26. Semne comune ( 2 )

Adresa nr 1: http://picasaweb.google.com/rot.grigore/RupesteAlunisNucu

Photo 112 of 225 şi photo 128 reprezintă acelaşi fel de cruce: prima în D3 ( evident ) , a doua prin incizie în D2: triunghiul echilateral sau isoscel cu vârful spre „inimă“. Cel cu dăltuiala în lemn a găsit soluţia folosind trapezul isoscel, ( pentru mai bună stabilitate şi ca posibilitate de a interpune rozeta) - 112. Braţul trapezoidal produce iluzie optică:prin cele două şanţuri tetraedrale care pun în evidenţă „creasta“

Şi întregul ansamblu^, - triunghiul isoscel înscris ( scufundat !) în trapezul isoscel . Deci piesa 112 se inspira din crucea celtică. La photo 12, la fiecare unghi drept există umplere de fundal, se câştigă spaţialitate prin element „minor“ de perspectivă - în D3 şi în relief , pe faţa crucii; are elemente de cruce celtică; la fel photo 3.

Crucea ionică este sora mai mică a crucii celtice. Crucea malteză ( regenerarea) are cele patru braţe „ în cotor de săgetă“, deci cu opt vîrfuri ( cele opt virtuţi) – blazonul cavalerilor ioaniţi. Photo 183 = Photo 200 : în relief, pe verticală – braţele inegale şi la cele trei capete aeriene câte un triunghi echilateral cu un vârf spre capul braţului: la crucea celtică bratele vin spre centru – ele ca piese – în descreştere ( inima) .

Crucea bizantină – folosită in Biserica orodoxă greacă are la fiecare din cele patru braţe câte un trapez isoscel cu baza mare – dublul bazei mici .

Crucile incizate la Piatra însemnată sunt superstilizate ( numai segmente) : mai des întâlnită este Crucea Botezătorului – crucea cu opt braţe - „diagonalele şi axele de simetrie ale pătratului“ - ( iarăşi numărul opt-simbol al renaşterii sau al regenerării).

Prin transformări subtile s-a ajuns la crucea „ cu bisectoare în unghiuri“ , bisectoarele fiind tăiate ca segmente de lungimi mai mici decât braţele; este frecvent utilizată drept cruce a botezului. Acest simbol ( al Vorbitorului în Pustie) vine de dinainte: simbol solar, roata cu opt raze, de după roata cu patru raze. Piatra însemnată are şi o cruce cu ancoră ( baza stălpului – ancoră) , celelalte trei braţe au capetele terminate cu inele, mere, sfere. Crucea din photo 183 împrumută elemente din cruce triumfului pentru „ rădăcină“ ( DOMNIA În Slavă). În biserici şi în locuinţe, ca obiecte, crucile au apărut după anul 430, iar pe turle după anul 590. Abia după Conciliul de la Efes s-a cerut ca o casă de credincioşi să aibă cruce.

Crucea a fost un simbol sacru de până la creştinism. Când au ajus spaniolii în Mexic au găsit cruci în templul lui Anahuac.

Creucea din grotele de la Nucu nu este celtică: îi lipseşte simbolul solar. Există zăpodii buzoiene unde întâlneşti câte o bijuterie „celtică“ , mai ales la răscruci“, lemn cioplit mai din bardă, adică fără fineţuri de artizanat, cruci masive însă transmit sentiment de siguranţă ( prin masivitate şi forma interesantă care asigură şi trăinicia) .Cruce cu triunghiuri este nemaiîntâlnită; există „crucea ascuţită“ , cu triunghiuri ce au vârful „în afară“ faţă de braţe, dar cu vârful spre inimă – nu !

Cel puţin nu am întălnit: am o colecţie foto de peste 2000 de cruci ( forme, semne , litere ). Descifrarea semnelor ce se află în apopierea crucilor ( pe pereţi) ar ajuta : crucile sunt simboluri ale creştinismuli ( în care fază ?) sau sunt simboluri sacre ale celor de dinainte. Descifrarea scrisului ce se află pe unele cruci ( la expunere ) ar ajuta enorm. Geto-dacii şi goţii ( până să fie creştinaţi) cunoşteau şi foloseau acest simbol ? Drumul pânzelor albe = cale neângrădită prin care trecutul trimite înspre noi lumini.

Cuvântul „dadă“ este folosit în prezent în zonă = sora mai mare.

Să fie bine!