Propoziţie preluată de pe NET: „Radiesteziştii care au măsurat energiile telurice din jurul monumentului spun ca ansamblul s-ar afla pe un nod energetic şi ca liniile de forţă de acolo nu permit o măsurare standard a acestora.“
Este posibil ca încărcătura energetică să apară prin întâlnirea fericită a două componente: locul ales să facă parte dintr-o schemă energetică a pământului – cei care au pus temelia nu au ales la întâmplare locul, poate că aveau tehnici atât de simple de a fi depistate astfel de noduri favorabile – tehnici pe lângă care noi trecem, sau avem altele de mai mică eficienţă ( chiar dacă mai sofisticate) şi faptul că întregul complex având această formă întregeşte energetica locului . Un lucru este sigur: străsihaştrii nu alegeau la întâmplare găoacea naturală care să fie mărită spre a deveni folositoare; sau: nu alegeau la întâmplare locul din burta unui minimasiv unde să înceapă a fi dăltuită intrarea. Există locuri unde – de la un anumit moment – lucrările au fost abandonate, fie din motive tehnice , fie din motive mai subtile.
În satul Muscelul Cărămăneşti exista o masă în curtea bisericii , avea 2 tone şi se sprijinea pe un singur pilon; masa avea înspre pilon - sus o teică, iar pilonul era înfipt într-o altă teică ce făcea corp comun cu platoul din subteran – era o bijuterie, o minune în piatră. Au spart-o unii din neglijenţă şi au pus în loc una mai bună ……din mozaic şi fier - beton. Şi să fie opera măreaţă au turnat beton peste platou şi au înămolit în beton şi stâlpul vertical – toate acestea făcută cu cea mai curată bună-intenţie.
Felul acesta de a îmbina două grinzi de piatră acum ni se pare neobişnuit; grinda de la Cetăţeni are două astfel de orificii: unul pentru cep de piatră şi celălalt (probabil) suporta un cui de lemn.
La Aluniş şi la Sf. Iosif au fost executate orificii în stânca stabilă pentru încastrat grinzi şi căpriori; erau adăugate prin continuitate - anexe.
Materialul iniţial din care a fost dăltuită Crucea Manafului ( crucea şi nu stâlpii) , probabil că nu a permis ca segmentul terminal ( orizontal) al crucii să fie în bloc - masiv şi s-a adoptat soluţia de „teică răsturnată“.
Această metodă a funcţionat pentru crucile ( de patrimoniu ) din Sibiciul de Jos – Pănătău ( făcute mai înspre noi – 1652 ).
Rezistenţa pe verticală a întregului are ca susţinere platoul din subteran. Ar trebui executate lucrări de fixare a platoului şi nu mutarea întregului: o singură piesă dacă ar fi mutilată ar dovedi inutilitatea unui asemenea efort . În plus: traseele energetice nu pot fi mutate o dată cu obiectivul.
Pentru imaginile photo din aceasta postare semneaza: Paul R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu