miercuri, 25 noiembrie 2009

117. Stâlpii , bradul - coloana vie


„ Aici s-a întâmplat ceva interesant !“ – locul era insemnat cu o creangă înfiptă, un stâlp de lemn sau de piatră ( o piatră mai lungă ).Piatra de răzor a celor vechi avea peste o tonă şi era îngropată 99 de procente , rămânea afară un vârf , cât un pumn de copil, deci stâlpul ascuns; când era instalată o astfel de piatră – evident – participau toţi vecinii şi în gropa de găzduire făceau altă groapă mai mică în care îngropau o ulcică de pământ; ulcica adăpostea un ghemotoc de plante – fiecare participant, cu sfoară de tei făcea o legătură ghemotocului şi asta însemna că ai fost de acord cu ceea ce s-a hotărât despre punctul de răzor, că nu vei dezlega vreodată această învoială şi – în plus – o să transmiţi corect toate acestea urmaşilor tăi, altfel … şi se zicea un blestem înfricoşător … neamul tău să devină cenuşă în vânt cum au devenit praf uşor plantele îngropate cu vasul de ceramică (o variantă !).
Cu timpul, pe linia de răzor era plantat câte un pom, apoi s-a ajuns ca să fie plantat pomul numai în colţurile de răzor. Crucile de răzor ar fi specifice zonei de câmpie şi aveau putere de simbol cu mult mai mare decât stâlpul îngropat - fiind puncte de răzor pentru proprietăţi mai întinse ( moşii ).
Bradul creşte în partea de sus a Zonei de Curbură , unde se află rupestrele găsim pin şi molid. Pentru acest copac a existat admiraţie născută in momentul acţiunilor omului: să ai căpriorii şi grinzile de la casă din brad – nu-i de colea ! A existat şi o admiraţie pe fond religios: dacă cineva doreşte a planta brad să o facă numai în curtea unei biserici; cine-şi planta brad în curtea casei nu prea era văzut cu ochii buni: bradul trebuie lăsat să crească unde-i place.În creştere bradul îşi păstrează axul principal, coroana bradului nu aminteşte de multiplicarea fractalică, coroana lui are „trepte“ şi aminteşte de piramidă, o piramidă vie, un con în trepte, da – ceva ovoidal. Însă cel mai direct bradul – prin axul central – aminteşte de coloană, simbol a ceea ce este falnic şi mai falnică decât legătura pământ – cer nu există.
Se zice că molidul roşu ce se află pe platoul din faţa bisericuţei Sf. Iosif de la Nucu – a fost plantat chiar de călugăr, deci ar avea câteva sute de ani, oricum Henry Trenk - pictorul elveţian ce l-a însoţit pe Odobescu în 1871 l-a imortalizat, pentru momentul de atunci , într-o acuarelă. Legenda spune că înainte exista acolo un brad - brad şi „era foarte rodos în muguri“ că străsihaştrii uscau mugurii la dimensiuni mici şi-i scufundau în miere.
Prin formă şi culoare îţi inspiră optimism, poftă de viaţă , prin verticalitate de coloană - măreţie; pentru această zonă – bradul este ramura de finic: nuntă fără brad şi fără lăutari nu s-a pomenit !
Aici are loc un eveniment important: şi era înfiptă în pământ o beldie şi în vârful ei cei doi brazi: al miresei o să fie coborât în duminica nunţii, iar beldia ( coloana) este adusă la orizontală după şase săptămâni.
Combinaţia aceasta dintre două simboluri „tari“: coloană + brad capătă semnificaţii uriaşe; ar fi interesant de ştiut dacă acest obicei al „beldiei de nuntă“ este specific zonei sau o fi universal. Acest ceremonial al beldiei – forma lui completă – este foarte interesant: copacul folosit pentru beldia propriu –zisă era fagul şi era ales un copac tânăr, înalt şi nerămuros. De obicei copacul pentru beldie era tăiat din pădurea „comună“, înţelegerea nescrisă obliga pădurarul să lase libertate ca acest copac să fie ales de oriunde şi oricare ar fi – la fel pentru brazii de nuntă.
Cine se urca să ia bradul , de obicei ajutorul de ginerică, demonstra forţă şi rezistentă – calităţi de recomandare că va fi capabil să-şi întemeieze o familie. Jocul căluşarilor şi Urcatul pe beldie - privite oferă distracţie , amuzament – dacă sunt executate solicită efort.
Ridicarea beldiei cu brazi înseamnă ruga către cer (a mirilor şi părinţilor) pentru binecuvântare, iar coborârea bradului reprezintă aducerea răspunsului în mijlocul veseliei şi apoi împodobirea acestui răspuns prin ritual religios.
Bradul în vârful beldiei – stindardul nunţii.
Până la coborârea bradului – beldia este axul nunţii, după coborâre – bradul însuşi devine ax.

14 comentarii:

Cristian spunea...

Bradul..Vesnic verde! Plantele, copacii sunt darurile Domnului pentru noi.Problema este ca nimeni nu mai vede ce este in jur.Ochii îi avem deschisi doar pe jumatate.Oamenii sunt preocupati de cele mai multe ori de lucruri nesemnificative pentru sufletul lor.Totusi sunt convins ca fiecare dintre noi adora natura.O zi minunata Grigore!:)

marada spunea...

Interesante obiceiuri!
Pacat ca azi ele au cam disparut!
Toate cele bune!

wingover spunea...

Acum o saptamana am fost la Bozioru-Fisici-Nucu. Vreme superba. Am avut de facut niste masuratori privind calitatea aerului. Ciudat. Mi-au iesit aiurea niste valori. Am profitat de ocazie si m-am dus pina la rupestre. Aceleasi valori aiurea. La Parscov - Lunca Frumoasa - Bozioru erau ok, asa cum ma asteptam. Am ajuns doar pina la Chilia lui Dionisie. Mai departe nu am fost. M-a cuprins un sentiment de teama. Am vrut sa ajung pina la Bisericuta lui Iosif dar nu am avut curaj. Mi-a fost frica. Nu stiu de ce. Poate din cauza ca eram singur si numai era nimeni pe acolo. Nu stiu. Ciudat. Nu prea sunt fricos de felul meu. Sau poate sunt.

Domnule Rotaru, va rog frumos, va mai amintiti data exacta (datele)la care ati vazut ceata albastra in zona aceea. Mai ales la Iosif. Am un presentiment ca stiu ce se intimpla acolo. Multumesc.

wingover spunea...

Revin. Acum fac legatura cu articolul dumneavoastra despre Cetateni. In fragmentul acela de ziar era un articol despre radioactivitatea din bisericuta. Aveti mai multe detalii? Puteti sa faceti o transcriere a acelui text? Multumesc inca o data.

wolfwie spunea...

Pai ar cam fi doua motive pt care simteati frica, punind la socoteala ca de obicei nu va este teama. Prima, poate ca s`a nimerit sa fiti nu tocmai intr`un moment potrivit iar a doua care se intimpla la foarte multii, anume ca nu sunt agreati de aceea zona si atunci te respinge. Zona este cunoscuta ca avind o parte benefica dar si o parte malefica. Din explicatiile dumneavoastra ati fost intr`o zona destul de calma. Sau mai imi vine in gand un lucrusor, si anume, nu vati dus cu un gand anume, sa cautati ceva.....etc ? Chiar sunt curios ce presentiment aveti ca se intimpla acolo ?

Mariana spunea...

¡gracias de corazón por pasarte por mi casa!
Saludos desde Mar del Plata,Argentina!!!

wingover spunea...

Wolfwie, ceea ce am cautat acolo am gasit. Asa cum ma asteptam. Pacat doar ca zona e rascolita de tot felul de indivizi care cauta cai verzi pe pereti. Altii au imbatranit cautand acel ceva si nu l-au gasi. Si nici nu o sa gaseasca.
Au cautat inclusiv autoritatile. Si s-au pacalit. O zi aveau semnale, alta ba. Au schimbat si aparatele. Au sapat. Au adus armata. Si au abandonat totul. Dupa '89 au venit si strainii. Si aia au gasit semne. S-au entuziasmat, au rascolit toata regiunea dar semnele au disparut. Au abandonat si ei.
Domnul Rotaru in schimb stie. Stie despre legatura fabuloasa dintre cer si pamant (in sensul cel mai laic). Am sesizat asta din scrierile sale.
In sfarsit, nu va mai plictisesc. Cautam o data. Se pare ca nu pot sa aflu. Pacat. Multa sanatate la toata lumea. La Multi Ani Romania!

wolfwie spunea...

armata s`a retras pentru ca si`o primea mereu peste bot, sa nu uitam ca o baza militara se afla ceva mai inspre Gura Teghi. Din punctul meu de vedere nu stiu daca o sa va ajute "data aceea de care aveti nevoie", desi domnul Rotaru presupun ca isi va face timp sa va raspunda........oricum, indiferent de ceea ce a fost gasit in aceea zona, s`a descoperit doar sub 10 %. Va`s recomanda sa face`ti niste masuratori cand veti avea timp si la Usa Pietrei. Apropo ce masuri va indicat zona si ce ar fi trebuit sa fie normalul ?

GRIGORE ROTARU spunea...

Vineri,sambata,duminica,luni,marti (acum !) - am fost in zona - zic asata pentru ca am intarziatat cu raspunsurile - va ror insistent pentru intelegere - casa de acolo ( parinteasca ) are tot ce-i trebuie - nu are NET. Ce pot sa spun: pe vremea copilariei mele TOTUL era dens: semne, obiceiuri oameni , bunavointa si toate altele. Ironia : in acele momente si mult dupa - nu m-au interesat aceste probleme atat de mult ca acum. In intervalul de timp notat la inceputul acestui comentariu am fost la Alunis, pentru excludere , prin eliminare din minte mea a unor umbre nascute prin trecerea timpului; elemente noui: am gasit un grup de litere nesemnalate de nimeni vreodata, am < explorat > interioarele cu ochiul si mintea de acum, nu prea am contre fata de nimic din cele scrise aici la Strasihastrii, nici o data ,cel putin , nu am alunecat pe o directie gresita fata de ceea ce am < descoperit > acum...toate ideile acestor momente ( o multime !) o sa le expun dupa o chibzuita randuiala - este nevoie de timp ( pentru redactare, pentru cioplit - oarecum expresia - pentru...).
Va urma !

GRIGORE ROTARU spunea...

< Interiorul > meu cel de sentiment mă obligă – fără putinţa de a mă opune – să am respect ( nu pentru ca este la moda --- de fapt nu-i moda – un surogat ) fata de cei ce mi-au trecut pragul , indiferent din ce motiv. Zic: nu am descoperit să aveţi un spaţiu unde să mă adresez ( public!) decât aici sub această formă. Am înţeles cele descrise de dv. – eu personal nu le trec la capitolul < senzaţie > , ceva asemănător ( şi trebuie să mă laud... ) şi mai şi , însă expun ceea ce am spus şi cu alte ocazii: toate fenomenele neobişnuite , chiar dacă au fost trăite în grup, este greu a fi demonstrate, mai ales că au apărut ( probabil vor mai apărea ) fără vreo periodicitate, fără semne specifice, fără să lase urme ( vorbesc de cele trăite de mine), fără să-mi fi produs vreun deranj ( sper !) fizic , de memorie , de judecată,…
Mai mult, efectul benefic este fără de dubii după ce vizitez zona: auzul şi văzul câştigă în acuitate, bioritmul accelerat, o săptămână de şedere acolo ( când e-adevărat muncesc fizic foarte mult – din plăcere – şi 16 ore pe zi !) îmi produce o scădere in greutate uriaşă – ironie – şi mănânc mai mult decât la oraş; < de vină > sunt : apa , aerul, subteranul şi cum se proiectează bolta înstelată a nopţii peste acele pământuri.
Va urma !

GRIGORE ROTARU spunea...

