31. Semne comune ( 5 ) ( masa – platou de sacrificiu)

1) I-ul , platoul (unic), coloana primordiala ţine în echilibru orizontalitatea; „masa“ lui Brâncuşi , prin forma de cerc a feţei trimite către vechime ( cea de dinainte de H.)

I-ul de susţinere – ( un cilindru ) , masiv –să asigure stabilitate, inspiră încredere prin robusteţe ( aproape mătăhălos !); ceea ce este„frumos“ oferă plăcere , dar nu asigură dăinuire.

2) I-ul , pilonul (unic) paralelipipedic cu poziţie în centrul de greutate al feţei -

( formă dreptunghiulară - Cina Cea de Taină sau pătrat - simbol solar ).

Soluţia tehnică – două piese – face ca munca cioplitorului să fie imensă ( teica de sub masă – priveşti , oftezi şi te minunezi că inventariem minunile lumii în pierdere !).

3) Cei patru stâlpi – pe verticală ( I-uri ).

4) Doi stâlpi formează litera X,la orizontală, în partea de sus, sprijinită fiind - faţa mesei. Semnul acesta apare peste tot: Tărtăria, Sinaia, Basarabi, Policiori, Ulmet.

5) HUTEN IAREN EIVEN – Neamul în linişte să-ţi trăiască (?).

NEVIEN ERAI NETUH – Blestemat fie furul ( hoţul).

6) Încărcătura simbolică ( a platoului ) imensă are cel de pe tăbliţa de la Tărtăria (cadranul IV): secţiune verticală a mesei de sacrificiu ( masa - platou); platoul-platou era un fel de arenă de folosinţă publică ( a comunităţii); masa-platou se afla in preajma locuinţei; de-a lungul timpului ( până în creştinism ) masa – platou a luat locul platoului – platou prin respingerea sacrificiului uman, tava-platou ….

Plăcuţa rotundă: cele trei „segmente“ ondulate urcă din faţa platoului spre cer

( albastre – limbile focului ( spiritual,de sacrificiu), abur albastru , sufletul omului, pasărea -sol, transmigraţia în vis prin apele ce purifică, etc.)

Cadranul IV – încheie un „ciclu“- iarna, al patrulea ţinut; aici este momentul

( locul) pentru sacrificiu – nu neglijăm cauza.

Note:

1) În zona rupestrelor - Buzău, în curtea câte unei biserici se păstrează şi „masa veche“: cele patru picioare- în perechi - formează X - uri şi „capac“ o lespede

( aproximativ - rotundă) este faţa mesei. Oamenii prezentului păstrează „masa-veche“- un fel de respect semi-mistic , „masa - nouă“ este folosită de Paşti.

„Masa-veche“ este „ de dincolo“, de la biserica - veche, mai veche decât vechimea.

2) Imaginaţia poeticescă: „ o pasăre de curte priveşte semeţ tăriile, se umflă în guşă să pară impozantă, puternică, „atenţie duşmani!“ . De ce ar trebui ca pasărea Phoenix să aibă pui ? Renaşte – nu „naşte“.

3) Să fie un idol al goţilor !? Acum ni se pare formidabil ca cei din Dacia să fi ajuns în Egipt! Măsurăm totul cu putirinţa noastră – cronometăm evenimentele cu viteza de curgere a timpului prezent şi de aici lamentabile erori ! Vai, comoară blestemată / Mi-ai luat mamă şi tată / Mi-ai lut soră şi frate / Şi sunt fără sănătate.

Dacă Cezar Bolliac a vorbit cu dreptate , ne înfioară moartea lui Odobescu şi ne pune în grea cumpănă: „ Proiect de campanie pentru exploraţiuni arheologice în districtul Buzău în vara anului 1871“ – era membru al Comitetului de Arheologie din România din 1864; nu era un arheolog de teren, gusta îndelung plăcerile „nevinovate“ - o femeie frumoasă , un vin excelent, discuţii galante … cum să se sinucidă un asemenea om ( este incredibil !), memoria metalului nobil ( ? ) , „ dacă eu nu mă leg de tine tu ce ai ?!“, „ legea bumerangului “ – legea matematică a coincidenţelor nu prea lasă la înfierbîntare imaginaţia poeticească şi pune îngrădire, deci …

„Primele cercetari, 1871 - Alexandru Odobescu, însoţit de pictorul elvetian Henri Trenk, care a realizat un album de relevee şi acuarele, pastrat la Cabinetul Stampe al Bibliotecii Academiei Române“ - nu are voie să le vadă prea multă lume pentru că vor interveni forţe ostile neamului romnânesc şi mai bine ducă-se …

Odobescu a „ghicit“ corect formarea poporului român şi a limbii române … şi nu numai el. „Domnilor“ din timpul lui le-a mers bine?!

4) Cele patru elemente: apă, aer, pământ , foc şi quintesenţia – Solidele lui Platon – dar tăbliţele de la Tartăria te ameţesc cu vechimea lor.

5) Numai unul dintre„pui“ nu este modificat genetic …

6) HLOTA = cloţa ?

7) O limbă „ grea“ şi aşa de frumoasă ca limba română nu apare în câţiva secoli. Teoriile astea vehiculate cu obrăznicie se inspiră din felul cum decurg meciurile de fotbal: „ eu ţin cu argenienii!“, „sufletul meu se numeşte Hrisoscelia!“ şi tot aşa.

8) Cloşca, oul , ovoidul, trovantul apotropaic , puii fiind GHE HRIS. Sabie cu două tăişuri : akinakes; ansa unei săbii cu inspiraţie din ansa crucii egiptene !?

9) Şi „plăcuţele“ şi Columna avertizează că samarul (leagănul) are vechime: „băciţa“ şi-a legănat odrasla obligând-o să privească cerul: Nesfârşitul şi Nemurirea trebuie cucerite şi începi de mic. Forma platoului de sacrificiu şi forma samarului …

Sa creşti legănat prin mersul animalului urcând în munţi cu cel mai frumos albastru desupra ta ( crescut prin sacrifici pentru sacrificiu … ).

„Capra“ de tăiat lemne, tot X-uri, tot sacrificiu, hrana focului , înălţare şi sacrificiu.

Dacă întrebi un om din zonă de ce trebuie să aibă la „pomană“ mesele cu susţinerea în X – nu îţi poate răspunde, o face mecanic, „aşa trebuie“.

8) Egiptul şi prinţesa Khnumet. Prinţul din Carpaţi i-a dăruit bijuterii din aur ( se aseamănă cu octogonul şi dodecagonul vaselor de la Pietroasa – Solidele lui Platon) şi ar fi primit o statuetă – idol egiptean, după care închipuire a fost turnată piesa din tezaur ( aurul tăiat cu toporul !).

9) Dacă ştii să extragi tone de aur pământului , nu înseamnă că eşti înapoiat ! Dacii aveau mult aur şi până să vină goţii … ( există şi o propoziţie sigură !).

10) Dintre poligoanele articulate – triunghiul are stabilitatea nearticulării ( maximă); probabil de aici semnificaţia: zeul este fără sfârşit, fumul de sacrficiu ( mai târziu), sacrificiul în sine „îl determină“. „Să trasezi calea zeilor“ – prea mult, „să intri în voia zeilor“ – prea trecător !

11) „Ţăranul - fermierul“ şi balaurul ( dragonul ?, şarpele, scorpia, Răul ) – asociaţiunile nu se discută după logica prezentului. Balaurul din Lybia cerea la început oi, apoi fete …„ Balaurul“ – duşmanul creştinismului – nu!, răul în general ( diavolul) – da! Ramura verde ( la casă şi în curte) – pomul vieţii şi morţii, „ cu picioarele goale să calci brazda verde ( Pământul – Mamă) de Sf. Gheorghe şi vei fi sănătos“, „ să te dai de-a rostogolul prin rouă“ ( dezbrăcat – ce credeaţi!?), sunt practici ( în această zi ) care te pot ajuta să poţi vorbi cu păsările şi animalele, un fel de „învaţă de la toate“ trecut în simboluri. Tradiţiile precreştine înrădăcinate , greu de şters, templele pot fi sterse, omul poate fi pus în lanţuri, ce este în inima lui – mai greu de supus, ne-am menţinut pe aici prin încăpăţînare şi am acceptat pentru moment altoiul, dar când i-a dat căpuşa … şi am zis ( nevinovaţi !) că nu s-a prins.

12) De la 19 kg. la 40 kg. este ceva aur, plus câteva tone luate de romani; aur se mai găseşte şi , slavă Domnului, că nu se caută peste tot, dar a dispărut mesajul, câte inscripţii , aurul lui Decebal a fost numai în „bolovani“, câte vase au fost turtite …

13) „ Să nu plângi omul sărac / Îşi pune neamul în sac / N-are grijă de pământ / Şi aleargă după vânt.“ Cel sărac cu duhul – bătut în cap cu lopeţica – este una, iar cel sărac prin vicleniile multe că şi-a golit înăuntrul de tot – este alta. Cei din vechime erau foarte puţin toleranţi – geometric – vezi linia , atunci de ce dai ocol!?

Să fie bine !