sâmbătă, 10 octombrie 2009

102. De ce nu trebuie schimbat locul pentru Crucea Manafului ( 4 )


La biserica Mănăstirii Ciolanu se află icoana: „Maica Domnului cu Pruncul“; în urmă cu 30 – 40 ani s-a impus „o hotărâre“ ca icoana să fie mutată la nu ştiu care muzeu: tristeţe printre călugări, pe stareţ l-a apucat plânsul…Executantul … o doamnă „trimisă“ - nu ştia ce să facă, stareţul nu găsea motive zguduitoare…Minunea salvării a venit de la un călugăr tânăr care a invitat pe cei din echipă lângă icoană să citească „pisania“ de donaţie scrisă de pictor in partea de jos: „şi îmi este voia ca icoana să rămână în biserica mănăstirii Ciolanu“. „ Vedeţi – a zis călugărul – asta a fost voia pictorului “ şi a plecat la treaba lui. Minunea s-a produs că a ţâşnit cuvântul salvator, ideea. O idee face cât o zi ( un an, un secol …) de muncă.
Cel ce a plătit pentru ridicarea monumentului în plin câmp, poate că da , poate că nu a măsurat liniile de putere ale pământului în acel loc, dar aşa
i-a fost voia: în acel loc, şi nu în altul, să fie ridicat monumentul.

Este incredibil cum au rămas la distanţa cuvenită stâlpii verticali: solul este de deal-câmpie, nici vorbă de o stancă subterană, dacă ar fi înfipţi numai in pământ ( din poze se vede că stâlpii nu au teici , pe când teica de la cruce – este pe măsură mare ) nu rămâneau pe verticală atâţia ani !. Din grinzile pentru acoperiş „căzute“ a rămas una singură şi aceea fără un capăt. Dacă se confirmă că acoperişul era numai din grinzi de piatră – atunci stabilitatea stâlpilor este peste putinţă de explicat: să existe un platou comun şi pentru teica crucii şi pentru teica fiecărui stâlp ?!

Acoperişul acesta din grinzi în ţincuri aşezate-n scară , făcut din piatră are o greutate foarte mare: iniţial stâlpii aveau dimensiunii puţin mai mari ( lăţime – lungime). Pentru cel din Carpaţii de Curbură – în loc de piatra din vârful unghiului exista un stâlp-clucă ( desigur cu semnificaţiile lui: ax vertical, locul unde se întâlnesc sau de unde pleacă liniile de putere, ori numai o aluzie că ele sunt prezente intens în acel loc). Dar în acel loc se anulau în perechi şi liniile de forţă ale ansamblului.

Numai acoperişul – construit astfel – ar avea greutatea de 1,5 tone: dacă ar fi cedat sub intemperii, atunci grinzile ar fi zdrobit crucea; deci grinzile au fost demontate bucată cu bucată – fie cu bună intenţie ( cine ştie ce altă mutare o fi fost plănuită şi în alte vremuri !) , fie prin rea-voinţă (vreun interes meschin – nemernicie!).

Crucea nu trebuie mutată; mai mult: nici o linguriţă de pământ nu trebuie să plece din acel loc. Eventualele prospectări ale subsolului să fie nedistructive: „sondaj orb“.
Imaginile photo sunt semnate:Paul R.
Sa fie bine !

Un comentariu:

Carmen spunea...

Cuvintele dumnevoastra mi-au mangaiat sufletul.