35. Comentarii la Formula As 845

Adresa :http://www.formula-as.ro/2008/845/societate-37/pietrele-scrise-din-muntii-buzaului-10460

La articolul de la adresa notată mai sus :

Aua …Daliana si Luana erau surori

http://eblogs.ro/roderick/2008/11/24/o-zeitate-vinca-turdas-numele-tartaria/#comment-115

De la adresa de mai sus :

“Dăliana

Pleacă Leana [uneori: Lina ] la fântână,
Dăliana-i fată dalbă
Cu două cârcege-n mână.
Găsi apa tulburată,
De voinici înconjurată.
“Voi voinici, voi vânători,
Ce cătaţi aicea-n zori?”
“Noi pe tine te căutăm
Şi cu drag îţi închinăm”
La mulţi ani cu sănătate
Să aveţi parte de toate.”

O colindă oarecum similară:

“Fiică dalbă de-mpărat

Fiică dalbă de-mpărat
Lumnioară, ochii-s negri
Dimineaţă s-o sculat

Faţa dalbă şi-o spălat
La fântân-o alergat

La fântână la făjet
Unde curge apa-ncet

Şi-mprejur p-ângă fântână
Sunt feciori de-a ei măsură

Ea-n fântână s-o-aplecat
Junii la ea s-o ţâpat

Inelu’ i l-o luat
Inelu’ i l-o luat

Adă june inelu’
Putrăzâu-ai ca măru’

Rujini-ai ca ghieru’
Rujini-ai ca ghieru’

Ca ghieruţu plugului
În postul Crăciunului.”

Daliana fiica dalba , avea fata dalba , ochii negrii , trupul cu elongatii de nuia de alun , cand mergea se legana , cand vorbea te fermeca ( in alte variante), este sora mioriticului – cel cu fetisoara – spuma de lapte ( balada s-a nascut in aceasta zona)- in zona de Curbura ( munteneasca): Aua ,aua , aluan ! Unele cuvinte noteaza momentul trecerii de la faza onomatopeica ( cu nuante metaforice abisale, puteri pe care numai poreclele - ca simple cuvinte - le mai au) . Daliana era blonda prin dat ( prin gene ) , iar floarea ei preferata era dalia; cu siguranta era constienta de propria frumusete pentru ca , la nevoie, a nevinovatie era in stare sa dezvolte meleancolisme ( talente !). Daca unui om dinamic , de initiativa ii atibui apelativul : zbarnog – faci economie de-o caruta de vorbe ! Va rog,. sa observati : zbar + ceea ce urmeaza nici nu mai analizam ; prima parte ne-a pus in tema totalmente : unul care tasneste … ca pasarea , care se zbate …

Despre Luana : formatiunea deluroasa Vatraiu contine in strafunduri celebrul chihlimbar de Colti - romanitul. Localnicii spun ca daca ajungi spre varfuri si de poposesti a hodina - sa te ti treaz, ca daca atipesti - pentru timpul ce vine ramai infiorat si ti-i drag sa canti : <>. oricum nu-i de gluma : Luana stia sa fure culorile chihlimbarului, le amesteca in apele unui lac in care apoi se scalda ; cine zareste parul ei fluturand in zare primeste un semn bun - undeva intr-un cuibar chihlimbarul o sa cante si norocosul stie unde sa caute. si noi avem comori !

Cu usurinta deducem ca Luana - nici vorba - nu era blonda ! Cel mai valoros chihlimbar are culoarea negru - verde , cel mai putin valoros : cel galben ca mierea . Luna are un A.

Omul care pleaca dupa chihlimbar face strigare : aua , vecine , esti gata ?! Aua = ma auzi , o atentionare de distanta : vezi ca vreau sa-ti spun ceva , fii atent ! Auaaaa = viiiin ( strigare incifrata : pericol , plecati din cale !). Auaaaa = imi place de tine ( sa-mi vorbesti , sa ne intalnim , etc) are valoare timbrul vocii din momentul respectiv. Luana a fermecat pentru totdeauna chihlimbarul : cine il poarta – atrage ! Numai de cantecul chihlimbarului trebuie sa te feresti ; mai ales barbatii. Cum auzi primul sunet trebuie sa-ti astupi urechile . Cuibarul de chihlimbar canta o singura data : cand este descoperit in strafunduri , cand te afli aproape . Esti atentionat sa actionezi cu delicatete : sub zece grade este casant ! De cum a fost gasit firul care duce la cuibar se face lucru de ceasornicar.

Ori te-a lovit cantecul = nu se indeamna ! Luana i-a invatat pe strasihastrii cum sa pastreze chihlimbarul ( la soare se coace !) . Dati pe Net Strasihastrii si aflati mai multe. De aici atatea ascunzatori – unele pline ochi ! Sa fie bine !

Invatatul caiilor

http://eblogs.ro/roderick/2008/11/24/o-zeitate-vinca-turdas-numele-tartaria/#comment-115

De la dresa de mai sus :

“Anolo, iano, lo fata leom dalbe

cine-n lume s-o aflare

Anolo, iano, lo fata leom dalbe

să-mi înveţe murguţu

Anolo, iano, lo fata leom dalbe

murguţu la călărit

Anolo, iano, lo fata leom dalbe

fără frâu, fără căpăstru

Anolo, iano, lo fata leom dalbe

fără leac de aţă-n cap

Anolo, iano, lo fata leom dalbe

şi tu gazda vesel bun

Anolo, iano, lo fata leom dalbe

c-am ajuns Sfântul Crăciun.”

1) Varianta: Fara frau , fara capastru / fara zabrava cu rostu. Banuiala: la fata leom dalbe - trebuia - la fatza ler dalbe. Oricum or fi toate cele, ramane monumentala: -fara leac de ata-n cap- , din care deducem ca cel care colinda era puber si avea un manz si isi facea publicitate in legatura cu dreasjul ; nu este a gluma : numai anumiti oameni invatau pentru calarit caii traco-daco-getilor. Daca din primele momente, cu o firimica - un cal era invatat in greseala, apoi dezvatul ar fi fost greu , chiar imposibil. Unii cai erau invatati ( a greseala !) sa prinda vant; din anumite motive ( mai ales semnale sonore) caii dezvoltau energii colosale ( chiar daca haotice) , posibile si la fornicare , si , in aceasta transa erau de neoprit - lucru important in batalii. Calaritul - la cei stravechi - se facea pe desalate ,

- fara frau , fara capastru -. Mai apoi a fost inventat capastrul din textile sau coaja de tei ( din ata),saua de lemn ( samaru) , apoi altele . Fara leac de ata-n cap – face cat un munte de vorbe. Numai Eminescu mai are un vers ( cel mai frumos din limba romana ) care condenseaza prin metafora :

- Numai-n zarea departata , suna codrii de stejari -.

Imi imaginez ca treaba nu poate fi decat astfel : - puberul avea un manz; - el colinda pentru - anul nou - din inuarie ; - colinda la casa unei fete : tatal fetei este cel ce inbvata caii pentru calarit.

- puberul lauda fata ca sa maguleasca pe gospodar ( are interes ) ; nici fata nu-i de lepadat , insa acestea sunt pe planul doi : el trebuie sa aiba un cal care sa fie condus fara ata . – acest subiect este compatibil unei colinde ? Este ! De sarbatori omul avea timp ! In primavara se iveau altele , printre care si spanzuitul cailor. Caii muntilor erau condusi numai cu nodulii gleznelor. Dacii liberi au trait in munti sub imperativul a doua legi : 1) muntele nu iarta ! 2) cel mai binje este sa fi independent ( de aici Moromete - muntean dus la campie ).

2) Varianta: Fara teanc pana-n tavan / Fara car , fara carlan.

Învaţatul caiilor ( 2 )

( Fără leac de aţă-n cap ) – aproape de timpul când se încerca domesticirea calului , nu prea se ştia că animalul poate asculta de-o simplă aţă. Este posibil ca primul frâu să nu fi fost legat la căpăstru ( oricum: dacii cunoşteau zăbala ), ci se realiza două legături –buchete din coamă şi trăgând de frâu într-o parte sau alta , calul era dirijat. Mai este posibil ca aţa din cap să fie intercalată printre firele de păr cu împletitură în trei sau în cinci: aţa strecurată să fie capătul frâului sau o aţă pur şi simplu pentru împodobire; dar împodobirea nu prea ar avea legătură cu dresajul. Expresia „ pe deşelate“ aminteşte de vremea când omul „se arunca“ din mers,calul era fără şea , îl silea cu pintenii gleznelor şi îl potolea cu palma, pe grumaz ; conta numai tinereţea ( la dinţi ) a animalului.

Refrenul a fost conceput ca legătură între onomatopeicul străvechi şi începutul de vorbire nouă (românească) , dar expresia pusă-n evidenţă ne arată o mare uşurinţă în a te juca folosind cuvintele.

Colinda este cântată de sărbători ( ajunul Crăciunului ), tânărul a compus-o în mod special pentru „acest an“ , vrea să rezolve problema „învăţatului“, ceea ce se înscrie în rostul unei colinde; colinda „urează“, doreşte „de bine“, opusul colindului este blestemul – de sărbători aşa ceva este exclus. Colindătorul propune o afacere; dacă lipsesc silabe şi nu bate bine metrul , rapsodul popular adaugă calofilic ceea ce trebuie , adaosul produce puţin mister deşi se integrează „ melodic“ în context. Adaosul poate fi aluziv: Anul Nou , i Anul Nou , florile-s dalbe ( sau: feţele dalbe – aici cu sensul de feţe luminoase , neîncruntate, bucurose de sărbători , de urat, de colindat ) .

„Pleacă Leana la fântână / Dăliana-i fată dalbă“. Această Leană este peste măsură de fandosită: ştie că „umblă“ feciorii cu uratul şi ea se duce la fântână; „faţă dalbă“ – aici cu sensul de blondă, că după ce joacă teatrul „ mă vezi mă!“ şi cedează inelul ( şi acesta-i un motiv: ca să se atingă , tinerii mai fabricau un obicei: luatul inelului; şi te atingi binişor, fata se face că nu-l cedează ,mai te faci că nu iese din deget, o hârjoană din asta nevinovată – timp în care ei descoperă lucruri esenţiale în secundele acelea de atingere: suntem compatibili, am luat foc pe aceiaşi lungime de undă !? Amintirea acelei atingeri poate însemna o viitoare căsnicie sau: „ altă dată nu mai vezi !“.

„Dăliana-i fată dalbă“ = da Ileana-i fată ( faţă) dalbă. Nu trebuie să căutăm o logică a timpurilor noastre în colinde străvechi. Între: „ ne-ntâlnim la discotecă“ şi „ lasă-mă să-ţi iau inelul“ timpul a pus paravan dspărţitor: fata merge la apă, fântâna este mai departe de casă , dacă te atingi cu cineva cu scopul ca vibraţiile să fie măsurate, atunci nu trebuie să te vadă părinţii şi faptul că sunt mai mulţi feciori înseamnă că fata ( biochimic) , de fapt , alege: dintre atâţi cu cine am cea mai bună compatibilitate. „ Motivul atingerii“ a inventat hora ,dansul în doi , hârjoana , teatrul naiv: în jurul fetei nu sunt copii, nici puberi, ci „ feciori de-a ei măsură“, zicerea populară are exactitate geometrică. Prima colindă este zisă de un (singur) personaj: fie că este puber –după cum am zis şi-i foarte bucuros că are un mânz – el face urare dar se gândeşte la fata gospodarului numai aşa din politeţe, fie că este flăcău cam trecut şi se gândeşte că va avea nevoie de un cal fie pentru arat , fie ( mai sigur) pentru călărie. Personajul are o grijă , colinda lui nu-i curată , nu-i dezinteresată. Dincolo , flăcăii de la fântână au chef de joacă , faptul că tânăra s-a aplecat să scoată apă i-a cam zăpăcit, interesul lor nu ţine de calcul , ci de hormoni – deci este scuzabil .După ce s-au ţâpat junii la ea şi , ca o fandosită, a cedat inelul se apucă de blestemat ( lucru foarte curios: de sărbători nu se blesteamă , nici în joacă , nici de-a dreptul; hier = fier; da!. Transcriere greşită : ghier = fier ????

În afară de aluzia „ fierul plugului rugineşte , nefolosit fiind, pană-n sărbători , în general , în sezonul inactiv, inserarea unui blestem într-o colindă nu se potriveşte , ori este o greşeală de recoltare, ori vreun fals geniu popular a făcut o adăugire cu totul anapoda. Să fie bine !