Toate marile religii ale lumii s-au dezvoltat, răspândit şi întreţinut prin centralizare: este posibil ca străsihaştrii să reprezinte pentru acele vremuri, faţă de preoţii daci, ceea ce reprezintă monahii faţă de preoţi în zilele noastre.
Dacă au existat „la centru“ peştera, vârful retezat şi vârfurile triunghiului dreptunghic, atunci fiecare punct - comunitate trebuia să-şi organizeze aşa ceva.
Grotele din Munţii Buzăului ,în stadiul în care au fost aduse de există în prezent nu au legătură cu peştera lui Zamolxis, dar în minimasivul de la Dionisie se află început de lucrare spre a se realiza o peşteră - observator: placa imensă cu poartă de intrare distanţată de minimasiv cu o piatră cubică (de o tonă si ceva).Ne putem închipui numai că următoarea fază ar fi fost să fie săpată o sală …
Dacă tragem cu simţurile şi la legende, atunci , cu subînţeles , localnicii aduc-aminte de vorbele strămoşilor, care şi ei auziseră de la cei de dinainte despre Peştera fără Sfârşit ( de fapt mai multe: din cauza diferitelor localizări!). O descriere ne introduce într-o cameră superbă cu pereţii fin şlefuiţi şi care trimit un soi de lumină (care vine de pretutindeni – spune povestitorul), cu mese si scaune din acelaşi fel de rocă; numele de „fără sfârşit“ provine din faptul că nimeni nu a ajuns la capătul vreunuia din coridoare. Această legendă , tot sub această formă, circula şi acum 50 de ani. Am notat spre a se observa unele asemănări cu subteranele mai fastuoase din Bucegi. Multă lume povesteşte frumos; când iţi exprimi dorinţa că ai dori numai să priveşti un pic, ţi se poate răspunde orice, asemenea lui „ este rău de vânt!“.
Vârful unghiului de 30 grade al triunghiului dreptunghic al zonei ar fi aproape de locul fostului schit de la Călugăriţe, cu Peştera Tartarului şi Piatra însemnată, vârful unghiului drept arealul Aluniş – La Martire –Nucu şi vârful unghiului de 60 de grade – fostul schit Găvane- locul fostului schit Vârful Cecilii şi Babele Mici de la Ulmet.
Este necesar să observăm că arealul fiecărui vârf al triunghiului mare are câte trei locaţii ( dispuse la rândul lor tot după „schema “ unui triunghi dreptunghic).
În zonă sunt două platouri formate prin lucrare artificială de retezare a vârfurilor câte unui masiv, în primul rând aşezate strategic: din Vârful Goţilor (seara) se văd luminile oraşului Buzău. La Ivoiu se bănuieşte că platoul iniţial ( din dale de piatră) ar fi acoperit cu un strat destul gros de pământ. Oricum de existat există!
Al treilea platou ar fi ca şi grotele - cioplit în piatră, lângă Biserica din Aluniş (localnicii vorbesc în şoaptă că ar fi fost Platou de sacrificiu al geto-dacilor: nişte gropi în rocă unde ar fi fost fixate celebrele suliţe).
Meşterii locali nu folosesc goniometrul , nici cel puţin echerul când aşează temelia unei case, ci funia cu douăsprezece noduri, între două noduri – un metru şi cu siguranţă nu ştiu că Pitagora a existat. Să fie bine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu