Pentru a se putea face o legătură în timp cu pelasgii, oarecum spre a putea fi justificate unele construcţii ( Stâlpii Tainiţei; Coloşii de la Strâmba; Vârful Goţilor - retezat artificial; etc.) a fost lansată ideea că acest toponim cu influenţă de la zeul Marte provine. Trebuie admisă oricare variantă, apoi eliminate cele care nu rezistă.
Folclorul local transmite că goţii lui Athanaric au martirizat pe acest platou ( în faţa unui adăpost al creştinilor : o peşteră nu tocmai naturală) mai multe femei şi câţiva copii. Prin „alunecare“ de La Martiri s-a ajuns La Martire. Se zice că pe locul unde a fost rugul, în faţa peşterii, nu a mai crescut nici un fel de vegetaţie: nici iarbă, nici copac şi sălbăticiunile ocolesc pe departe acest loc. Persoanele care pretind că ştiu unde-i „ascuns“ locul reclamă furnicături şi înţepături când se apropie. Când se vorbeşte despre La Martire – faţa omului devine de piatră !
Dialog: - Unde ai fost ? - La Martire. - Ai adus piatră ? - Nu - lemne. – A trecut aburul? - De mai multe ori. – Curcubeu ? - Nu, albastru!
Despre locul La Martire se vorbeşte în dodii,încifrat, respect amestecat cu ciudă, teamă şi pohtă de răzbunare prin gânduri: nu trebuia să fie arşi copiii; dacă asta a fost „pedeapsa“ goţilor pentru maturi – treaba lor; în faţa oricărei credinţe – copilul este pur. Subiect formidabil: copii martirizaţi pentru că …
Copiii Brâncoveanului : însă cei trei ( altă variantă – patru) de La Martire ( se zice ) erau puberi. Nu le ştim numele; nu se cunosc nici numele mămicilor: numai copacii care delimitează acea zăpodie se clatină ( locul unde se clatină paltinii) şi prin freamătul necontenit se plimbă frânturi de cuvinte: rostite de ei, ale numelui lor, venite de oriunde…Martiriul de la Martire are întâietate fată de cel al Sfîntului Sava.
Grota lângă care oamenii lui Athanaric au făptuit grozăvia este ascunsă, nici vorbă ca dintre cei ce ştiu (câţiva !) să-ţi dea vreun indiciu:aşa ceva nu trebuie descris.Fapta cea rea trebuie pedepsită cu uitarea, iar pentru cel ce a suferit să te rogi în tăcere. Cei doisprezece martiri de La Martire ( opt femei şi patru copii) : dacă s-ar găsi o fărâmă dintr-un os sau vreo „scrisoare“ , oficial ar deveni cei dintâi martiri de la noi:înainte de Sfântul Sava, înainte de Epictet şi Astion,înainte de Zotic( Zoticos), Atol( Attalos), Camasie ( Kamasis) şi Filip ( Philippos). Nu numai întâietatea ar avea importanţă: la grote au ajuns creştinii şi goţii ştiau despre aceasta; pe unii dintre creştini i-au adus chiar ei în Goţia ( Calul Troian).
- Unde ai fost : - La Martire. – A trecut aburul ? – De mai multe ori. – Curcubeu?
– Nu ! Albastru ! Să fie bine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu