luni, 16 noiembrie 2009

113. Urme de paşi ( 3 )


Construcţia acestui blog are ca fundament ideile ce pot fi lansate faţă de un anume subiect: în general, în interpretare – pe bază de obiect arheologic sau prin comparaţie – ( fantezia aduce ineditul – în mod sigur) - şi, câteodată soluţia. Urmele dăltuite-n piatră, segmentele , punctele şi figurile simple din diferitele locuri, ( un cerc cu două diametre perpendiculare este deja o figură complicată) sunt străvechi, de dinaintea oricărui alfabet. Strămoşul acela de acum 30000 de ani – faţă de noi , avea mai puţine posibilităţi de a stoca şi de a transmite informaţia. Chinul nostru de acum de a înghesui pe suport – D2 bucăţi din spaţiu o să pară urmaşilor noştri de neînţeles: cu universul ordonat prin mai mult de trei dimensiuni o să-şi bată şi ei capul – şi tot aşa! Mai grav este că din cauza „ progresului “ nu mai este posibil să dezlegăm enigmele simple: cunoşteau cei vechi procedeul prin care piatra era desfăcută în elemente primordiale , apoi pusă în formă nouă la un loc favorabil !? Ideea este de tip S.F. – şi dacă !? Până vom fi în stare să descifrăm anumite mesaje – evident că trebuie să conservăm obiectivele în cauză. Dacă la rupestrele de la Nucu sfărâmăm câteva incinte altar, pentru că existenţa lor în multiplicitate încurcă nu-ş ce teorii, atunci nu prea mai este nimic de zis.
Masa rectangulară din piatră – curtea bisericii din satul Muscelul Cărămănesc – ultimă vorbă – a stârnit interes că suna a gol: platforma orizontală ( 2,20; 1,30; 0,30) metri – şi dacă … Să zicem că a fost accident, dar foarte rapid bucăţile dezastrului au fost împotmolite în ciment, iar clopotul cel mic a cam fost plimbat şi a venit altul în loc;uite - aşa,nişte exemple minore.
O capodoperă nu are nimic minor în ea ! Este greu ca nepoţii mei (1-3 ani - acum) să priceapă la vârsta majoratului că masa în cauză era o bijuterie născută din sufletul strămoşilor mei şi ai lor – câţi ,or fi fost – oameni de verticală şi cum să le explic lecţia despre sunet: clopotul cel mic făcea valuri în curtea bisericii , iar la 6 km distanţă , la Boşoveiu – în pădure, omul lăsa toporul din mână, asculta văzduhul, descifra ce spune semnalul şi în neclintirea bunului - simţ se închina. Uite – nu am bănuit încurcătura ce a fost să vină şi nu am înregistrat acel sunet ce mi-a însoţit pe ultimul drum: părinţii, bunicii, străbunicii, …Satul acela este mai puţin bogat: a dispărut un sunet !
Oare, cel ce duce bucăţi de piatră-nsemnată la el pe birou – devine bogat? Urmele de paşi de la Cetăţeni, de la Aluniş, cele ce duc spre apa Pârscovelului , etc. – ar trebui turnate în plumb să avem ( în negativ !) imaginea lor – dacă altfel nu se poate.
Acest articol nu este un pamflet, ci un cântec trist ce aminteşte (era nevoie ?) că trebuie să respectăm vrerea celor ce au făptuit ceva în ideea unei curăţenii simple, de suflet.

Photo de Paul R. - Urme la Cetăţeni

8 comentarii:

GRIGORE ROTARU spunea...

< cunoşteau cei vechi procedeul prin care piatra era desfăcută în elemente primordiale , apoi pusă în formă nouă la un loc favorabil !? >
Va rog sa priviti cu atentie fotografia, cine ajunge la Cetateni - mai bine, o parte din minimasivul acesta cu urme - mie - pare turnat deci o pasta ( nu stiu s-o numesc !) a fost suprapusa peste temelie...este numai o idee !
Sa fie bine !

karma police spunea...

eu merg mereu in zona, dar am observat asta vara-de fapt septembrie ca in zonamanastirii deja s=au imprejmuit unele locuri pe care acu juma de an puteams ale vad..e adevarat ca nefiind de acolo poate nu situ unde s ama uit..idei?

wolfwie spunea...

depinde la ce te referi, cum ajungi langa biserica noua din lemn, se observa ca este acel culoar pe dreapta, aici se afla un lant cu o pancarta pe care scrie "trecerea interzisa", de cateva ori ma`u oprit, dar alte ori nu ma`u oprit......nici eu nu inteleg multe, apoi unele lucrusoare care trebuie vazute nu au nici o indicatie unde sa`r afla......

GRIGORE ROTARU spunea...

Urmtorul articol ... sper sa aduca unele elemente in plus. Cineva imi spunea ca nu mai sunt expuse barnele de piatra cu un anume scris , expuse photo si in acest blog. Eu sunt multumit cu ceea ce < pot prinde >, unele fenomene , prin care ti se sugerreaza ca se doreste ( nu stim de catre cine ) ca unele chestii sa nu devina publice - eu am pus aceasta pe seama faptului ca ar fi deranjate anumite teorii asa-zis batute in cuie.
Langa vf. Zboiul exista o piramida din piatra - are ceva dimensiuni - afara , in natura : unii afirma ca este naturala , altii ca este artificiala - facuta din inchegarea unei paste litice ( vedeti blogul poetului Ion Gheorghe) Sa fie bine!

karma police spunea...

multumim..eu promit ca ma duc cu prima ocazie si o sa urmaresc anumite indici de la tine de pe blog
si clar, se incearca o"uitare"
auzisem ca tiganii de jos au gasit in casele lor sageti neolitice si alte artefacte pe care le-au aruncat in riu..god?

wolfwie spunea...

tiganii de acolo au participat la sapaturile in care sau gasit oase de uriasi, locul respectiv este foarte aproape de riu.

GRIGORE ROTARU spunea...

Vedeti - numai paralelisme: la Scaieni - Nucu - Bozioru - cand au infiintat o livada la CAP au dat de acest fel de oase, le-au luat cu un camion Carpati si le-au dus la nu stiu care muzeu ( si nu prea stie nimeni) din Bucuresti - ( eram cu serviciul in acel timp in Bozioru - la centru)pe urma au aparut acele articole in ziarul Ziarul , tc. Exista un sat Raviga , langa Padina, Pogoanele , unde muntenii aveau pamanturile si au dat de un dolmen ( tumul) , l-au arat cu tractorul si au scos oase lungi: un femur iti ajuncea de la pamant la barbie - astea nu sunt legende!

Flipi spunea...

da. cunoştinţele celor vechi includeau şi de-materializarea şi materializarea, lucruri care revin în conştienţă. creaţia din filamente energetice ne-create chiar.
adică adevărata faţă a creaţiei divine, exprimată în realitatea fizică.
este vorba de creaţia mentală, de tărâmul urieşilor, fie că le spunem tatari, solomonari sau mai ştiu eu cum au sunat primele cuvinte rostite şi odată cu care acest tip de creaţie a început a se stinge pentru a reveni.
pe elicoidele infinite ale dezvoltării naturale a cosmosului.

e o funcţie matematică în a găsi media armonică între aceste străvechi izvoare ce se relevează şi cunoştinţele relative creaţiei fizice, materiale.