58. Sarea pământului şi străsihaştrii

1. Când se înfiinţa o stână ne cuprindea bucurie mare: se iscau cele mai aprinse discuţii şi multe gânduri ascunse erau date-n vileag, auzeai unele propoziţii ... mai bine nu le-ai fi auzit. Sfada apărea în momentul în care era necesar să apară o regulă nouă: conţinutul era întors pe toate părţile, erau construite variante bazate pe argumente, altul vorbea numai să arate celorlalţi că şi el participă. „ Neică, mai încet că speriem oile !“ - zicea Nea Zăican.

2. V.Z.: „Mioriţa mea / Nu te întrista / Nu mai lăcrima / Nu mai suspina / Inima mi-e grea / să te văd aşa“ mioara îi răspunde: „ Cine nu ar plânge / au jurat pe sânge / Nu pot fără jele / Au jurat pe Stele / Inima mă doare / Au jurat pe Soare / Norii se adună / Au jurat pe Lună / Nu pot să te-ascult / Au jurat prea mult / Grija mă răpune / Nu pot a nu-ţi spune: / La apus de soare / Vor sa te omoare / Jos lângă pădure / Pălit de secure / Fără nici o ceartă / Fără luptă dreaptă / Jos lângă pârău / Te-or zvârli în hău / Turmele să-ţi fure / Apoi strâmb să jure;/ Astea au zis ei - / Vorbe de mişei“.

3. Cea dintâi grijă a baciului ce se afla cu stâna în transhumanţă era să ştie unde-i locul cu apă bună şi , eventual, avea îngropaţi în loc uscat bolovani de sare. Când strxbătea zona de curbură asemenea griji dispăreau: străsihaştrii cunoşteau zona foarte bine; prima condiţie pentru ca un anume loc să fie ales loc de sihăstrie era sursa de apă, iar sarea era păstrată în chiliile - depozit. Străsihastrul îi aştepta pe ciobani cu sare şi apă; între mioritici şi străsihaştrii a existat colaborare. Pe vreme rea omul ( călător !) se înrăieşte puţin: străsihastrulechilibra cumpăna oferind găzduire, ajutor şi vorbă cumpătată şi , de ce nu , primea din bucatele stânii.

Pentru că găseau o bâlcă cu sare la Murătoare şi alta lângă Măţara, ciobanii ,venind din Ardeal prin Gura Teghii preferau traseul: Gura Teghii, Pădurea Băleanca , Văvălugile, Scăieni, Buduile, după ce luau saramură în vase coborau pe Bălăneasa spre Pârscov, înspre Baltă. Cel mai tânăr cânta: „Pe decindea Dunării la vale“, „ şi ,treziţi , cu el odată cîntă sciţii / ce-au trecut cândva prin stepă ca şi el“.

Să fie bine !