii despre misterele pămîntului românesc...

Dumitru Negoita spunea...

Postand si comentand rar,astazi v-am descoperit si ... intradevar, nu va ocupati cu lucruri comune ci cu, minunatii!Si chiar prin unele locuri care nu-mi sunt straine.
Va doresc, numai bine.