Oamenii străvechi cunoşteau că raza ce unşte Steaua Polară cu ochiul privitorului este verticala; aceasta ar fi o dimensiune „ cosmică “. Pentru situaţii concrete, mai ales când erau în burta muntelui şi nu aveau la îndemână o rază, era necesar să folosească o altă metodă.
Cei din urmă meşteri de case foloseau funia cu douăsprezece noduri: pe o funie suficient de lungă măsurau pentru 13 semne şi pe cele din capete le făceau să se confunde apoi formau triunghiul cu laturile de 3, 4 şi 5 segmente; „ acest echer “ cu numere Pitagora era folosit pentru a se da rectangularitate camerelor unei case. Când trebuia fixat un stâlp vertical ( de exemplu - beldia de nuntă ) foloseau funia cu 30 de noduri, care – pentru această lucrare – oferea o mai bună aproximaţie, triunghiul era format cu laturi de 5, 12 şi 13 segmente, latura cu 5 segmente era „întinsă“ de-a lungul beldiei şi lucratorii făceau „cumpănire“ de 3-4 ori, apoi era înţepenită în pământ şi , în sfârşit – era verificată lucrarea cu acest echer vertical .
Aceşti „cei din urmă“ meşteri ( dulgheri ) nu ştiau de Pitagora şi celebra lui teoremă, însă manifestau o anume încăpăţânare ca cele ce vin de dinainte să fie întocmite după rânduiala cum au fost transmise: cei mai în vârstă nu acceptau celor tineri ca din grabă să treacă peste un pas al algoritmului respectiv. Pentru incintele de La Rupestre nu s-a stabilit dacă meşterii pietrari intrau în burta muntelui făcând – mai întâi – dăltuială pentru uşa chiliei sau pentru una din ferestre . La Dionisie se crede că s-a început cu una din ferestre, iar topologia locului La Iosif te îndeamnă să crezi că au început cu uşa. Oricum o fi fost – când au ajuns în interior – lucrând nu prea au greşit şi se mentine întrebarea: cum de au simţit axa minimasivului, verticala interiorului !
Cei care au transformat peşterile în locuinţe sau pur şi simplu au lucrat „în viu“ – nu erau primitivi: nici ingineri în rezistenţa materialelor şi nici nu se bazau pe brodeală – încât să se surpe muntele.
„ Să fii mândru ca o beldie de nuntă !“ , adică să-ţi păstrezi verticala, să nu accepţi situaţia căţeluşului care se gudură la picioarele stăpânului.
Sa fie bine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu