Cu bună credinţă sau cu rea indiferenţă s-a crezut că toponimul La Martire ţine de amintiri ce trimit la zeul Marte; faptul nu ar deranja pe nimeni, însă memoria colectivă scoate la iveală moartea unor creştini ( femei şi copii) prigoniţi , prinşi , apoi martirizaţi pe acest platou aflat între Aluniş şi Nucu.
Pentru aceste fapte nu există alte dovezi scrise, dar despre Sava gotul se ştie din Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Gothia către Biserica lui Dumnezeu din Capadocia şi către ... şi din cele două scrisori de mulţumire ale lui Vasile cel Mare.
Fructul oprit este cel mai bun: persecuţiile au grăbit răspândirea creştinismului şi fără persecuţii nu am fi avut martiri ( semiparadox !).
De ce La Martire şi nu La Martiri !? Dacă persoanele ce au suferit martiriul au fost femei ( ca majoritate) atunci este vorba de gramatică – o variantă.
Dacă pronunţi La Martiri sună prea ţâfnos, consoana r prinsă între cei doi i; e-ul care înlocuieşte ultimul i îndulceşte acest nume de loc ( toponim) – a doua variantă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu