40. Interpretari nevinovate … si documente ( 4 ) 1) Daca intr-o anumita discutie , cu oameni care nu-s de-ai locului , amintesc despre iarba inalta si

1) Daca intr-o anumita discutie , cu oameni care nu-s de-ai locului , amintesc despre iarba inalta si buna pentru albine , asa de inalta ca daca merg 200 metri mai incolo cei din familie nu prea mai stiu unde sa ma gaseasca , ei bine , se declanseaza zambet: panganele poeticesti ! Nici mie nu-mi pare rau : stiu ca nu am mintit si invit acele persoane la Gosa ( langa Muscelul Caramanesti) , la Zapodie ( langa Bozioru ), la Ulmet ( inspre Balanesti) , la Martire ( intre Alunis si Nucu ) , la Valea Larga ( daca este nefumator ). Deci , iarba inalta ( cat omul !) , chihlimbar , energii subtile

( si abur albastru si ceata albastra ) , noaptea cade pe cetini cea mai fantastica luna , ziua se desfasoara pe cer un asa albastru ca numai ingerii cu bataia de aripi poate sa-l clinteasca putin , in amurg sau in zori - fie prin paduri de mesteceni , fie strecurandu-se printre megalitii uriesesti - umbrele albe ale strasihastrilor; - Ai vazut si tu ce am vazut eu ? - intrebi pe cel de langa tine. - Am vazut , dar imi este frica sa zic- ti se raspunde . Ca sa scrii despre acestea - nici vorba.

Copil fiind asistam cum se ciondaneu oamenii vreunui sat cand infiintau o stana : de unde sa aduca cioban ... De la Nucu ! Din neamul lui Zaican ! Al batran avea trei fluiere si sapte cavale : nu canta orice cu oricare dintre ele; anumite plangeri trebuie cantate cu un anume caval . Le zicea plangeri pentru ca ascultandu-le ( oricine ai fi fost ! ) te facea sa plangi; noi - acum - le zicem doine . Foarte rar canta la fluier ceva saltaret = usturat: se sperie oile; la o plangere si oaia se inmoaie: filozofie simpla - de cand stancile ! -De ce tropai ? - zicea Eminescu , cand vroia sa fie incordat in ascultare . Intepeneam locului de la primul sunet , numai fiorii ne forfaiau trupul a necuprindere . Nea Zaican purta cioareci , camasa alba incretita prin cingatoare , iar caciula avea cerc dublu - ca a lui Decebal ( pe Columna ). De la mosii lui stia de strasihastrii dar ocolea subiectul : zicea pe ocolite celor mari ca el este pacatos , ca a iubit multe femei , ca nu-i de nasul lui subiectul. Sucea cuvintele ca sa nu intelegem noi - copii, dar noi intelegeam - cum altfel! Stia de balada Miorita , o zicea plangand tinand cavalul cu mainile , nu departe de gura , ca pe un microfon . Va rog , sa filmati : un cioban plangand Miorita pe-un picior de plai , in Muntii Carpati - ce ar zice Holiudul ?! Din cand in cand se oprea din cuvinte si completa plangerea cu leganarea dureroasa a cavalului ; pentru noi - copii de atunci era asa de sfasietor momentul , cu o asa mare putere de convingere , ca , acum , dupa atatea decenii, cand ajungem in zona şi ne loveste cate un fosnet subtil , ne intrebam din ochi ce este , dar nu indrazneste nimeni a scoate o vorba , ne raspund paltinii si mestecenii : -canta al batran- . Nu vreau sa aduc suparare : Miorita suporta numai cavalul ; nici un alt instrument nu poate exprima asa de bine durerea fara sfarsit !

Miorita s-a nascut in Tara Luanei:Alecsandri a facut mici retusuri , dar nu a avut curajul , in varianta pe care a publicat-o, sa introduca vreun moldovenism ( i-ar fi facut placere dar ...).-Pe-un picior de plai- adica unul dintre ele; am zis : in zona sunt atatea zapodii ! Steaua care a cazut la nunta ciobanasului s-a metamorfozat in semn si a intrat ( prin incizie ) in fata pietrei-Broscari. Eu asa cread: de aici trebuie sa inceapa oricare dintre interpretari.

2) In fata Bisericutei lui Iosif se afla un molid rosu : cei cu forografiile se rasfata si-i zic Uriasul . Traieste in zona un fost miner ( a lucrat si la chihlimbar si la baraj) si a ramas ( de la cantecul chihlimbarului ) cu defectul ascultatului : la doua - trei luni se duce la molid si-l asculta; - Unde ai fost ? - La Molid ! - Ce urmeaza ? -Va fi liniste.

Pretinde ca sevele , in urcarea lor , trimit o melodie spre in afara şi , cine e in stare o interpreteaza sa fie de folos oamenilor. Un alt prieten ( patimas drumet + fotograf ) a surprins momentul cand aburul albastru dansa - pe la jumatatea molidului - se vedea prin copac dincolo; fenomenul apare fara vreo regula ( cauza) si putini sunt cei care au vazut si ( pretinde fotograful ) unul singur este cel care a filmat. - Da- l in eter !

-Nu ma lasa. Este imposibil sa afli mai mult : se zice ca molidul a fost plantat de Sfintia - Sa Calugarul Iosif. Altii spun ca are o vechime mai mare. Oricum ar fi : trebuie ocrotit ; nici nu vreau sa pronunt numele utilajului de taie copacii !

3) Se mai intampla : Lacrima zeului / ascunsa in munte / sub forma de cantec / pe tine te-asteapta / sa o duci in vitrina ./ Priveste: valuri imense / de cand inceputul / ce durere ascunsa / si-a ingropat zeul (in munte )/ si luna aluneca peste Lumea Luanei.

4) Intalnesti afirmatii de felul : acest semn incizat in piatra cutare este vechi de 27000 ani ; te uiti la piatra , intr-o zona neutra a ei incerci un semn mic si ai surpriza ca si dalta si ciocanul ( unelte contemporane ) sar in sus , nu au eficienta . Ce unelte a folosit strmosul acela al nostru - primitivul , ca doar a taiat cu nadejde in piatra , nu s-a jucat; jucarii (distructive !) sunt scrijeliturile de acum : Alina + Nelutzu = love !

5) La Gura Santului ( sub Varful Gosei ) - primavara ies brebeneii , fara de numar.

-De ce ^,or fi crescand aici asa de mari , nea Ioane? - Asa li-i sadina ! Sa fie bine !