În varianta obţinută de Gh. Dem. Teodorescu , cu siguranţă nu este vorba de răvăşit sau de urcatul oilor( de transhumanţă), ci de o întâmplare într-un anume moment al anului. În două locuri găsim expresia: „ semn i se făcea“: „ Stân-apropia / Semn i se făcea “ ( ciobănaşului ) şi „ De trei zile-ncoace / Că semn mi se face…“ .Cine nu a primit semn, cel puţin o dată în viaţă, acela este părăsit de zei ! Semnul este trimis sub formă de unde.
V.Z.: Zice mioara:„ Nu pot să am pace / Că semn mi se face / Mi se-arată mie / Fântână pustie / Şi pădure arsă / Ca pentru năpastă / Iesle fără vite / Şi cruci răvăşite / ( Sobă dărâmată / Peste foc în vatră).Toate aceste „arătări“, îmbulzite ca într-un vis, formează semnul , presimţirea.
După implacabilul eveniment ( varianta Gh.Dem. Teodorescu) , oaia năzdrăvană, a consolare, ar fi vrut să întâlnească „ O mândră fetiţă / Cu neagră cosiţă“, să o mintă cu puterea metaforei, că stăpânul ( fecior) a plecat să rostuiască două treburi: „ Dincolo de munte / Căvălaş să-mi dreg / Flori ca să-i culeg / Pentru nunta mea / Ce-o să fac cu ea“. Nu ne este dat să ştim ce s-a întâmplat cu fata: ultimul dor al feciorului nu se împlineşte. „Oaia năzdrăvană“ aşteaptă zadarnic: „ Ea se tot uita / Şi nu mai vedea / Pe mândra fetiţă / Cu neagră cosiţă“. Pentru mioriţă , durerea ce vine, odată ce evenimentul presimţit s-a produs, este fără leac: pentru ea lumea s-a mişcat din ţâţâni: „ Aşia , tot aşia, / Vremea vremuia“ ( D.T.).
V.Z. şi în altele: „ Timpu-amar trecea / Vremea vremuia “.
Numai cavalul poate înfăşura văzduhului sunet de jale !
Să fie bine !
Un comentariu:
Prea-bun stră_prieten
o serie de întâmplări fără sens, uşor anapoda, drumuri fără azimut, m-au purtat acum doi ani în inima Munţilor Buzăului. Acolo am primit un dar magic, iar când spun magic nu o spun cu exaltare, ci cu maximă obiectivitate, deoarece ceea ce am trăit şi perceput în acel “areal ireal” nu se manifestă cotidian.
De atunci am cercetat la rândul meu, dar mai cu seamă am căutat oameni care să fie dedicaţi acestui subiect, aşadar, am avut toate motivele de bucurie când am descoperit materialele tale pe tema străsihaştrilor, recunoscând parte din detaliile nu doar ale locului, cât ale fenomenului în sine...
Spaţiul dedicat “comentariilor” nu-mi permite o dezvoltare a subiectului, dar cum deocamdată este singura linie de comunicaţie, îmi manifest prin ea intenţia de colaborare pe acest stră-palier etnografic şi istoric. Nu cunosc, cât ar trebui să cunosc, dar ştiu că am ştiinţa de a decripta pe limba oamenilor pierduţi de ei partitura magică a acestui ţinut, oameni cărora trebuie să li se aducă aminte de forţa şi starea de graţie a străbunilor lor...
Aştept un semn bun la adresa tarotikon@gmail.com.
Cu bine, spre mai bine
Anca V., domniţa
Trimiteți un comentariu