33. Vibraţia primită, păstrată şi transmisă de apă

Străsihaştrii, apoi solomonarii şi sfinţii călugări misionari, apoi călugării pustnici din evul mediu şi cei de după ei aveau,pe lângă alte daruri,darul vindecării; plantele,apa vie,slujba şi rugăciunea,sugestia (cuvântul) şi (nerostită) hipnoza, etc.
Autorul de proză fantastică pe filon străvechi, Vasile Voiculescu ( cel care s-a născut la Pârscov), medic de plasă,avea printre prieteni unul dintre fântânarii acestor locuri de legendă şi ( într-adevăr!) de mister tulburător.
Din iubire mare de Voiculescu, pe care îl consider un munte misterios al literaturii române ( Munte la fel de puţin explorat cât Carpaţii de Curbură !), am găsit prilejul să asist un fântânar când căuta firul de apă din străfunduri: spectacolul
( că este un spectacol !) te pune pe gânduri. Imediat o să dai la o parte ţâfna care o aveai la început: „ stai domnule, eu sunt un tip raţional, ceea ce este ilogic nu poate
avea loc; dacă ceva se întâmplă – trebuie să existe o explicaţie“.
Alături de celebra nuieluşă de alun ei folosesc şi pendulul, dar sunt foarte la modă ţevile de aramă lungi de minim 3 metri ţinute în palme, să ocupe poziţia orizontală, apoi întoarse mâinile spre subsuori; fântânarul se deplasează astfel în zona unde se doreşte să fie fântână ţinând ţevile în poziţia descrisă mai sus: dacă locul este benefic ( există apă !), atunci încep vibraţiile; nu prea este plăcut să vezi un om în aşa postură !
Cu cât aceste vibraţii ( trepidaţii, cutremurături) sunt mai puternice , cu atât sursa de apă se află mai la suprafaţă; dacă purtătorul nu este impresionat în nici un fel, atunci apă nu va ţâşni ! Se întâmplă aşa, dar nici unul nu poate explica de ce.
Trupul omului este cuprins de vibraţii; pe timpul căutării se deplasează cu paşi mărunţi , cu ochii semiînchişi şi „ tot timpul caut să zăresc în minte o pânză de apă; când această pânză apare începe zgâlţâiala , palmele şi tălpile îmi ard, nu prea ştiu pe unde sunt şi o energie se consumă înăuntru,“. După experiment omul este oarecum obosit, dacă sursa de apă este puternică va fi de-a dreptul sleit.
De la Pietroasele până în vârful Zboiului – apa Subcarpaţilor şi a Carpaţilor de Curbură este agheazmă – nu se strică, este apă vie şi vindecă.
„ S-a vindecat cu apă chioară“ , adică a lucrat autosugestia – o variantă.
Apa neîncepută şi învârtită cu beţişorul sau linguriţa de argint – este alta.
Compoziţia ei – înseamnă totul. În zonă este apă de toate felurile: fiecare fântână vindecă două – trei boli. Adâncimea unei fântâni: 2 – 6 metri.
Locul din vârf al piramidei cu celebrităţi îl deţine Bâlca Neagră (de la Măţara).
Dacă tot ce se întâmplă se incizează în tabla de memorie a Universului ( Edgar Cayce), atunci şi gândul şi sunetul ( cuvântul rostit ) au această soartă.
Fenomene speciale: sunetul ce „intră în munte“, imprimarea în structura metalelor de preţ (jurământul sau blestemul), imprimarea cuvântului şoptit (vibraţie de nivel mic) prin mână şi „instrument“ în apă ( descântec, ritual ), etc.
Pe timpul slujbei de botez – preotul rosteşte anumite propoziţii compuse din anumite cuvinte ( nimic nu-i la - ntâmplare), aerul din interiorul clădirii, pereţii şi vasul cu apă vibrează , adică „ înregistrează “ informaţia pe care, automat o transmit celui botezat; la fel cu aiasma , la fel cu binecuvântarea ( în general) , apoi cu binecuvântarea pentru mâncare şi vin. Produsele aduse de la slujbă acasă au o altă consistenţă şi un alt gust: au fost „ lovite “ de puterea atâtor cuvinte.
Apa de scaldă a mortului trebuie „îngropată“ – este evident de ce !
Dintr-un vechi manuscris:
„Dindirigeşte un pendul de ambră ( bulgărele mare cât o nucă, firul să fie păr de cal) şi anină-l deasupra unui pahar cu apă neîncepută ( scoasă din fântână de dimineaţă), verticala firului să cadă în centrul apei, ambra se află la două degete deasupra apei,paharul se hodineşte pe un tuturuş de prun înalt de două palme.
Te aşezi bine ( să nu fi încordat) la un metru distanţă , în aşa fel ca buzele tale şi bucata de ambră să fie pe aceiaşi orizontală şi rosteşti propoziţii cu un cuvânt pozitiv ( de sănătate a trupului şi a sufletului ), asta de cel puţin şapte ori. Bei apa din pahar pe lumină într-o singură zi în mai multe reprize“.
Cercetările recente au drept concluzii că astfel de „naive“ eresuri au câteodată un fundament solid , apa nu este un lichid banal ( este un lichid cercetat prea puţin faţă de ceea ce ne-ar putea da). Apa ca solvent, apa prin care trece lumină de un anumit fel, apa de rouă, apa de ploaie, apa magnetizată ,apa neîncepută,apa de la începuturi,apa din piramidă,„apă din alte lumi“ (ceaţa albastră sau aburul albastru), apa în care te-ai oglindit ( s-au s-a oglindit cineva),apa ce a stat noaptea în vas neacoperit,apa dată de pomană ( căratul apei) după ce a murit cineva, etc.
Se zice (în zonă) că de la străsihaştrii au rezistat prin timp „reţete“. Una:
Mierea în miere: străsihaştrii aveau zăcătoare de piatră cioplită în interiorul unei chilii de piatră; Valea Bordeielor avea bordeie şi stupi …„La retezat“ erau alese bucăţile de fagure alb - căpăcit, acelea urmau să fie păstrate. Aceşti faguri erau aşezaţi pe verticală în vas ( de lemn sau piatră), unul lângă altul şi se turna peste ei miere limpede ( din zăcătoare; această miere era stoarsă tot din faguri noi, unde nu a ouat muma niciodată,poate cu puţin polen,dar nu păstură şi nici larve triturate, adică - lacrima).Timp de un an această miere nu cristaliza; pe timpul consumului fagurele era distrus şi amestecul de miere, ceară şi căpăceală ori era consumat ca atare (ceara fiind ori ingurgitată ori reţinută) ori era dizolvat în ceai răcit sau în apa de băut.
După ce ai cunoscut aceste plaiuri şi ai intrat în contact cu elementele primordiale: apa , aerul ,pământul şi focul, gândurile tale capătă profunzimi şi nimicul zilei nu prea mai are întâietate. Să fie bine !