Elemente ale semnelor de la Tărtăria , chiar semne întregi, apar şi la Piatra necunoscută ( 1 ) . Să luăm în calcul tăbliţa discoidală ( descrierea geometrică a imaginii şi unele concluzii colaterale fără pretenţii de descifrare) :
- în D3 „ corpul“ este o lentilă; a curiozitate: se pretinde că o lentilă de o aşa formă ( curios: având şi orificiu ) din chihlimbar , de o subţirime convenabilă , te ajută să vezi aura oricui. „Piatra găurită“ pentru îndepărtarea răsfugului: „raza “ de lapte ( în momentul în care era muls) trebuia să treacă prin orificiu şi animalul îşi recăpăta potenţele de până în momentul neplăcut.„ Piatra găurită“ trebuia aşezată
(pusă) în cui – peretele de nord al încăperii ( anexă, cameră, stână ). Această piatră are puteri dacă este găsită: orificiul nu trebuie făcut , ci de la natură să vină ( eşti foarte norocos dacă ai găsit aşa ceva; instrumentul era împrumutat numai pe bază de jurământ: rostit cu faţa spre nord ( curiozitate) . Pentru un păstor o asemenea piesă are valoare tot aşa de mare cât dacă are un câine care „ pişcă ursul“ şi nu prea este bine să pierzi aşa piesă, nici să fie distrusă prin spargere (se păstrează în cutiuţă cu nisip - pe timpul deplasărilor). Uimeşte fineţea şlefuirii granitului – piatra este un trovant şi cuprinde atâta perfecţiune a execuţiei că un fals, cu toate aparatele noastre de ultimă oră, ar trece drept o joacă de copil. Ceea ce este fals nu vindecă.
- tot în D3 bolta celestă ( parte din forma ovoidală, calotă de trovanţi), punctul de intersecţie al axelor – locul pentru Steaua Polară şi omul nordului care o priveşte.
- în D2 sistemul ortogonal de axe ( unghiul drept) cu finitudine pe verticală – dacă acceptăm că orificiul indică nordul ( direcţia altarelor vechi); aceasta ar fi limita interioară deoarece piesa are limită universală dată de forma ei: cercul în D2 ( geometria lui Lobacevski) şi în D3 calota hiperparabolică ( matrice pentru oglindă ).
Semnele au fost incizate cu un obiect ascuţit ( un cui ) ; linia orizontală a fost trasată de la dreapta spre stânga ( cum privim tăbliţa). Spre sfârşitul traseului ( la stânga ) cuiul a întâlnit o pietricică î n compoziţia moale. Felul cum arată semnele – deducem că autorul a făcut multe astfel de semne, are o mână sigură, este tânăr, în putere, calm, rece şi expeditiv. Cadranele sunt: regiuni, vârste (celulă, individ, omenire, cosmos) , anotimpuri, elemente primordiale,etc.
- prin ploaie cerul se uneşte cu pământul, zăpada dispare până la urmă, soarele determină Oul să încolţească, natura îşi dezleagă tăriile de rezervă, cu puterea dintâi Nestăvilitul (Calea neângrădită) se manifestă orbeşte,viaţa umple Spaţiul (cadran I ).
Acest semn al segmentului tăiat de cinci linii mici îl întâlnim ( câteodată are şapte linii mici) la: Piatra necunoscută, la Aluniş ( într-o chilie), la Agatonul vechi, la Omul care priveşte steaua Polară, la piatra din judeţul Neamţ. Semnul apare liber
(ca în această tăbliţă ) sau mărginit de un dreptunghi.
Notă: aceste descrieri poeticeşti nu au pretenţia nici a lua în derâdere un aşa subiect
(atât de serios !),nici să aducă vreo tulburare neplăcută rezultatelor obţinute până acum.
Să fie bine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu