92. Piatra Albastră şi Piatra Răsfugului

Se crede despre Piatra Albastră că-i de altă origine: are atâtea colţuri că uimeşte când o priveşti. Aşezarea neregulată a vârfurilor pe suprafaţa ei face ca privirea să nu se poată fixa şi, se crede, că din această alergare obligatorie organismul primeşte energii subtile.
Nea Zăican avea lădiţă şi pentru Piatra Albastră; pe noi ne-a lăsat s-o privim o singură dată – când i-am adus rocă de mică de la Piatra Albă: mai întâi cocea mica ( însă nu prin atingere cu flacăra): o pisa , o cernea prin sită deasă şi apoi prin pânză. Rezultatul era un praf alb-argintiu instabil cât praful de clepsidră. Cutia era din lemn de ulm încheiată în ţincuri şi capac dublu; capacele închideau cutia prin alunecare. Obiectul care trebuia ferit de orice fel de agresiune era scufundat in acest praf de mică.
Credinţa lui nea Zăican era că cine are Piatra Albastră - ii sporeşte turma , o ocolesc lupii şi vreun berbec de prăsilă nu intră fără ştiinţă ( adică la moment rău) intre oi. Alţii ziceau că nea Zăican citea vremea folosind aceea piatră. El avea una de dimensiuni mici - feţele ei (câteva zeci) făceau ape. Treaba e ca dintr-o piatră oricât de mare nu poţi face mai multe mici ... şi gata , ai pricopsit şi pe alţii: o încercare de a diviza piatra era un gest nesăbuit - sărea în mii de bucăţi, deci foarte casantă şi la dimensiuni aşa mici era bună de nimic, dar simplu fapt ca s-a spart însemna nenorocire, din acest motiv ( mai ales) o ţinea in praf de mică. Când suia tarhartul pe măgari avea cea mai mare grijă ce loc ocupă cutiile ( pentru cavale, fluiere, piatra răsfugului, Piatra Albastra). Nu ştiu să fi păţit vreodată necazul să crape vreo cutie. Zicea: ,,Neică, dacă mâine vrei să citeşti Piatra, la noapte să te culci separat de femeie. Tu să fi curat ca la Retezat. Pe noi ăia micii ne suporta ( nu ne-a certat vreodată) pentru că nu am ajuns să ştim ce-i dulceaţa - zicea aşa şi zâmbea în colţul mustăţi. Deci dacă din vina ta se distruge Piatra Albastră - nu îţi va fi bine ! La fel se crede dacă furi un oval de la poarta cuiva ( te urmăresc nenorociri), dacă strici un muşuroi de furnici ( mai ales din cele mari - de pădure). Piatra Albastră trimitea binele prin efectul de formă , iar Piatra Răsfugului prin faptul că închidea o anumită formă; la acestea se adăugau unele reguli de procedură: te-ai spălat pe ochii,întoarce-te spre răsărit când scoţi Piatra din cutie,până s-o ridici din praf fă-i semnul crucii de trei ori.
Pentru Piatra Răsfugului: ţâţele se mulg în cruce şi laptele să treacă prin inel, rosteşte rugăciune cât durează mulsul.
Să fie bine !