„Athosul romanesc
Vlad şi Simion, doi ciobani, au dăltuit în stânca acum mai bine de 700 de ani un lăcaş de cult creştin după ce o voce le-a poruncit în vis să iscodească în inima muntelui. Le-a mai spus că vor găsi o icoană a Maicii Domnului.
Bisericuţa, una dintre cele mai vechi din ţară în care se oficiază liturghii şi acum, se află în triunghiul vestigiilor rupestre Aluniş-Nucu- Bozioru, cunoscut drept "Athosul românesc". 8-10-2008, ora 15:03 “
Adresa : http://www.tvr.ro/articol.php?id=42100&c=129
Hramul bisericii din Aluniş La începuturi, Biserica din Aluniş a fost adăpost folosit pe timpul transhumanţei ( cu secole înainte de Hristos). Călugării dacilor ( cei cu straie albe ) au fost următorii „propietari“, au mărit incinta şi au adăugat o chilie ( cea de la baza minimasivului de aici). Dacă se va dovedi că platoul de la vârful acestui minimasiv a fost Platou de sacrificiu, atunci pe lângă străvechii călugări au participat la dăltuirea incintelor şi populaţia unei anume comunităţi ( ritul sacrificiului era întocmit şi suprvegheat de însuşi preoţii geto-dacilor). Cel azvârlit în suliţi , dacă nu murea – era blestemat. Influenţa goţilor asupra incintelor este greu de bănuit ( doar dacă unele litere dăltuite-n pereţi sunt şi dintre cele imaginate de Wuilfila , dar nici atunci). Părerea lui Odobescu în această problemă este greu de combătut. Vârful Goţilor se află ( dinspre câmpie ) până în rupestre, iar lacul Goteş ( înspre munţi ) dincolo de rupestre. Concluzia normală : goţii ştiau de rupestre ! În această parte de lume, creştinarea geto-dacilor s-a produs în prezenţa goţilor; există un paradox : regii goţilor organizau campanii de prigonire împotriva creştinilor, dar aveau creştini în rândurile lor de până să treacă Prutul spre Câmpia Română. Goţii se luptu cu morile de vânt : Calul Troian era în cetate. Populaţia locală din secolele III şi IV nu a avut nelinişti faţă de noua religie : majoritatea perceptelor creştinismului sunt în concordanţă cu religia veche, a străsihaştrilor. Întrepătrunderea între celor două religii a durat până la … Daniel Sihastru. După edictul dat de Constantin cel Mare – populaţia locală a primit dublă confirmare : noua religie seamănă şi se completează cu cea veche. Comunitatea sihaştrilor creşte : este nevoie de o incintă mai mare;grota celor doi ciobani trebuie mărită : „ adâncirea“ prin dăltuire se produce în toate cele trei dimensiuni, cu un avans considerabil spre partea unde va fi altarul. Adăugarea de spaţiu - după secolele III – IV : masa din piatră, încercarea de a separa altarul de restul incintei, încercarea de a poziţiona altarul spre răsăririt, crucea de piatra ( neadăugată !) sunt dovezi suficiente că această parte a operei ţine de creştinism. Extinderea bisericii Aluniş s-a făcut pe structura locuinţei rupestre: ceea ce s-a anexat are ca sprijin minimasivul grotei; s-au făcut incizii cât să intre capetele grinzilor şi s-a executat un şanţ longitudinal pe masiv, în piatră cu scopul de a fi creată legătura dinte vechea şi noua construcţie . Acest şanţ este o soluţie ingenioasă : permite învelitoarei să se ascundă încât apa de precipitaţii să nu scurgă pe piatră în interior. La Biserica Aluniş acest şanţ nu este vizibil ( decât dacă escaladezi podul anexei), a intrat în structura acoperişului nou. La biserica lui Iosif din Nucu şanţul este vizibil pentru că există numai grota, faţa este liberă. Şanţul incizat de la Iosif certifică : fie că a existat bisericuţă - clădire în prelungire,ori că sfinţii călugări ( cei creştini) aveau de gând să realizeze construcţia şi din anumite cauze lucrul s-a întrerupt. În favoarea ipotezei că a existat biserică – anexă este şi poziţia actualei incinte : se află în partea de nord a minimasivului; alegerea acestei poziţii ne spune că a fost dăltuită până la apariţia creştinismului aici. Găoacea iniţială avea rolul de adăpost sau trebuia să ascundă ceva; grota lui Dionisie are poziţie de observator. Comunitatea pustnicilor a crescut pe Valea Bordeielor şi a fost necesar ca una dintre incinte să devină biserică ( pentru nevoile cultului ). Eventuale „sondaje“ în solul din faţa chiliei lu Iosif ar pune în evidenţă eventuale urme de zid de fundaţie, o lucrare de tip şantier areheologic ar fi mai greu de executat, celebrul Molid Roşu ( 900 ani !) trebuie protejat cu orice preţ. In 1578, Doamna Neaga improprietareste schitul, cu hramul \"Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul\", cu o mosie şi inzestreaza biserica din satul Alunis cu o usita incrustata cu chihlimbar . Cine nu a vazut aceste minuni in realitatea lor - ar fi bine sa-si vada de drum, poate manji cu noroi niste pietre banale si sa tina minte : acestea sunt pietrele sfinte ale poporului roman; ceea ce este sfant nu poate fi nici pangarit , nici blestemat ... daca totusi o faci, ai grija ca functioneaza legea bumerangului. Nu este vorba de propaganda religioasa ( si daca ar fi , ce te deranjeaza), este vorba de cel mai faimos sntier arheologic al romanilor ( care nu trebuie organizat stiintific ) , daca te pricepi - indrazneste , daca nu ... vrei sa sustinem ca aceste bijuterii nu exista. Ca sa vezi ca cei cu smerenie de aici au dreptate - incearca sa cioplesti , in relief , o litera oarecare pe un bolovan neutru şi povesteste aici cum te-ai nevoit , ca vom fi numai ochii. Cine are ochii , cred ca a citit ... Totusi: Sa fie bine ! S • Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu