Nu sunt împotriva turismului … civilizat ! Când a fost fărâmată Pieta lui Michelangelo – a oftat a părere de rău întreaga planetă şi am zis, uite – încă suntem oameni. Câte un călător ( nepoftit ) vine la rupestre cu levierul în rucsac şi de unde de neunde reuşeste ( de obicei reuşeste având puterea pârghiei la îndemână ) de rupe o bucată din rocă – dacă piesa are şi două , trei semne este excelent şi ajunge bucata preţioasă ( prin vechimea scrierii – poate mii de ani) la dumnealui pe birou. Dacă-i atragi atenţia în vreun fel se uită la tine cu o figură de viţel obosit şi mai îngaijmă cu oarecare ţâfnă ( totuşi ) : „ da ce am făcut !?“.
Acesta-i un caz fericit , din „Piatra în formă de inimă“ de pe culmea Broscari a mai rămas câte ceva, se aude că minimasivul Piatra Rotării a fost propus spre a fi dinamitat ( e nevoie de piatră !!!!????) ; am scris: platoul de sacrificiu de la Cătina este cel mai vechi obiectiv (de aşa nuanţă) din România. Scria la ziar că este propusă spre strămutare Crucea Manafului – cu toate formele legale pe masă – spre binele acelui templu, să fie mai aproape de civilizaţie ….
Poate cineva cu inimă priveşte poza postată mai sus şi dacă are capacitate mare în cutia toracică să strige alături de noi:
NU ESTE BINE !
Photo: Paul R.
2 comentarii:
ESTE TRAGIC, intr-adevar. Alaturi de jaful care a avut loc in ultimii 15 ani la complexul de fortificatii din Muntii Orastiei, actele de vandalism de la asezarile rupestre din zona Colti-Bozioru-Braesti reprezinta cea mai grea pierdere pe care o sufera in prezent patrimoniul istoric si spiritual al Romaniei. Vestigiile rupestre din Muntii Buzaului, aduse in atentia UNESCO pentru a fi inscrise in patrimoniul mondial, sunt supuse unor deteriorari iremediabile care sterg definitiv dovezi inca necercetate ale evolutiei societatii omenesti in Europa de-a lungul mileniilor. Este de neiertat ca aceste comori ale trecutului nostru, care au rezistat mii de ani elementelor naturii, sunt distruse astazi cu nepasare de catre omul civilizat al secolului XXI. La fel cum este de neiertat progresul aproape inexistent in aplicarea unor masuri de conservare si protejare a vestigiilor din zona.
Ma bucur ca ati deschis acest subiect in blog-ul dumneavoastra, STRASIHASTRII, care constituie pentru mine, ca si pentru multi alti romani, o conexiune importanta cu tinuturile strabune. Am urmarit de asemenea, cu interes, discutiile dvs. la articolul Aurorei Petan, "Pietrele scrise din Muntii Buzaului", din nr. 845 al revistei Formula AS. Comentariul meu la articol are titlul "O perspectiva multidisciplinara". Sunt atasat de aceste locuri prin legaturi puternice, de unde si eforturile mele pentru conservarea comorilor culturale si spirituale din Tara Luanei. Nu pot decat sa va multumesc pentru felul in care ne purtati mereu pe aceste meleaguri, pentru subtilitatea cu care reusiti sa surprindeti si sa transmiteti starile deosebite ce pot fi traite in preajma asezarilor rupestre.
Nu este in intentia mea de a lansa lamentari nesfarsite in ceea ce priveste distrugerile din zona. Ele pot fi vazute la tot pasul, de la nume scrijelite peste inscriptii si semne stravechi, pana la graffiti cu vopsele colorate ca cel din Chilia lui Dionisie, nuduri ca cel de la Piatra Pesterii, sectiuni intregi cu simboluri datand dinaintea erei noastre dislocate si furate, ca la Fundul Pesterii. La fel ca si alte deteriorari ale mediului produse de taierea unor portiuni de padure in masivul Crucea Spatarului, incalcand reglementarile de ocrotire a Pinului Silvestru si Tisei din zona si producand distrugeri colaterale relicvelor din piatra existente pe versantii impaduriti. La acestea se adauga deteriorari produse de activitatile unor cluburi de autoturisme de teren care organizeaza periodic competitii sau tururi offroad in apropierea vestigiilor rupestre, distrugand caile de acces fragile, brazdand padurile si fanetele din zona Poienii Cozana, a culmilor Martiriei si Spatarului, a vaii Ruginoasa si a lacului Hansaru, cu o totala indiferenta fata de pagubele pe care le produc terenului, ecosistemelor, precum si formatiunilor stancoase care, adeseori, sunt inscriptionate cu elemente grafice stravechi. Dezaprobarea unor astfel de activitati ca si revolta fata de actiunile de vandalism care au loc in zona este exprimata si de localnici. Dupa cum spuneam insa, nu este momentul pentru lamentari, ci pentru actiuni concrete care sa impiedice deteriorarea in continuare a elementelor de patrimoniu si a echilibrului ecologic din zona, sa ajute la reabilitarea mediului si la conservarea vestigiilor rupestre.
Toate urarile de bine,
Radu
În sfârşit – cineva notează propoziţii asemănătoare, începusem să am anumite îndoieli , tot timpul mă întrebam dacă nu cumva legătura mea de sentiment faţă de acele locuri mă determină să vad anumite aspecte la modul urieşesc, ce mai , că am vedenii… Am căzut cu picioarele pe pământ în poziţia < ai dreptate > când am văzut stânci sacre ale acelor locuri murdărite cu scrierea unor cuvinte luate din limbajul porno, şi am zis: nu mai este vorba de teribilism – este nemernicie. Mulţumesc pentru intervenţie şi pentru gândurile bune faţă de această problemă. Altfel: puterea de convingere, felul discursului , tehnica frazei îmi spun că ar fi profitabil să deschideţi un blog, nu ne cunoaştem , zicerea mea nu este de conjunctură a momentului.
Să fie bine !
Trimiteți un comentariu