Domnule Wolfvie,
Când foloseam aparatura photo clasică ( imagini pe film !) găseam ( de câte ori !) surprize, îmi luam toate măsurile de precauţie, aveam aparate performante pentru acele momente şi … găseam câte un < glob > sau mai multe – dacă nu la 10 , atunci la 11 poze – sigur. Dacă globul avea formă sferică – era de bine – forma alungită şi oarecum halucinantă anunţa < prăpăstii >. Specific: globurile invizibile în real care apăreau numai după developare; am citit mai toată literatura şi pro şi contra, ştiu ce se spune, totuşi eu nu am găsit explicaţii. Zona este propice dezvoltării fenomenului telepatic: în oricare moment al zilei spun cât este ora – la secundă – asta dacă s-o fi încadrând !? Totuşi: zona este un spaţiu sacru, au cioplit şi au locuit în acele incinte cei de acum trei patru mii de ani; am declarat şi , uite , încă o fac: sunt botezat , crescut, cununat şi mă aflu pe lume ca un creştin ortodox ( poate sub < mediocru > - nu am trăiri peste linia comună ) , este clar sfinţii călugări ai creştinismului au făcut veacuri pe acolo, sunt semne că în secolul III au trăit acolo cei dintâi după apostolul Andrei, Sava Gotul, Sansala, La Martire, etc. Dar: tot atât de multe semne ( mai sunt !?) că unele dintre incinte şi din semne au vechimi mai mari : străsihaştrii au fost primii sau în al doilea val de cioplitori. Aceasta-i toată problema: străsihaştrii deja se împotriveau sacrificiului uman prin neparticipare, iar călugării creştini au adus vestea unei alte forme de sacrificiu – aceasta-i deosebirea dintre cele două religii şi hopul a fost trecut fără convulsii.
Nimeni nu are de pierdut dacă se va dovedi ştiinţific: la Aluniş există urme că spaţiul a fost şi al celor vechi şi dacă aceia practicau sacrificiul pe vechi – nu o făceau din sadism, nici din răzbunare, ci din convingere ( scaunul < de cinste > al preotului de atunci care trebuia să participe şi să pretindă derularea corectă a < fazelor > - există , este tăiat în piatră … şi altele.
Pentru mine zona este sacră – convingere formată prin trăirile - mi de om născut şi crescut acolo. Toată lumea simte că se ocoleşte ceva: eu m-am oprit la exemplul cu sacrificiu. Despre partea cu paranormalul sau cea cu O.Z.N. – nu am prea multe exemple. Odobescu a studiat zona, există maldăre de însemnări la subiect – avea verticală – era om de ştiinţă – totuşi cu tezaurul a lăsat o umbră, iar Voiculescu – mai ales în această problemă – a fost poet. Domnule Wolfvie – în viaţa aceasta ne-am întâlnit vreodată ?
Să fie bine !
Dacă vreţi …. va urma.

GRIGORE ROTARU spunea...

Domnule Wingover,
Am lăsat la sfârşit răspunsul către dv: spun din primul moment că din aprecierile către mine iau numai cât să pot duce în spate: mă consider un truditor obişnuit ; oricum : mulţumesc pentru aprecieri. Am trăit ân zonă de la naştere pană la 34 ani: La Colţi, Fişici ( Pe Deal) , La Cozieni, La Bălăneşti , Pietraru, Bozioru, Pănătău, Cătiaş – ani şi nu zile; vreau să vă asigur: cunosc zona, drum cu drum, piatră cu piatră, luminiş cu luminiş, etc. Lucru formidabil pe care l-am prins şi m-a lovit în faţă violent: pe lângă limba română < universală > există aici şi un alt fel de a vorbi, un alt fel de a se comunica, şi un alt fel de a trăi. Probabil că în anumite momente am ţipat prea tare: locul naşterii … vorba lui Creangă. Tot timpul am mers pe ideea: dacă un om de talia lui Odobescu a cercetat aceste locuri fir cu fir, dacă un om de talia lui Voiculescu – medicul de plasă , poetul şi , mai ales prozatorul , a căutat a da de firele ascunse ale unui anume miracol, un minim efort din partea mea, din partea fiecăruia ce într-un anume fel ar fi implicat – nu ar însemna prea mult. < Ceaţa albastră > poate fi şi produsul ce coboară fâlfâind din ochii bătrâni dar vioi ai lui Maria Genguleasa – descântâtoarea – cea care ţine în sfinţenie şi roata şi raza, ne putem apropia şi de domeniul antigravitaţie ( la un aşa fenomen am asistat – deci nu legende), şi aburul moale ce se înalţă prin desişuri încât cel cu noroc a zărit silueta albă a vreunui străsihastru. Aerul dintr-un bulgăre de chihlimbar – vreo 40 milioane de ani. Străsihaştrii căutau chihlimbarul şi nu aruncau cât colo nuieluşa de alun. Va urma.

wingover spunea...

Domnule Rotaru, buna seara! Si multumiri pentru efortul de a raspunde curiozitatilor mele.

Imi pare rau ca nu va pot da detalii despre activitatea mea in zona muntilor Buzau, asa cum ar fi normal, insa ma aflu sub incidenta unui contract comercial si nici macar sub acoperirea anonimatului nu consider corect acest lucru. Va spun acestea deoarece am un sentiment de vinovatie fata de dvs. Rar mi s-a intamplat sa cer ceva fara sa si ofer la schimb altceva.

Astept cu neliniste povestea dvs. si sper ca foarte curand sa va pot povesti si eu lucruri uimitoare. Uimitoare cand realizezi ce impletitura halucinanta poate exista intre trairile sufletesti ale oamenilor si convulsiile realitatii fizice concrete.

O seara placuta!

GRIGORE ROTARU spunea...

Aferim!Noapte buna !